The Dark Knight (2008) – Un erou altfel

Sometimes the truth isn’t good enough, sometimes people deserve more. Sometimes people deserve to have their faith rewarded… (Uneori adevărul nu este îndeajuns, alteori oamenii merită mai mult. Uneori, oamenilor merită să li se răsplătească credința…)

Bruce Wayne – The Dark Knight

 

Statelor Unite ale Americii li se atribuie, din ignoranță, însușirea de a fi „The Promised Land” (traducerea literală corectă este „Țara Făgăduită”, nu „Țara Făgăduinței”), omițându-se că sintagma este originară din Biblie și desemnează Poporul Israeliților. Cum tehnicile de advertising, publicitate și manipulare media le sunt proprii americanilor, iar presa a cunoscut o dezvoltare extraordinară (și nefericită, deopotrivă) în deceniile din urmă, prin trusturile de la sfârșitul secolului al XIX-lea, rezultă că nu sunt întâmplătoare modelele pe care aceștia le-au construit în mod artificial. Acestea au „investit” și reinventat mituri care să construiască realități amplificate, bombastice. În schimb, dacă eroii vechilor civilizații dăinuie încă în imaginarul colectiv trebuie  să fie dintr-un motiv simplu și solid: niciun mit sau erou „local” nu ar putea să treacă „testul permanentei în istorie decât prin puterea spațiului civilizațional din care provine.

Am simțit că rostul unui astfel de prolog explicativ este de a aduce în prim-plan o realitate a istoriei din trecut și prezent: eroii. Deși abordarea personală ar putea să fie poate prea mult pentru filmul în discuție, The Dark Night este mult mai actual și „serios” în abordarea subiectului decât ar lăsa să se întrevadă la prima vedere. Cavalerul întunecat a fost considerat la momentul lansării unul dintre cele mai bune filme din anii 2000 și unul dintre cele mai bune producții de super-eroi realizate vreodată.

Contrar  (din fericire) așteptărilor mele de a vedea blockbuster-ul de consum, care face încasări uriașe numai pentru a vedea cum „the bad guy” e răpus de „eternul și fascinantul” Erou exportat de US, am descoperit în The Dark Night un scenariu care are o miză în realitate, cu mai puține gadget-uri și invenții futuriste. După evenimentele nefericite din 11 septembrie 2001, provocate sau nu de conspirația internă sau internațională, colosul american a suferit la propriu și la figurat un impact cu realitatea, fiind adus în mod prea tragic cu picioarele pe pământ. Superman, Batman, Wonder Woman, Omul-Păianjen și alți membri „înrudiți” nu și-au făcut apariția, ci au rămas blocați în ecranele și televizioarele de unde au fost de prea mult timp scoși în toată lumea, pentru a arata forța și supremația Unchiului Sam, în scop evidnet propagandistic În spatele acestor declarații cultural-parazitare, împrumutate inițial din benzile colorate, este evident că nu exista niciun background mitologic în juna istorie de trei veacuri a Statelor Unite.

„The Dark Night” are meniul gata pregătit pentru spectatorii degustători de „blockbuster movies”: urmăriri, explozii, sânge și….atât! Porția se termina cam după o oră, moment din care scenariul „lucrează” în noi și pornește pe un traseu puțin sau deloc tematizat în astfel de filme. Cu scăpările inerente și forțările scenaristice, filmul excelează prin crearea mai multor povesti pe care reușește să le mențină în atenție. Avem un Joker un pic „deranjat” sufletește (trauma din copilărie), ceea ce aduce mai mult cu un „Scar-Joker”, dacă vreți. De asemenea, filmul nu mizează pe un love-story așteptat, nici nu desemnează vreun erou invincibil. Despre acest lucru este vorba: nu există un erou, ci oameni cu propriile slăbiciuni (măști!) și dorințe ipocrite de a se răzbuna sau de a acumula aprecierea majorității, când, de fapt, în spatele intențiilor se aflĂ caracterul slab și corupția.

Partiturile unor actori precum Christian BAle (Batman, Bruce Wayne), Heath Ledger (Joker), Gary Oldman (James Gordon), Michael Caine (Alfred Pennyworth), respectiv Morgan Freeman (Lucius Fox) confirmă valoarea inedită a unui film care nu urmărește linia de inspirație a benzilor desenate. Dacă în „The Dark Night” Răul este prea rău și Binele prea slab, atunci explicația se află chiar în viețile actorilor. Heath Ledger, în film și în viață, de pildă, va fi martorul propriei tragedii.

În urmă cu 30 de ani, Sergio Leone elogia și anunța în trilogia sa sfârșitul „western”-ului clasic, avându-l drept mesager pe actorul Clint Eastwood. „The Dark Night” își propune același lucru, la un alt nivel, pentru că nu idealizează Eroul, ci îl umanizează într-un mod ce va fi descoperit de fiecare, după propria alegere și simțire. Eroul regizorului Cristopher Nolan este…altfel.

Eu și Christian [Bale] am vorbit mult despre „Batman Begins”, despre găsirea unui moment în acel film în care să te temi că Batman va merge prea departe. Un moment în care furia lui ar fi exagerată, dincolo de reguli. Nu am găsit niciodată acel moment. Pur și simplu nu era acolo în acea poveste. A fost multă forță și agresivitate în modul în care el a jucat rolul, dar nu cred că povestea a oferit acel element de pierdere a controlului. Ceea ce oferă Joker în cel de-al doilea film este faptul că întreaga sa motivație este să îi provoace pe oameni și să le găsească regulile stabilite și să le schimbe. Și, desigur, Batman acordă atât de multă importanță regulilor sale, moralității sale. Este ceea ce îl deosebește, în mintea lui, de un justițiar comun. Joker este capabil să-l amăgească și să-l facă să-și pună la îndoială propria abordare și propriile acțiuni.

(Christopher Nolan)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.