Când Marlon Brando a câştigat Oscarul pentru „cel mai bun actor” cu rolul din „Nașul”, în 1973, activista amerindiancă Sacheen Littlefeather a urcat pe scena Premiilor Academiei în numele actorului american, pentru a vorbi despre portretizarea nativilor americani în filmele de la Hollywood. Într-un discurs demn și de neuitat, ea a explicat că Malron Brando refuză premiul Oscar, ca urmare a „reprezentării indienilor americani astăzi de către industria filmului”. Ceremonia de decernare a premiilor Oscar din 1973 a avut loc în timpul ocupării timp de două luni a orașului Wounded Knee din Dakota de Sud de către Mişcarea Indienilor Americani.
În timpul prezenței sale pe scenă, dar și ulterior, Sacheen Littlefeather a spus că a fost batjocorită şi atacată personal pentru scurta ei apariţie la gala Oscar. De pildă, chiar în timpul discursului ei, starul westernului american John Wayne, care se afla în culise, s-a înfuriat şi a încercat să o scoată de pe scenă pe Sacheen, însă şase agenţi de securitate s-au interpus pentru a se evita un conflict direct. După aproape 50 de ani, în iunie 2022, Academia Americană de Film i-a cerut scuze lui Sacheen Littlefeather („Pană Mică”) pentru momentul cînd a fost fluierată în timpul discursului de la premiile Oscar.
Sacheen Littlefeather:
Bună! Numele meu este Sacheen Littlefeather. Sunt apașă și sunt președinta Comitetului național pentru îmbunătățirea imaginii nativilor americani. Îl reprezint pe Marlon Brando în această seară și el m-a rugat să vă spun într-un discurs foarte lung, pe care nu vi-l pot împărtăși acum din cauza timpului, dar pe care voi fi bucuroasă să îl împărtășesc cu presa după aceea, că, cu mare regret, nu poate accepta acest premiu foarte generos. Motivele pentru care a făcut acest lucru sunt tratamentul aplicat indienilor americani în prezent de industria cinematografică – scuzați-mă -….. și de televiziune în redifuzările de filme, precum și recentele evenimente de la Wounded Knee. Vă implor acum să nu vă deranjez în această seară și nici în viitor, ca inimile și sentimentele noastre de înțelegere să fie consensuale, cu dragoste și generozitate. Vă mulțumesc, în numele lui Marlon Brando!
Acel discurs neterminat de la Oscar, de Marlon Brando
BEVERLY HILLS, California – Bună seara. Ceea ce afirmă aici domnișoara Littlefeather în numele meu nu este în niciun fel menit să îi înjosească sau să îi deranjeze pe cei care cred în justețea acestui obicei și care fac posibil evenimentul din această seară. Nu a fost dorința mea să jignesc sau să diminuez importanța celor care participă aici în această seară.
Timp de 200 de ani le-am spus indienilor care luptă pentru pământul lor, pentru viața lor, pentru familiile lor și pentru dreptul de a fi liberi: ”Depuneți armele, prieteni, și atunci vom rămâne împreună”. Numai dacă depuneți armele, prieteni, putem vorbi de pace și putem ajunge la un acord care va fi bun pentru voi”.
Când au depus armele, i-am ucis. I-am mințit. I-am înșelat și i-am deposedat de pământuri. I-am înfometat și i-am obligat să semneze acorduri de rea-credință, pe care le-am numit tratate și pe care nu le-am respectat vreodată. I-am transformat în cerșetori pe un continent care a oferit viață de când se știe. Și după orice interpretare a istoriei, oricât de piezișă ar fi, nu am făcut bine. Nu am fost legali și nici nu am fost drepți în ceea ce am făcut. În ceea ce îi privește, nu trebuie să-i reabilităm pe acești oameni, nu trebuie să respectăm niște înțelegeri, pentru că ne este dat în virtutea puterii noastre să atacăm drepturile altora, să le luăm proprietățile, să le luăm viețile când încearcă să-și apere pământul și libertatea, și să facem din virtuțile lor o crimă, iar din propriile noastre vicii, virtuți.
Dar există un lucru care este dincolo de această anomalie și acesta este verdictul extraordinar al istoriei. Iar istoria ne va judeca, cu siguranță. Dar, oare, ne pasă? Ce fel de schizofrenie morală este aceea care ne permite să strigăm în gura mare, la nivel național, ca toată lumea să audă, că ne respectăm angajamentul, când fiecare pagină de istorie și când toate zilele și nopțile însetate, înfometate și umilitoare din ultimii o sută de ani din viața indienilor americani contrazic acea voce?
S-ar părea că respectul pentru principii și dragostea față de semen au devenit disfuncționale în țara noastră, și că tot ceea ce am făcut, tot ceea ce am reușit să realizăm cu puterea noastră este pur și simplu anihilarea speranțelor țărilor nou-născute din această lume, precum și ale prietenilor și dușmanilor deopotrivă, că nu suntem umani și că nu ne respectăm acordurile.
Poate că în acest moment vă spuneți ce naiba au de-a face toate acestea cu Premiile Oscar? De ce stă această femeie aici, stricându-ne seara, invadându-ne viețile cu lucruri care nu ne privesc și de care nu ne pasă? Ne irosește timpul și banii, și răscolește căminele noastre.
Cred că răspunsul la aceste întrebări nespuse este că industria cinematografică a fost la fel de responsabilă ca oricare alta pentru degradarea indienilor și pentru ridiculizarea caracterului lor, descriindu-i ca fiind sălbatici, ostili și răi. Este destul de greu pentru copii să crească în această lume. Când copiii indieni se uită la televizor și la filme, și când văd că rasa lor este descrisă așa cum este descrisă în filme, cugetele lor sunt rănite în moduri pe care nu le putem ști vreodată.
Recent, au existat câțiva pași șovăitori pentru a remedia această situație, dar prea ezitante și prea puține, așa că eu, în calitate de membru al acestei profesii, nu cred că pot, în calitate de cetățean al Statelor Unite, să accept un premiu în această seară. Cred că, în acest moment, în această țară, premiile nu pot fi primite sau acordate până când situația indienilor americani nu va fi schimbată în mod radical. Dacă nu suntem păzitorii fratelui nostru, măcar să nu fim călăii lui.
Aș fi fost aici, în această seară, pentru a vă vorbi direct, dar am simțit că poate aș putea fi de mai mare folos dacă m-aș duce la Wounded Knee, pentru a ajuta să previn, în orice mod posibil, stabilirea unei păci care ar fi dezonorantă, atâta timp cât râurile vor curge și iarba va crește.
Sper că aceia care mă ascultă nu vor considera acest lucru ca pe o intruziune nepoliticoasă, ci ca pe un efort serios de a atrage atenția asupra unei probleme care ar putea foarte bine să stabilească dacă această țară are sau nu dreptul de a spune, de acum încolo, că noi credem în drepturile inalienabile ale tuturor oamenilor de a rămâne liberi și independenți pe pământurile care le-au conservat viața, dincolo de orice amintire vie.
Vă mulțumesc pentru amabilitatea și politețea de care ați dat dovadă față de domnișoara Littlefeather. Vă mulțumesc și vă doresc noapte bună!
Sursa traducerii: https://archive.nytimes.com/www.nytimes.com/packages/html/movies/bestpictures/godfather-ar3.html