Binka Zhelyazkova – Retrospectiva critică a unei regizoare de geniu (IV)

Binka, povestea unui artist regizând în vremuri foarte complicate –  Bijan Tehrani 

Regizoarea bulgară Binka Zhelyazkova (născută în 1923) nu s-a ferit niciodată de controverse. Educată la prestigioasa academie de film de la Moscova, ea s-a confruntat cu cenzorii bulgari și s-a aflat în fruntea cinematografiei politice sub regimul comunist al țării. Intensă și pasionată atât de cinematografie, cât și de viziunea sa asupra societății în care trăia, Binka a fost vizionară. Acest documentar scoate la lumină femeia din spatele camerei de filmat și combină scene din filmele Binkăi cu imagini de arhivă rare și interviuri sincere cu foști directori de studiouri bulgare, și profesioniști din domeniul cinematografiei. Dramele sale alegorice și urbane au radiografiat drepturile omului, libertatea artistică și legitimitatea sistemului politic însuși.

Elka Nikolova, regizoarea filmului „Binka: să spui o poveste despre tăcere”, a fost coordonator de programe pentru cel de-al doilea Festival de film bulgar, New York (2001), și a lucrat ca producător asociat la Great Jones Productions din New York. În prezent, lucrează, în regim de colaborare, pentru Dateline NBC și The Today Show din New York. A studiat producția de film la New School University, New York, obținând un masterat în studii media, în 2001. Din teza sa de masterat, „Femei regizoare despre femei în cinematografia bulgară„, ea a dezvoltat ideea pentru un documentar despre Binka Zhelyaskova. Pentru mai multe informații despre Elka și filmele sale, vă rugăm să accesați: www.binkadoc.com

 

 

 

Cinema fără frontiere: Ce v-a inspirat în realizarea documentarului despre Binka Zhelyazkova?

Elka Nikolova: Ceea ce m-a inspirat să fac un film despre Binka Zhelyazkova au fost povestea ei de viață și opera ei cinematografică. Când am plecat din Bulgaria, în 1994, țara abia începea drumul spre o tranziție foarte dificilă și dureroasă. Tot ceea ce era legat de comunism, era respins și toată lumea dorea să o ia de la capăt. Când am ajuns la New York, mi-am dat seama că regimul comunist reușise să izoleze Bulgaria, până la punctul în care aceasta își pierduse identitatea. Nimeni de aici nu știe unde se află Bulgaria, ca să nu mai vorbim de cultura și de oamenii ei. Am simțit că mi-am pierdut și eu identitatea, și m-am simțit pierdută.

M-am născut și am crescut în perioada comunistă, iar acum toate acestea erau complet respinse. M-am simțit ca și cum cei 27 de ani din viața mea nu ar fi existat și nu ar fi avut nicio valoare, iar eu trebuia să iau totul de la început. Când am văzut pentru prima dată filmele Binkăi Zhelyazkova și am aflat povestea ei de viață, am văzut imediat ceva ce căutam de mult timp. Aici era o femeie și o cineastă care trăise și lucrase în perioada comunistă, și care făcuse o muncă de calitate, fusese inovatoare, și a cărei muncă depășise formele locale și provinciale, pentru a ajunge la niveluri mai înalte. Pentru mine, acest lucru a fost suficient pentru a începe lucrul la acest documentar. Găsisem ceva valoros în mijlocul tuturor respingerilor și negativismului, și m-am folosit de asta pe deplin. Pentru că, pentru mine, a fost important, ca regizor și ca om, să mă clădesc învățând din povestea Binkăi și să o pot spune până la capăt. Mi-a reconfirmat cumva povestea personală. Nu a contat că au fost atât de mulți negaționiști, atât de multe respingeri. Nu cred că oamenii sunt, încă, pregătiți să reevalueze perioada comunistă și să vadă atât părțile bune, cât și cele rele. Dar, pentru mine, a fost important să încep imediat, înainte de a mă apuca de altceva. Găsesc o oarecare ironie în faptul că Binka Zhelyakzova nu a putut apărea în film. De câțiva ani, ea a fost copleșită de boala Alzheimer, teribila boală a minții. A trebuit să navighez intuitiv printre poveștile pe care oamenii mi le spuneau despre ea: despre minimalismul său, încăpățânarea sa, concepția romantică despre cinema – și să pot intui cine era Binka cu adevărat. Am vrut să fac un film pozitiv despre o artistă care a reușit să sfideze sistemul în care lucra, în felul său. În cele din urmă, este un film despre rezistența spiritului uman în vremuri tulburi.

CWB: Pe ce se axează „Binka: să spui o poveste despre tăcere”? Pe viața ei politică sau pe viața ei de artistă?

