Părintele Theologos Cadar, despre judecată:
Țin minte o întâmplare în Sfântul Munte la care am fost martor. Erau trei [persoane] – un polițist (aici, la fiecare mănăstire există un post de poliție și stă un polițist), un muncitor și un părinte.
Și, la un moment dat, trece în fugă un om prin fața lor, lucru care este foarte rar în Sfântul Munte.
Și zice polițistul: „băi, ăsta a furat ceva! trebuie să mă duc să anunț la post să văd ce…” – și pleacă tulburat.
Muncitorul se uită după el și zice oarecum așa: „hă – hă, băi, dacă aș mai avea și eu vârsta lui, ce aș mai alerga și eu”.
Și părintele zice: „vai, vai, ăsta fuge la biserică, e ora Vecerniei, trebuie să mergem să ne rugăm”.
Deci, vedeți, după starea interioară a fiecăruia dintre ei, au văzut lucrurile într-un mod total diferit.
Un alt exemplu de optică legat de cum judecăm:
Un exemplu pe care părintele Pimen îl dă și vreau să îl dau și eu pentru că este starețul meu și este și un exemplu foarte bun.
Era o femeie care circula singură pe stradă noaptea, târziu, la ora 12. Și iese un nevoitor, un creștin de la o priveghere și o vede și zice: „slavă lui Dumnezeu, că uite că sunt și tinere, fete care merg la priveghere și se roagă la Dumnezeu la ora asta. Slavă lui Dumnezeu! Să o binecuvânteze Dumnezeu!”.
După care, o întâlnește cineva care avea insomnie și zice: „băi, săraca, are și asta insomnie și uite, se plimbă pe stradă. Să o ajute bunul Dumnezeu! Sper să se facă bine.”
Apoi iese unul de la un bordel, de la o casă de toleranță și zice: „uite și la asta, a ieșit de… femeie ușoară”.
Înțelegeți?
sursa: O Chilie Athonită