Prof .dr. Cornel Mărculescu
Reprezentantul numelui Dalles în România, este Ioan G. Dalles, născut în 1816, care a fost exponentul unei familii însemnate şi bogate de origine grecească din secolul XIX, căsătorit cu Elena Anastasescu, fiica unui mare negustor din Giurgiu de origine macedoneană, Hagi Iane Anastasescu, unul din ctitorii bisericilor din Hăbeni şi Racoviţa, din judeţul Dâmboviţa, ce poseda şi moşiile cu acelaşi nume ce ulterior vor intra în posesia lui I. G. Dalles. Acesta din urmă, a achiziţionat în 1862, cu 41 500 de galbeni de la Cleopatra Trubetzkoi, o descendentă a lui Constantin Ghica şi Ruxandra Cantacuzino, moşia de la Bucşani, făcând din familia Dalles una dintre cele mai bogate şi respectate familii din judeţul Dâmboviţa.
Negustorul şi moşierul Ioan G. Dalles, a deţinut şi o serie de imobile în Bucureşti, situate pe străzile Lipscani, Gabroveni, Şelari, bulevardul I. C. Brătianu, Gloriei, proprietăţi situate în vadul comercial cel mai căutat de negustori. Aşa cum reiese din Registrul de venituri şi cheltuieli al lui Ioan I.Dalles ( fiul lui Ioan G.Dalles) şi al mamei sale Elena Dalles, existent la Direcția Județeană a Arhivelor Naţionale Dâmboviţa, pentru anii 1892-1914, şi studiat de noi, aceste imobile din Bucureşti erau închiriate parţial sau total.
Rămasă singură după decesul soţului său în anul 1886, şi a celor trei copii: George (1871-1873), Dora (1875-1892) şi Ioan (1879-1914), Elena Dalles (1842-1921) îşi face testamentul la 16 mai 1918, scris de avocatul Teodor Seimeanu în casa din Bucureşti, strada I. C. Brătianu nr. 12. În numele fiului Ioan (Jan), Elena Dalles a lăsat Academiei Române, proprietatea caselor sale din strada I.C. Brătianu, cu scopul declarat de a se ridica un monument cultural destinat artelor, ce va purta numele de Fundaţia Ioan I. Dalles. Elena Dalles a mai trăit de la întocmirea testamentului său din anul 1918, până la 1 septembrie 1921, când se stinge discret din viaţă, iar „extractul de moarte” a fost eliberat de primăria comunei Bucşani, judeţul Dâmboviţa, sub nr. 50/1921.
Una din legatarele testamentului Elenei Dalles, este şi Academia Română, ce primeşte prin testament o parte din marea avere Dalles, pentru înfiinţarea unei fundaţii, care să poarte numele fiului său, Ioan I. Dalles, întru perpetuarea memoriei acestuia: „ Las şi leg Academiei Române casele cu tot locul lor, adică întreg imobilul din Bucureşti, str. I. C. Brătianu nr. 12, precum şi casele cu tot locul lor, adică întreg imobilul din Bucureşti, str. Eugen Stătescu (fostă Gloriei nr.4) cu următoarea destinaţiune: Din tot ce se va prinde din veniturile lor…se va forma un fond al cărui venit va fi destinat pentru întreţinere, iar cu restul capitalului, în termen de doi ani… se va construi în mijlocul terenului rămas, o clădire frumoasă şi încăpătoare, după planul ce va hotărî Academia Română, însă în aşa fel ca să poată avea sălile necesare pentru expoziţiuni artistice de tot felul…în fine, pentru cursurile sau conferinţele ale Asociaţiunii Universităţii Populare din Bucureşti cum şi altor instituţii ce s-ar înfiinţa cu menirea de a forma caracterele catăţenilor români prin cultivarea şi educarea lor sufletească”.
