Poezia, rezultat al comuniunii lui Sebastian Zidaru cu Dumnezeu

Sebastian Zidaru

Poeții de astăzi trudesc în a urma procedurile dezvoltate de către om pentru a defini arta prin propriile socoteli și a obține o operă dorită fascinantă. Acest gen de opere pot mira doar profanii, care nu tind spre a cunoaște, ci spre a inventa, bazându-se pe propria putere creatoare pentru a-și valida patimile, fiiind împotriva adevărului și împotriva Singurului Care poate crea, invocând iubirea, cu nerușinare, fără a o înțelege, confundând-o cu pofta.

La această înțelegere ajunsese, prin experiență proprie, și Andre Gide, care mărturisea astfel: „Arta este o colaborare între Dumnezeu şi artist, şi cu cât face artistul mai puţin, cu atât mai bine”. Gide a ajuns să se convingă că fără El nu putem face nimic („Eu sunt viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cel ce rămâne întru Mine şi Eu în el, acela aduce roadă multă, căci fără Mine nu puteţi face nimic” {Ioan 15,5}). Astfel, mulți ne dăm seama că, poezia nu are nevoie de proceduri omenești și nu trebuie inventată, căci ea vine de la Dumnezeu și face parte din religie. Prin urmare, pentru că poezia vine de la Dumnezeu, omul, prin dorul său de Dumnezeu, o primește și o îndreaptă către Dumnezeu. Altfel, cum ar putea poezia să fie autentică?

Acest lucru ne este cunoscut, poezia ajungând, astăzi, să își piardă sensul și autenticitatea, devenind un surogat în care nu noblețea, nu desăvârșirea, nu depășirea firii umane limitate și dorul de Dumnezeu sunt scopurile acesteia, ci potențarea patimilor, validarea plăcerilor imediate și păcatelor care fac pe om să nu mai fie responsabil, ci să evite chemarea depășirii condiției sale: aceea de a se asemăna cu Dumnezeu, aceea de deveni iubire.

Arta, ne arată toți marii artiști, nu este un fenomen intelectual trudit de către om, ci este rezultatul sincerității, o virtute care vine odată cu smerenia, din comuniunea personală cu Dumnezeu, în care Dumnezeu oferă harul Său celui blând și smerit. În artă nu poate fi vorba despre înțelepciunea omului, căci aceasta nu poate răspunde la nicio întrebare și nu poate oferi sens, ci doar o voie proprie, care duce la decădere, stagnare, milogeală și moarte sufletească. Dar sunt și unii care acceptă arta fără a avea nevoie de sens. Părintele Arsenie Papacioc ne spunea că „Dumnezeu oferă harul Său, dar nu milogilor”. Milogii sunt acei oameni care-și plâng neputința și nu Îl mărturisesc pe Dumnezeu, astfel ne amintim de unii care scriau: „nu înțeleg de ce există suferință în lume” (Emil Cioran în „Pe culmile disperării”, 1934). Ori, sensul acestei suferințe se poate înțelege prin limitările și neputințele noastre pe care, dacă nu le recunoaștem, suntem sortiți lipsei de înțelegere, care înseamnă moarte și separare. Păcatul, spunea Sfântul Ioan Gură de Aur, „nu ne biruiește pentru că este puternic, ci pentru că noi suntem delăsători”. Astfel, unii poeți tineri din vremurile noastre, ca Sebastian Zidaru, rușinează înțelepciunea omului, prin dobândirea unei înțelepciuni de la Dumnezeu și, răspunzând filozofului care nu se bazează pe înțelepciunea lui Dumnezeu, care se face cunoscută doar prin Biserică (Efeseni 3,10): „Suferințe, făr’ de care / Viața, viață n-ar mai fi / Omul, raiul n-ar găsi” (din poezia „Viața” de Sebastian Zidaru). Asta ne mai spune Sfântul Ioan Gură de Aur: „Acolo unde este înțelepciunea lui Dumnezeu, nu mai este nevoie de înțelepciunea omului”.

