Este atât de plin online-ul, massmedia de pandemie, încât îmi doresc pentru binele tuturor, cu toată responsabilitatea, să aducem ziua de mâine pe care o naștem aici, scuturând praful zilei de ieri cu lucruri frumoase și care sunt trebuincioase în viața noastră (Luminița Velciu)
În vremuri de limitare a socializării între oameni, de distanțare și trăire nenaturală, era nevoie ca luminița să apară în întunericul zilei și în noaptea trăirii umane. O emisiune care să restabilească acele legături frânte între oameni, să constituie un nou început pentru comunicare, chiar dacă grijile și nedreptatea acaparează viețile fiecăruia dintre noi. De luni până joi, de la ora 00.00, într-un studio mic, intim, luminița din încăpere, în persoană și în concept, a strălucit prin moderație și căldură inter-umană pentru speranță. Pe de o parte, datorită moderatoarei emisiunii, Luminița Velciu, în postura de mediatoare, pe de altă parte, prin telefon, datorită vocilor celor chemați să-și spună povestea cu suișuri și coborâșuri, cu iubire și autenticitate, pentru încă o clipă de trăit.
Emisiunea a început anul trecut în octombrie 2021, într-un format editorial cu invitat în fiecare ediție. Pe parcurs, formatul s-a schimbat, iar intervențiile le-au aparținut majoritar telespectatorilor fideli care au sunat furibund pentru a „intra în direct”. Succesul a fost suprinzător și permament. Emisiunea celor nesinguri, mult mai treji decât conștiințele din timpul zilei, a devenit o extensie socială, un fenomen al unei comunitați create ad-hoc, în jurul găsirii acelei „luminițe” care învinge umbra. Firul subțire al clepsidrei a fost martorul celor 135 de emisiuni în transmisiune directă, în întâlniri succesive, interactive cu telespectatorii-voci.
„Luminiţa de la miezul nopţii” a început greu, aproape invizibil în peisajul mediatic al nopților noastre, reușind să se adreseze tuturor celor aveau nevoie de drumul bun, dincolo de frici și spaime, chiar de boală și moarte. Luminița Velciu a fost o instanță morală de bun simț și de aleasă valoare umană, cu vorba și gândul ponderate, sine ira et studio. Așa s-a născut unul dintre exemplele de excelență în domeniul podcast TV de dată recentă. Fiecare ediţie a devenit un dialog despre ce este important în viața noastră: despre copilul nostru este doar al meu!, despre curajul de a spune ‘nu’, despre fidelitate, despre lăcomia care strica omenia, despre jurnalism, despre multe alte lucruri ce rămân în arhiva sentimentală a nopților învăluite parcă de inefabilul dialog profund uman. Fiecare spectator a devenit, astfel, un invitat cu propriile poveşti și experienţe, cu temperamente și excese ce nu au depășit, din fericire, decența devenită regulă nescrisă.
Biografia tv a Luminiţei Velciu nu este o întâmplare a timpurilor noastre recente, ci pentru aceia care o cunosc mai demult, este revenirea la misiunea unui permanent „recurs la morală”, într-o zodie perfectă a balanței, acolo unde lecţiile de viaţă ale oamenilor nedreptăţiţi în tribunale își găseau ecoul în anii ’90. Alături de alte doamne care au lărgit orziontul cultural prin televiziune, și aici mă refer la Nocturnele Marinei Constantinescu și Profesioniștii Eugeniei Vodă, Luminița Velciu înnobilează și confirmă, sui-generis, prin apariție și prestație, rolul formator al postului național de televiziune.
Noi, cei care suntem purtătorii luminiței de la miezul nopții, în lungul drum spre fiecare zi, așteptăm ca această emisiune să nu fi fost precum o cometă din Univers, ci să revină în orizontul massmedia, ridicând moralul atâtor oameni care au nevoie să fie ascultați și înțeleși. Și poate cel mai important dintre toate: să găsească propria luminiță din miezul existenței lor.