Această prevedere testamentară, nu a fost pusă în practică imediat de legatarul testamentar Mihail M. Capuţineanu, astfel încât la un an de la deschiderea testamentului, Academia Română încă nu intrase în posesia legatului. Conducerea instituţiei îl chemă în judecată pe Mihail M. Capuţineanu, pentru ca instanţa să-l oblige „ pe pârât să ne predea legatul şi să ne plătească şi suma de 100,000 lei, drept venit al imobilelor pe termen de un an, adică până la 26 septembrie 1922. Suma de mai sus se va achita Academiei Române până la data predării legatului, cu dobânda legală de la 26 septembrie 1921”. Adresa era semnată, din partea Academiei, de către Dimitrie Onciul ( preşedinte ) şi Iacob Negruzzi ( secretar general ). Ulterior Dimitrie Onciul scria: „ Legatul fiind predat şi suma solicitată de Academia Română plătită, s-a renunţat la acţiune”.
Litigiul dintre Academia Română şi legatarul universal al Elenei Dalles, a fost generat de întârzierea privind intrarea în posesie a imobilelor din strada I. C. Brătianu şi cel din strada Eugen Stătescu. Mihail M. Capuţineanu şi mama sa, Aritina Capuţineanu, locuiau în imobilul din Bd. I. C. Brătianu nr. 12, cu mult înainte de moartea Elenei Dalles. Aceştia au continuat să locuiască în acest imobil şi după decesul acesteia când acesta era de drept proprietatea Academiei Române. În aceeaşi situaţie, se afla şi imobilul situat în strada Eugen Stătescu nr.4, unde iniţial, conform contractului din 1916, locuia Theodor Seimeanu, avocatul familiei Dalles, proprietatea fiind cedată ulterior în anul 1919, celuilalt avocat al familiei Dalles, Petre Ioanid, pe care o va deţine, cu acordul Academiei Române, până în anul 1930, când a decedat. La rândul ei, soţia acestuia va avea permisiunea de a locui aici până ce clădirea va fi demolată.
După stingerea litigiului dintre Academia Română şi chiriaşii celor două imobile, au fost încheiate contracte de închiriere pe mai mulţi ani. Mihail Capuţineanu a rămas în imobil până în octombrie 1927, când s-a mutat în propria locuinţă situată în strada General Lahovary nr. 8 . Până la demolare, imobilul din Bd. I. C. Brătianu a fost închiriat colonelului dr. D. Staicovici pe o perioadă de doi ani, iar între 1930-1931 casa va fi adjudecată, în calitate de chiriaşi de I. Mânjolan, Ion Duţu şi Cezar Petrescu contra unei sume de 60 000 lei pe an.
Dorinţa Elenei Dalles de a înfiinţa o fundaţie care să poarte numele fiului său Ioan I. Dalles, a fost se pare cel mai greu de îndeplinit. De la data întocmirii testamentului, la 16 mai 1918, şi până la inaugurarea clădirii fundaţiei în 1932, au trecut 14 ani. Astfel, abia în anul 1930, Academia Română a iniţiat un concurs public de proiecte pentru realizarea clădirii Fundaţiei Dalles, la care au participat arhitecţii Horia Teodoru, Nicolae Ghica-Budeşti şi E.van Soanen-Algi, care a fost câştigat de primul dintre ei. În proiectul imobilului Fundaţiei Dalles, Horia Teodoru i-a avut drept colaboratori pentru capitolul de rezistenţă – beton armat – pe inginerii Aurel Beleş şi Dumitru Marcu. Construcţia a fost executată de antrepriza Emil Prager din cărămidă şi beton armat. Acoperişurile sălilor mari, sunt realizate din forme metalice prevăzute cu largi suprafeţe de sticlă, ce permit iluminatul natural al sălilor de expoziţie prin plafon. Încă din 14 aprilie 1932, Academia Română informa Ministerul Instrucţiunii, Culturii şi Artelor (M.I.C.A.), că localul Fundaţiei Ion Dalles, prin spaţiile sale era gata să-şi primească oaspeţii la sfârşitul lunii mai, în cadrul unei expoziţii de pictură şi desene, aparţinând artiştilor Ion Andreescu, Nicolae Grigorescu şi Ştefan Luchian.
