Clipa repede ce ni s-a dat trece peste vecie. Fluturi fără aripi asta mai suntem: nimic. Sub astrele slavei Tale, astă-noapte nu am putut pune geană pe geană, să ascult cum să zămislesc norii.
Sergiu Cioiu
Reîntoarcerea omului și actorului Sergiu Cioiu spre teatrul radiofonic, după 56 de ani, s-a împlinit în chip de neuitat în spectacolul „Biserica dintr-un lemn”, după piesa scrisă de Dumitru Radu Popescu. Monodrama readuce în prim-plan, în acești ani de șubrezire a credinței, personalitatea şi martiriul marelui Domnitor şi Martir Constantin Brȃncoveanu, simbol religios și cultural al Țării Românești. Această variantă dramaturgică este inedită prin profundul sentiment de tragism din ultimele clipe de viață ale sfântului domnitor, pus să aleagă între viața vremelnică și credința autentică. Perspectiva lui D.R. Popescu emoționează atât prin conținutul textual, cât și prin modul în care actorul Sergiu Cioiu reușește să transpună radiofonic gândurile ultime din apropierea morții domnitorului român, pe când se afla ȋn exil la Constantinopol, ȋn anul 1851. Torturarea şi uciderea domnitorului Constantin Brâncoveanu, a fiilor săi (Constantin, Ștefan, Radu și Matei) şi a sfetnicului Ianache, precum şi suferinţele îndelungate ale restului familiei reprezintă și astăzi un fapt istoric al cruzimii suferite de cei jertfiți în numele credinței. Pentru moartea suferită, la 20 iunie 1992, Matei Brâncoveanu, al patrulea fiu al domnului Constantin Brâncoveanu și al soției acestuia, Marica Brâncoveanu, a fost canonizat de către Biserica Ortodoxă Română, alături de membri familiei, sub numele de „Sfinții Mucenici Brâncoveni”.
Avanpremiera publică a spectacolului a avut loc în data de 22 iunie 2022, la Muzeul Național al Literaturii Române, în prezența unui public venit parcă la o liturghie sonoră, unde vocea lui Sergiu Cioiu a reușit să amprenteze, ca un miracol, personalitatea unui domnitor mărturisitor și vremurile în care acesta a trăit. Spectacolul radiofonic, pentru publicul ascultător, a fost difuzat la Radio România Actualități în două părți: miercuri, 22 iunie, ora 23.05 (partea I), respectiv joi, 23 iunie, ora 23.05 (partea a II-a).
Actorul Sergiu Cioiu reușește să ne redea, prin forța interpretării sale, chipul nevăzut al lui Constantin Brâncoveanu, un spirit complex de domnitor și părinte, de iubire ce caută soluții și se manifestă cu demnitate, ca un bun creștin, în fața dezumanizării păgâne. Laolaltă cu textul răscolitor, scris într-o cheie amplificată și transfiguratoare de cunoscutul dramaturg Dumitru Radu Popescu, interpretarea artistică este la fel de răscolitoare, marcată stilistic prin elemente sonore excelent montate (muzica lui Andrei Miricescu), ce captivează și capturează ascultătorul cuprins de tăcerea durerii și reflecției. Astfel, Sergiu Cioiu devine Constantin Brâncoveanu, prin tehnică și expresivitate, prin emoție și fior, adăugând deja la partitura cunoscută, cea de proveniență ancestral-culturală (Constantin Brâncuși, Nichita Stănescu), o strălucire individuală și artistică bine însușită și deplină la rostirea românească. Este exemplar modul în care arhitectura sonoră – și aici vocea actorului, scenariul genial și efectele bine punctate joacă un rol dramatic – a contribuit la construcția unui monument de durere umană, pendulând între speranța mântuirii și revolta biblică ce amintește de Iov, asupra sorții implacabile.
Nu în ultimul rând, spectacolul „Biserica dintr-un lemn” este un monolog dramatic, un monospectacol vibrant care redă starea de grație a unui crez creștin. Ceea ce emotionează este nu numai modalitatea actorului de a interpreta, ci aceea de a trăi drama. Cei doi regizori artistici ai acestei capodopere radiofonice, ce va rămâne drept mărturie a chipului brâncovenian, sunt Mihnea Chelaru și Attila Vizauer, care îi oferă lui Sergiu Cioiu cadrul perfect de a-și nuanța și explora calitățile umane și actoricești, până acolo încât identificarea cu scriitura este verosimilă. Pauzele de lectură, vocea plină de sentimentele firești ale iubirii, disperării și consolării creștine, lacrimile pe care le vezi și le auzi căzând, ne confirmă că Sergiu Cioiu atinge apogeul comunicării. El ni se înfățișează mult mai mult decât pare la prima vedere, drept personaj dramatic shakesperian, depășind cadrul de referință și propulsând cunoașterea sa spre tragismul exprimat de tragedienii vechii Elade, și mai aproape de noi, de spațiul mioritic al dorului, îngemănare de amar și speranță.
Ecourile acestui act de cultură, de expresie și reconstituire a personalității martirice a lui Constantin Brâncoveanu, au fost pe măsura valorii monodramei, atât din perspectiva actorului Sergiu Cioiu, cât și a echipei de realizatori, prieteni și oameni de cultură. Bucuria, entuziasmul și recunoștința venite din partea celor știutori au fost confirmate de temperatura înaltă a receptării.
