Era Viflaim – noaptea de Crăciun,
Zăpada albă se așternea de jur împrejur.
Pe genunchiul mamei sale, într-o iesle săracă,
Copilul-Hristos ședea ca un Rege neîncoronat.
Iar în afara orașului s-a furișat o fată,
Umilă, săracă și cu o față tristă,
Plângând pentru că nu avea nicio ofrandă,
Niciun dar ca să-l pună la picioarele Copilului-Hristos!
Îngerul Gabriel i-a auzit bocetul
Și i-a văzut lacrimile curgând cu smerenie;
„De ce plângi?” a spus îngerul cu milă,
„Oh, biată fată, te rog să-mi spui!”
„Doamne,” a spus fata cu frică și tremurând,
„Ceilalți I-au dat Lui tot ce-aveau mai bun;
Dar eu nu am nimic, nici măcar o floare
Că să o pun la picioarele Copilului-Hristos binecuvântat!”
Apoi, îngerul a vorbit, și iată, o grădină,
C-un soare radiant, cu lumină strălucitoare,
O grădină sclipind cu flori albe pure
Se așternuse cu bucurie unde totul era numai zăpadă!
„Culege,” spuse îngerul, „trandafirii mei,
Așează-ți ofranda și nu-ți fie teamă;
Ceilalți au adus comori, dar în Rai,
Darul tău a devenit divin, prin lacrimile tale!”

Vladimir Catană este considerat cel mai mare contratenor al Europei la vârsta de numai 24 de ani. Având o voce cu accente dramatice, cu nuanţe nemaiîntâlnite la un contratenor, Vladimir este un artist desăvârşit, al cărui talent este pus în valoare şi de repertoriul său poliglot: italiană, franceză, engleză, rusă, germană şi japoneză. De asemenea, artistul a obţinut numeroase premii importante pentru cultura românească, precum Premiul Special al UNMB la Concursul “Ion Dacian”, Bucureşti 2010, Premiul I la concursul de Canto Clasic “Paul Constantinescu”, Ploieşti 2008, Premiul I la concursul “Steaua fără nume”, Bucureşti 2005, etc.