Elka: Filmul se axează pe Binka, artista. Este foarte important să subliniem acest lucru. Când și unde a lucrat Binka Zhelyazkova a fost doar fundalul, pe care l-am folosit pentru a încadra povestea și dilema ei ca artistă, care lucrează într-o perioadă foarte complicată. Este foarte satisfăcător, pentru mine, când regizorii și artiștii vin și îmi spun: mă pot identifica cu povestea ei. Pentru că noi toți, ca artiști, ne luptăm pentru a realiza cele mai bune opere și, de multe ori, trebuie să facem compromisuri pentru a reuși să terminăm ceea ce am început, indiferent de circumstanțele în care ne aflăm: economice, politice, culturale. Binka Zhelyazkova a făcut tot ce i-a stat în putință pentru a rămâne fidelă idealurilor și viziunii sale, și pentru a-și păstra demnitatea de cineastă în vremuri foarte tensionate din punct de vedere politic.

 

CWB: Cât de dificil a fost să realizați acest documentar și să găsiți resursele de care aveați nevoie?

Elka: A fost o adevărată provocare să realizez filmul. nu doar din punct de vedere financiar, ci și pentru că a fost greu să îi fac pe oameni să înțeleagă valoarea poveștii. Aici, în SUA, oamenii au crezut că este o poveste obscură, că nu ar fi interesantă pentru mulți oameni: la urma urmei, să recunoaștem, cine ar fi interesat de o femeie regizor dintr-o mică țară fostă comunistă, de care nimeni nu a auzit? Iar în Bulgaria, comunitatea cinematografică m-a perceput ca pe un străin și a fost multă vreme suspicioasă cu privire la intențiile mele. Odată ce acest lucru a fost înlăturat, finanțarea a venit. Am strâns niște bani prin intermediul unor donatori privați și, în cele din urmă, am obținut o subvenție de la Centrul Național de Film din Bulgaria, ceea ce a făcut posibilă finalizarea filmului.

CWB: Binka, ca și dumneavoastră, a fost regizoare. A fost acesta un motiv pentru care ați realizat „Binka”?

Elka: Da, faptul că Binka este o cineastă a fost parte din motivația mea de a face filmul. M-am identificat cu ea și am vrut să explorez experiențele ei, pentru că am vrut să văd cum s-au schimbat lucrurile pentru femeile din generația ei și a mea. Unele lucruri sunt foarte diferite. Partea bună este că astăzi sunt mai multe femei care fac filme decât pe vremea când Binka făcea filme. Munca ei a facilitat lucrurile pentru multe dintre noi. Dar diferența este că, deși sunt mult mai multe femei care fac filme, puține dintre ele fac filme de lungmetraj cu buget mare, așa cum a făcut Binka, pur și simplu pentru că ea făcea parte din sistemul de studiouri deținut de guvern. Ea a avut șansa de a lucra la filme cu echipe mari și bugete mari, cu decoruri complexe, ceea ce foarte puțini dintre noi au șansa de a face astăzi. Dar rămân încrezătoare în viitorul apropiat.

CWB: Cât de important este pentru tânăra generație bulgară, care nu-și amintește de perioada comunistă, să vadă acest documentar?

Elka: Cred că este foarte important. Aceasta a fost o perioadă din istoria noastră recentă, care a durat aproape 50 de ani și mulți oameni sunt încă afectați de asta. Fără să știe, generația tânără este influențată de istorie – pentru că ei sunt crescuți de părinți care au crescut în acel sistem. Când creșteam, nu știam nimic despre problemele reale cu care se confrunta societatea noastră, deoarece mașina de propagandă ne hrănea cu minciuni. Așa că, eu cred că noi toți, împreună, putem afla adevărul despre perioada comunistă și putem merge mai departe. Cred că acest lucru este mai sănătos decât să-i negăm total existența sau să ne prefacem că nu s-a întâmplat vreodată.

 

CWB: Care a fost reacția celor din generația mai în vârstă care au văzut documentarul „Binka”?

Elka: Cei care au văzut filmul în Bulgaria au fost recunoscători că s-a făcut, în sfârșit, un film despre Binka Zhelyazkova. Faptul că a fost realizat de cineva din generația mea, cred că a fost important, deoarece noi nu am participat cu adevărat la evenimentele-cheie, dar am crescut în sistem, așa că avem ambele perspective. Unii oameni au plâns, alții au dezbătut săptămâni întregi după ce au văzut filmul. Un bărbat, un scenarist, s-a întâlnit cu mine pe stradă și mi-a spus: mi-am schimbat părerea despre Binka după ce am văzut filmul tău, acum o pot înțelege mult mai bine pe ea și acțiunile ei. Foarte puțini oameni cunoșteau povestea de fond despre viața Binkăi, problemele pe care le-a avut cu cenzura și interdicția de distribuire a filmelor sale. Oamenii știu mai ales că a fost membră a partidului comunist. Nu-i plăcea să iasă în public, nu dădea niciodată interviuri pentru televiziune sau radio. Dar cred că este bine de știut că oameni ca ea au existat într-o perioadă în care se părea că toată lumea se conformează regulilor acceptate. Asta îmi dă speranță, pentru că dacă vom găsi mai mulți oameni ca ea, vom avea ceva de care să ne agățăm pentru viitor.

