Calul
Calul, statuie cioplită-n marmură scumpă,
Zburdă prin fire de malachit,
Înconjurat de aura lui sfântă.
Copitele lui de oțel trezesc cutremure,
Nechezatul cheamă fulgere
Și coama pare a fi o panglică de satin.
Soarele însuși se mulează pe blana lui.
Îl poartă cu mândrie,
Ca pe o haină cusută din aur.
Nu este ființă mai frumoasă
Din toată Creația pe care o stăpânim,
Decât calul…
Rugă
Scoate-ne din Egiptul
În care suntem robi chiar nouă înșine
Și trimite urgiile Tale drepte ca să ne descătușăm!
Eliberează-ne din Babilonul
Ale cărui ziduri nu le-am ridicat decât pentru noi!
Adu strămutării un sfârșit etern!
Slobozește-ne din Asiria
Pe care au clădit-o doar mâinile noastre!
Dă-i jos de pe tronuri pe veșnicii împărați!
Izbăvește-ne de noi înșine!…
Satul meu
Satule, tată al omenirii!
La tine, rândunelele cântă mai dulce
Și zboară mai vesele,
Se află în Raiul oferit de tine.
La tine, aerul este fum de tămâie,
Ne împrospătează inimile,
Iar mințile ni le limpezește în fiecare zi.
La tine, pădurile par mai verzi,
Cu frunze crude, de serafinit
Ce strălucesc pe firmamentul de necuprins.
La tine, Soarele luminează mai puternic,
Își varsă mierea peste oameni
Și dă bucăți de aur fiecăruia dintre noi.
La tine, omenii sunt mai buni.
Simplitatea le este o comoară de mare preț,
Unitatea îi salvează din orice necaz și de orice răutate.
Satule, tată al omeniei!…
Poeziile tale sunt rodul unei imaginatii bogate, ale unui suflet sensibil si pline de originalitate!