Scăldat prin mii şi mii de gânduri
La malul lacului imaculat
Pădurea parcă-i ştia de-un vis.
Poetul, spre nemărginitul apus tace
Întins pe patul de rouă argintie
Însetat de-un adevăr ne-nşelător.
Pretutindeni, în murmurul din răsărit
Aluneca în ale sale spații largi.
O stea căzută pe Pământ, aici
Lăsă un aer triumfal,
Nimic de spus în clipa de pe urmă.
***
E beznă curată şi lungă după perdea.
De-aş avea ochii ca focul,
Sufletul o sticlă cristal
Atunci când murmurul se sfârşea
La geam aş săruta eroic cerul.
Cuvântul din ziua ce se termina,
Cu reflexii colore de dor
Putea vedea păsări dezgolite de penaje
Prin camera înghețată în ceață.
Un înger fraged de sidef
Trezea cu triluri limpezi de aripi
Egoiste perfide interese meschine.
Din casă în casă, goale cum nu mai erau
Bucuriile nu se cântau cu rândurile scrise…
***
În noaptea tinereților dulci
Cu-n extaz cutremurat
Lumina sfâşie ochii la soare.
Cu penajele-ndurerate,
Sub îndrăgita lună albicioasă
Războiul lor de-o viață
A-ncremenit cu-n veşted chip.
***
Sub frumoasa cântare a versului tandru
E-o toamnă pe sfârşite iar frunzele trosnesc.
Mă las purtat de dansuri cu umbre albastre,
Subțire prin fiorii adormiți de-o veşnicie.
Sub negrul de-amurg ofilit ca o petală
Ritmul vieții din zările plăpânde
Cade senin feeric spre etern,
Schimbând astfel murmurul cu tonuri majore.
***
Această vrajă fierbinte din sufletul anotimpurilor
N-o răpuneți prin fapte deşarte când clipele dispar.
Călare pe-un stol negru de ciori, viața-i o idee bună!
Îngerii din timpul gol, prăfuit cum se cuvine
Viseqză absurd împliniri reci în cuşti de întuneric,
Nesecate mereu în acel deşert mistuitor de ispite.
Aproape de inimile lor, în acea seară plăpândă
Explorau sub dulci pasiuni crezând în idealuri pure
Pentru buzele crăpate cu nume pe ele.
***
Inocentul surâs al serii
Ca o insomnie fumegând
Cade în visul greu necugetat.
Din zbuciume aprinse în taine
Prin ceața crudă şi flămândă
O nălucă a impresiilor
Lătra libertatea cugetului.
Aştrii din golul ceresc al bolții
Rămân sclavii nopților din viață.
***
Adormit cu visări flămânde
Privesc dulce, un albastru tremurat
Ce-o să-ți şoptească-n noaptea asta goală.
Sunt luminat şi fierb necontenit,
Arunc injurii la adresa comorii negre
Când prin valuri de-adânci bucurii trecute
Luciul vieții se pierdea-n valuri.
