Se naște Copilul Preasfânt pentru noi,
să ne salveze de întuneric și pământ,
și cu El înviem blânda taină, biruind,
pentru veșnicie, păcatele noastre dintâi.
Credința este lege sfântă și nemurire,
ce rodește în inima plină de lumină
și-ncape în ființa noastră prea strâmtă,
în raze de lumină și izvor de puritate.
Și nu murim când clopotele bat îndelung,
ci în clipa când uităm aievea de Naștere,
când stingem dorul cel mare de Iubire,
adormindu-ne focul speranței în Cuvânt.
‘Credința zugrăvește icoanele-n biserici’,
zise poetul trăirii noastre în absolut,
iată ce nădăjduim pe buze și-n gând,
în ziua nașterii Preacuratului Sfânt.
Se naște copilul Preasfânt pentru noi,
în raze de lumină și izvor de puritate,
și nu murim când clopotele bat îndelung,
iată ce nădăjduim pe buze și-n gând…