Pe Sebastian Zidaru îl cunosc de câteva momente prin poezia sa, care este o poezie sinceră, autorul exprimându-și năzuințele nobile, nu îndemnând la non-sens. Citindu-i poeziile mi-am adus aminte de un poet, al lui Dumnezeu, care spunea așa: „O, omule, ce mari răspunderi ai! / Tu vei pleca din lume, / Dar ce ai spus prin scris sau grai, / Sau laşi prin pilda ce o dai, / Pe mulţi, pe mulţi la iad sau rai / Mereu o să-i îndrume!” (Sfântul Ioan Iacob Românul-Hozevitul). Vă invit așadar, să citim trei poezii scrise de către Sebastian Zidaru, poezii cu sens, scrise din comuniunea lui cu Dumnezeu, comuniune pe care autorul ne asigură că o va face deplină și că nu se va lăsa ispitit nici de dragul unei rime, nici de îndulcirea efemeră a iresponsabilității față de sine, de semeni și de Dumnezeu.

„Totuşi, atunci când cei care sunt vrednici primesc harul şi puterea spirituală supranaturală, ei percep atât prin simţuri, cât şi prin inteligenţă ceea ce este mai presus de orice simţ şi de orice intelect. Cum? Acest lucru este cunoscut numai de Dumnezeu şi de cei care au avut experienţa harului Său.” (Sfântul Grigorie Palama)

 

***

Viața

Întâmplări, în număr mare.
Suferințe, făr’ de care
Viața, viață n-ar mai fi,
Omul, raiul n-ar găsi.
Lumea e făcută, sigur
Să rămână omul, singur.
Iar orice tristețe-n lume
Să te știe după nume,
Să te știe, te-a văzut,
Toate tu le-ai cunoscut.
Toate greutățile
Să-ți deschidă porțile,
Cheia de la soartă
E într-o pedeapsă.
Soarta e nedreaptă,
Ca să fie lumea dreaptă.
Drumul este greu,
Să fie liber mereu.
Dar în orice caz
Iubește orice necaz.

 

*

O avere doar dezbină

Pe averi se luptă neamul.
Toți sunt frați, se războiesc
Pe o casă părintească,
Un teren și trei scaieți.
Nici unul nu are milă,
Se duc pe la avocați,
Iar din Ceruri, plâng, suspină
Părinții îndurerați:
“De unde atâta calicie?”
“Cu cine or semăna?”

Nu se lasă nici un metru,
Nu contează testamentu’,
Contează doar mârșăvia,
Cum să le furi pălăria!
Speră casă să își facă,
Moștenirea să mai crească.

Dar uită că viața-i roată
Și cât ar fi de pătrată,
Se întoarce și-și plătește
Datoria pământește.

*

Doamne,

Nu trăiesc să fiu bogat,
Doresc voia să Ți-o fac.
Nu trăiesc să am palate,
Îmi doresc doar sănătate.
Nu vreau să cad în ispită,
Îmi doresc să mor în tihnă.
Nu vreau să plătesc tribut,
Să regret ce am făcut.
Nu-mi doresc să stau în lux,
Îmi doresc să pot s-ajut.
Nu-mi doresc să fiu faimos,
Îmi doresc a inspira,
Suflete să pot salva.

Despre autor:

Sebastian Zidaru (17 ani), elev al Liceului „Ioan Barbu” din Pitești, vicepreședintele Consiliului Județean al Elevilor din Argeș, președintele organizației „Viitorul sunteți voi” din Argeș. Este pasionat de istorie, religie, legislație și drept, îi place să călătorească în România și în locurile care poartă amprenta spirtuălitații și istoriei. În anul 2022 a fost numit Paraclisier Onorific al Paraclisului Universitar „Întâmpinarea Domnului” din Pitești.

2 thoughts on “Poezia, rezultat al comuniunii lui Sebastian Zidaru cu Dumnezeu

  1. … Sebastian!, Mult success pe m-ai departe, și Dumnezeu să fie cu tine, să-ți lumineze mintea și sufletul. O zi frumoasă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.