Am ascultat azi-noapte prima parte a piesei lui DRP și am fost entuziasmați în toate privințele: un text la cel mai înalt nivel scris de DRP, scriitor pe care l-am citit de la primele sale romane, mereu interesant, mereu luând lucrurile din altă parte, imprevizibil. Apoi mi-a plăcut realizarea sonoră a piesei, o muzică cum nu se poate mai adecvată și expresivă, slujind textul, subliniind interpretarea. Iar interpretarea ca atare este o performanță de neegalat. Atâta căldură, atâta implicare, atât simț al dramatismului, care emoționează la superlativ. Abia așteptăm să ascultăm partea a doua, despre tragica moarte /ucidere a marelui Domnitor și ctitor de cultură Constantin Brâncoveanu, după ce în fața lui au fost uciși cu cruzime cei patru fii ai săi.
Calde felicitări. Să vă dea Dumnezeu sănătate și putere de a însufleți marele talent ce vi s-a dat.
Aceste interpretări vor face Istorie.
Lidia și Ion Lazu – scriitori
Ceea ce faci tu acum, Sergiu, e monumental. Am fost mereu cutremurat de profilul lui Brâncoveanu. Îl consider suma sacrificiului pentru sine și pentru alții. A ajunge în postura celui care-l interpretează, cred că ar trebui să fie idealul oricărui interpret. Dar cine poate face asta? Numai Sergiu Cioiu. Când mă întorc, voi căuta înregistrarea și o voi asculta, și reasculta cu sfințenie.
Sunt fericit pentru izbânzile tale.
Salutările și aprecierea noastră adâncă!
Adrian Munteanu – scriitor, actor, redactor radio
Sergiu Cioiu câștigă, prin acest spectacol, un pariu artistic extrem de dificil, acela al întâlnirii cu un monolog dramatic și, din acest punct de vedere, se dovedește benefică și inspirată adaptarea radiofonică semnată de Attila Vizauer, care concentrează, cu știința dozării, confesiunea personajului. Sub îndrumarea a doi regizori artistici – Mihnea Chelaru și Attila Vizauer –, Sergiu Cioiu valorifică din plin virtuțile sale, recunoscute în plan național și internațional, de admirabil actor, cantautor și recitator de poezie; prin vocea sa cu multiple nuanțe și inflexiuni, prin talentul său puternic, convingător, dirijat precis și inspirat de către cei doi regizori, reușește să parcurgă o gamă variată de stări și de experiențe, conferind operei dramatice a lui Dumitru Radu Popescu, căldură, profunzime, emoție. Vocea sa amplă, de largă întindere, nuanțele interpretării și totodată acuratețea relatării creează un efect emoționant și înălțător.
A fost o mare onoare pentru mine să fiu parte din acest spectacol şi, în egală măsură, am trăit din plin emoţia artistică adusă de o capodoperă sonoră, absolut copleşitoare. Am văzut câtă lume plângea, la finalul spectacolului; eu însămi aveam lacrimi în ochi şi asta mi s-a întâmplat de fiecare dată când l-am ascultat… Sper ca acest proiect radiofonic să deschidă drumul spre altele, la fel de prestigioase şi care să vă pună în valoare talentul extraordinar!
Domnica Țundrea (Realizator și producător – Radio România, Teatrul Național Radiofonic)
Distinse Domnule Sergiu,
Am urmărit spectacolul. Admirabil totul. Vocea Dvstră inegalabilă, textul potrivit, care susține nuanțele vocale. Sper să-l posteze și pe rețele de socializare. Vă îmbrățișez cu sufletul!
Veronica Balaj (Jurnalistă și scriitoare)
Draga noastră Domnica Țundrea,
doresc să-ți mulțumesc din toată inima, pentru tot ce ai făcut întru realizarea și punerea în lumină a acestei creații radiofonice și a felului absolut impresionant în care ai prezentat și reprezentat rezultatul unei munci colective, a cărei finalizare m-a impresionat și m-a valorificat, după o prea lungă absență de pe firmamentul teatrului românesc. Pentru mine, a fost mai mult decât o revenire. A fost, sper, cheia spre a mai fi și, poate, o deschidere spre noi proiecte, tocmai acum, când timpul s-a scurtat.
Tu, dragă Domnica, ai înțeles foarte bine riscul acestui pariu pe care s-a mizat, iar eu am fost conștient și nerăbdător, în lunga mea așteptare, atât pentru a începe lucrul, cât și pentru rezultatul final pe care l-am așteptat, cu mare emoție și tracul nelipsit al actorului.
Domnica, iubită doamnă, ai fost la mare înălțime, iar eu, lângă tine, cu pleoapele strânse, am scăpat lacrimi care erau, nu numai de emoție, ci și de recunoaștere și plăcută surprindere. Era o regăsire, pentru care am ținut și țin să mulțumesc tuturor celor mi-au oferit acest moment.
Sergiu Cioiu pentru Domnica Țundrea
Fișa tehnică:
Interpretează: Sergiu Cioiu – Constantin Brancoveanu
Adaptarea radiofonică: Attila Vizauer
Regia artistică: Mihnea Chelaru şi Attila Vizauer
Regia tehnică şi muzicală: Mihnea Chelaru
Muzică originală: Andrei Miricescu
Redactor: Domnica Țundrea