CWB: „Binka” este programat pentru o proiecție în cadrul Festivalului de Film European de Sud-Est din Los Angeles. Ce părere aveți despre această oportunitate?

Elka: Mă bucur foarte mult că filmul meu va avea o proiecție la Festivalul de Film Sud-Est European, pentru că va face parte dintr-un grup de filme din aceeași parte a lumii și astfel filmul poate fi văzut în acest context. De asemenea, Binkăi Zhelyazkova îi plac filmele americane. „Am fost tineri”, lungmetrajul ei din 1961, de exemplu, a fost foarte mult influențat de clasicul american „Cei mai frumoși ani ai vieții noastre” (1946). De asemenea, ea iubea jazz-ul și asculta tot timpul. În acest fel, chiar și indirect, ea era legată de cinematografia americană și de Hollywood.

CWB: Ce v-a inspirat să deveniți cineastă?

Elka: Când am terminat școala, nu eram sigură de ceea ce voiam să fac. Nu am fost niciodată unul dintre acei oameni care au știut la șase ani că vor fi regizori când vor fi mari. Am studiat psihologia în facultate, dar am ajuns să nu vreau să continui în acest domeniu. Apoi am început să urmez cursuri de antropologie și am călătorit în sate izolate de munte din sudul Bulgariei. Am lucrat la un film documentar despre o mică comunitate multietnică, am filmat niște materiale video și într-o zi le-am prezentat-o localnicilor. Le-a plăcut atât de mult filmul, încât l-au difuzat continuu în barul din sat. Mi-am dat seama cât de puternică era această artă și m-am simțit mai pasionată ca niciodată de ceea ce făceam. Când m-am mutat la New York, am decis să mă întorc la școală și să studiez filmul.

CWB: Care sunt regizorii pe care îi admirați?

Elka: Iubesc clasicii americani, comediile „nebune” (screwball). Preferatul meu este „Unora le place jazz-ul”, dar și filmele din anii ’60 și ’70, pentru toate experimentele cu sunetul și imaginea. Desigur, admir foarte mult „Îngerul exterminator” al lui Bunuel, „Blow Up”-ul lui Antonioni, „Fereastra din spate” a lui Hitchcock, „Fargo” al fraților Coen, „Orlando” al lui Sally Potter, „Balonul captiv” al Binkăi Zhelyazkova și „Călăuza” lui Tarkovsky. Acestea sunt doar câteva dintre filmele și regizorii mei favoriți din toate timpurile, pe care îi admir și care m-au influențat.

CWB: Vă rugăm să ne vorbiți despre proiectele dumneavoastră.

Elka: Lucrez la ideea unui alt film documentar, în timp ce adun povești pentru un lungmetraj. Explorez ideea de a face un film despre artiștii de origine bulgară care au emigrat de mult timp din Bulgaria și care s-au integrat complet în stilul de viață american. Prin realizarea filmului documentar despre Binka am întâlnit o mulțime de oameni care m-au inspirat, care mi-au oferit mult sprijin, pentru simplul fapt că au înțeles nevoia mea de a face acest film. Sunt oameni pozitivi, iar acest lucru mă fascinează pentru că ei înșiși au trecut prin multe dificultăți și totuși au o viziune atât de pozitivă asupra vieții.

CWB: Vă mulțumim pentru timpul acordat.

 

Sursa: https://www.cinemawithoutborders.com/1252-binka-story-of-an-artist-working-in-a-very-complicated-times/

 

FILMOGRAFIE:

1. Zhivotut si teche tiho… aka Viața curge încet… (1957)
2. A byahme mladi aka Am fost tineri (1961)
3. Privarzaniyat balon aka Balonul captiv (1967)
4. Poslednata duma aka Ultimul cuvânt (1973)
5. Baseynat aka Piscina (1977)
6. Golyamoto noshtno kapane aka Marea baie nocturnă (1980)
7. Noshtem po pokrivite aka Pe acoperișuri, noaptea (1988)
8. Lice i opuko aka Partea luminoasă și întunecată a lucrurilor (1990)
9. Nani-na aka Cântec de leagăn (1990)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *