Astăzi, prolificul scriitor Nicolae Dabija ar fi împlinit 74 de ani…
CUVÂNT NEMURITOR,
Scriitorului Nicolae Dabija
O pană a înmărmurit
Într-un adânc de călimară…
Mai crede că-i un vis urât
Ninsoarea-n plină primăvară.
Şi-aşteaptă cântecul din ea –
Răsfaţa să şi-o mai încerce,
Când va vesti o rândunea
Că într-o nouă carte trece.
Neintonat de vreo ursită,
Pe noi emoţii răstignit,
Nicicând de moartea lui gândită,
Cuvântul-cântec n-a murit.
Rămas tratat de latinie
Şi-al lui reformulat refugiu,
În el e spirit România
În care nu au loc transfugii.
…Când visele îi respirau,
De deşteptare,-al său îndemn,
Prin ploi de flori se-nsămânţa
Un duh de Ţară-n sol matern.
Şi când stejari îi plagiau
Al lumii cânt şi-al lumii cot,
Umbra lui Ştefan fremăta,
Pictată demn de strănepot.
…Rămas tratat de tricolor,
Cu el a vindecat tot Neamul
Şi pe restrişti, copac de dor,
Limbii Române-i este ramul.
Istoria-a avut-o-n grijă…
Când mulţi călcau cu pasul strâmb,
Dintr-un poem, semnat: «DABIJA»,
Era ostaş pe-orice dâmb.
Şi orice vale-l saluta…
Când răsuna acest cuvânt,
Firul de iarbă-l recruta –
Să-l apere de orice vânt.
Îndrăgostiţii îl rosteau,
Şoptind iubirea pe de rost
Prin el inima şi-o urmau
Şi piatra ei o-luau la rost.
Iar soarele-l ademenea
Cu razele-i să se cunune…
…Azi a rămas CUVÂNT pe-o stea
Şi-n carte – veghe – să n-apună!