„Scriitorii nu mor, ei se mută în cărţi…”

Lidia Grosu

Astăzi, prolificul scriitor Nicolae Dabija ar fi împlinit 74 de ani…

CUVÂNT NEMURITOR, 
Scriitorului Nicolae Dabija

O pană a înmărmurit
Într-un adânc de călimară…
Mai crede că-i un vis urât
Ninsoarea-n plină primăvară.

Şi-aşteaptă cântecul din ea –
Răsfaţa să şi-o mai încerce,
Când va vesti o rândunea
Că într-o nouă carte trece.

Neintonat de vreo ursită,
Pe noi emoţii răstignit,
Nicicând de moartea lui gândită,
Cuvântul-cântec n-a murit.

Rămas tratat de latinie
Şi-al lui reformulat refugiu,
În el e spirit România
În care nu au loc transfugii.

…Când visele îi respirau,
De deşteptare,-al său îndemn,
Prin ploi de flori se-nsămânţa
Un duh de Ţară-n sol matern.

Şi când stejari îi plagiau
Al lumii cânt şi-al lumii cot,
Umbra lui Ştefan fremăta,
Pictată demn de strănepot.

…Rămas tratat de tricolor,
Cu el a vindecat tot Neamul
Şi pe restrişti, copac de dor,
Limbii Române-i este ramul.

Istoria-a avut-o-n grijă…
Când mulţi călcau cu pasul strâmb,
Dintr-un poem, semnat: «DABIJA»,
Era ostaş pe-orice dâmb.

Şi orice vale-l saluta…
Când răsuna acest cuvânt,
Firul de iarbă-l recruta –
Să-l apere de orice vânt.

Îndrăgostiţii îl rosteau,
Şoptind iubirea pe de rost
Prin el inima şi-o urmau
Şi piatra ei o-luau la rost.

Iar soarele-l ademenea
Cu razele-i să se cunune…
…Azi a rămas CUVÂNT pe-o stea
Şi-n carte – veghe – să n-apună!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.