”Omul mereu se întoarce la origini.
Se întoarce sub formă de nor, sau sub formă de dor.”
(Dorel Vişan)
Hristos a înviat! Ce lucru mare!
Nu va mai fi întemnițat al lumii Dumnezeu.
Fiind, din firea lui, pierzare,
Omul și-a ales ce e al său.
Hristos a înviat! Și tot învie
De mii de ani tot cu minuni.
Dar cine azi Îl înțelege oare
Pe Domnul Adevărului încoronat de spini?
Hristos a înviat! Și tot mai crede încă
Că tu mai mult nu o să cazi.
Și dacă de atâtea ori El te ridică,
E din iubirea Lui eternă până azi.
Hristos a înviat! Învie, Doamne,
Al omenirii suflet păcătos,
Iar dacă tot nu-ți dau crezare,
Îi arde, Doamne, pân′ la os!
Parcă e sărbătoarea sărbătorilor, dar parcă nu. Parcă se bucură creștinii că au ajuns la această sărbătoare luminată, dar parcă nu. Ceva se întâmplă, ceva s-a întâmplat și credeți-mă, dragii mei, că se va întâmpla încă.
Înviază Hristos pentru toți, să se bucure astăzi toată făptura. Dar cum să se bucure, dacă nu-i ,,slugă înțeleaptă”? (din Cuvântul Sfântului Ioan Gură de Aur la Învierea Domnului). Ce bine e că măcar nu uităm să sfințim bucatele în această măreață sărbătoare, căci asta e ”cel mai important” la unii creștini – să se îmbuibeze la masă din bucatele alese. Dar cine s-a ospătat la masa sfântă împreună cu Hristos și cu Hristos prin Sfânta Taină a Euharistiei în această zi deosebită? Puțini. Iarăși puțini, precum puțini mai înțeleg că asta este semnificația adevărată a unei sărbători mărețe în și cu Hristos.
Totul se simplifică, totul se reduce după bunul nostru plac. Nu mergem la slujba divină din Noaptea Sfântă, nu ținem în mână o lumânare aprinsă cu focul haric ce se coboară din cer pentru a ne mângâia, nu ducem acest foc în casele noastre pentru a lumina întunericul din ele, nu ne împărtășim cu Trupul și Sângele Celui jertfit și înviat pentru noi, nu… nu… și ar continua, dar dorim să fie bine, să fim îndestulați, să fim fericiți. ”Nu!” ne spune Cel înviat. ”Nu!” ne spun sfinții, e imposibil: ”De este cineva bine-credincios și iubitor de Dumnezeu, să se bucure de acest praznic frumos și luminat. De este cineva slugă înțeleaptă, să intre, bucurându-se, întru bucuria Domnului său. De s-a ostenit cineva postind, să-și ia acum răsplata. De a lucrat cineva din ceasul cel dintâi, să-și primească astăzi plata cea dreaptă. De a venit cineva după ceasul al treilea, mulțumind să prăznuiască.” (din Cuvântul Sfântului Ioan Gură de Aur la Învierea Domnului) Pentru ce nouă plată și răsplată, dacă nimic vrednic nu am lucrat? Cred că ar fi mai lesne să zicem precum Sfântul Apostol Petru: ,,Du-Te de la mine, Doamne, căci sunt om păcătos!” (Evanghelia din Duminica a XVIII-a după Rusalii) și am fi mai vrednici de răsplată, căci astfel am demonstra smerenia și am face mărturisirea păcatelor.
Boli, războaie, cutremure, inundații, focuri mistuitoare au venit asupra omenirii. Nu e clar de ce? Nu te agita tare, drag creștin, vezi singur că lumea azi degradează tot mai mult, cei care au făcut ceva de-a lungul timpului, de-a lungul istoriei sunt străluciri ce-i orbesc pe mulți cei de azi, străluciri ce trebuie oprite, strivite, ascunse, dar nu poți ascunde Soarele sub pământ și lumina sub pat. Pe Hristos și Sfânta lui Biserică de asemenea au încercat de zeci de ori să le ascundă, să le distrugă, să le închidă gura, dar nu le reușește, căci Hristos este împreună și în mijlocul celor care Îl caută cu adevărat, cum rostește Iisus Însuși „Iată, Eu sunt cu voi în toate zilele până la sfârșitul veacului” (Matei 28:20), și mai zice Mântuitorul: ,,Acolo unde sunt doi sau trei adunaţi în Numele Meu, sunt și Eu în mijlocul lor.” (Matei 18:20)
Să ne bucurăm deci de Lumina Învierii lui Hristos și să ne întoarcem încet, dar sigur către El, Adevăratul Dumnezeu, căci pe toți ne așteaptă și de toți se bucură: ,,De a ajuns cineva abia în ceasul al unsprezecelea, să nu se teamă din pricina întârzierii, căci darnic fiind, Stăpânul primește pe cel de pe urmă ca și pe cel dintâi, odihnește pe cel din al unsprezecelea ceas ca și pe cel ce a lucrat din ceasul dintâi; și pe cel de pe urmă miluiește, și pe cel dintâi mângâie; și aceluia plătește, și acestuia dăruiește; și faptele le primește; și gândul îl ține în seamă, și lucrul îl prețuiește, și voința o laudă.” (din Cuvântul Sfântului Ioan Gură de Aur la Învierea Domnului), deoarece, ori mai devreme ori mai târziu, tot ,,la origini o să ne întoarcem, sub formă de nor, sau sub formă de dor” (Dorel Vişan), dar o să ne întoarcem neapărat.
Hristos a înviat!