La 15 mai 1932, Gheorghe Ţiţeica, secretarul general al Academiei Române, prezenta un raport în cadrul celei de-a 66-a sesiuni generale, în care preciza, referindu-se la Fundaţia Dalles: ,,Imobilul este compus din trei săli speciale pentru expozitii de pictură, scluptură, arhitectură şi o sală pentru conferinţe, fiecare fiind înzestrată cu mobilierul necesar destinaţiei fiecăreia. În programul inaugurării s-a înscris şi facerea unei expozitii… cuprinzând opera aproape întreagă a pictorului Andreescu, precum şi desenele şi acuarelele pictorilor, Grigorescu şi Luchian pe care au binevoit a ni le împrumuta diferite muzee şi persoane particulare din ţară”. După mai multe procese şi amânări, pe 29 mai 1932 are loc deschiderea oficială a aşezământului cultural numit Fundaţia Ioan I. Dalles. La inaugurarea acestui act memorabil de cultură, au luat parte o serie de personalităţi ale vremii, dintre care îi amintim pe Î. P. S. S. Patriarhul României, dr. Miron Cristea, primarul general al capitalei Dem Dobrescu, membrii Academiei Române cu familiile lor, reprezentanţi ai guvernului, un numeros public invitat.
La deschidere au mai participat printre alţii, Rudolf Brandsch, Nicolae Ottescu, Sabina Cantacuzino, Elena Petricari, domnişoara Odobescu, inginerul Balş, Al. Tzigara-Samurcaş, prof. Dr. Şt. Minovici, Frederick Storck, Eugen Filotti, A.Verona, Adrian Maniu, Rodica Maniu, Jean Bart, prof. Popescu Spineni, prof. Rădulescu Pogoneanu, prof. Al. Mironescu, prof. Al. Marcu, M.Lungeanu, Oscar Han, Georgescu Tistu, pictor Brăescu, iar din partea familiei Dalles, Maria Gh. Teohari, nepoată de soră precum şi Miuţa Teohari, strănepoata Elenei Dalles.
În perioada 1932-1938, rapoartele prezentate în Adunările generale ale Academiei Române despre fundaţie, au purtat semnătura Gheorghe Ţiţeica: ,,Fundaţia Dalles a concentrat activitate culturală şi artistică din ce în ce mai însemnată. S-au ţinut 129 de conferinţe, două congrese, 95 concerte, 28 expoziţiuni de pictură, de sculptură, de covoare şi de cărţi (…)”. Dintre conferinţele şi expoziţiile de pictură, organizate la Fundaţia Dalles, amintim pe cele susţinute de Nicolae Iorga, George Călinescu, ale Consiliului Central Bisericesc, Ştefan Luchian, Gheorghe Petraşcu, Şirato, Henri H. Catargi, Tonitza şi Han, Asociaţia Arta.
La Sala Dalles, au ţinut conferinţe organizaţii ca: Gândirea Europeană, Societatea Scriitorilor Militari, Institutul Francez, Societatea de Endocrinologie, Universitatea Liberă, Asociaţia Louis Barthou, şi a fost organizat primul Congres Numismatic din România între 19-22 octombrie 1933. În perioada 1932-1940, în sălile Fundaţiei
Ioan I. Dalles, au fost organizate 873 conferinţe, 303 şedinţe de filme culturale, 616 concerte, 204 expoziţii de pictură şi sculptură.
Începând din mai 1939, se observă un recul în ceea ce priveşe numărul expoziţiilor, datorită vremurilor tulburi ce se prefigurau la orizont, a războiului mondial în care România nu avea cum să nu fie atrasă, dar şi a degradării continue a vieţii politice româneşti și a cutremurului din noiembrie 1940, care a avut consecinţe şi asupra activităţii culturale desfăşurate la Sala Dalles. Un alt eveniment care a întrerupt activitatea Fundaţiei Ioan I. Dalles, a fost rebeliunea Legionară din ianuarie 1941: ,,ca urmare a evenimentelor din 21-23 ianuarie sala de conferinţe şi concerte a fost închisă din ordinul Comandamentului militar pentru tot restul lunii ianuarie şi februarie. Toate aceste piedici în mersul Fundaţiei ne-au cauzat oarecări scăderi ale veniturilor”, consemna Alexandru Lepădatu în raportul privind activitatea Fundaţiei Dalles.
Războiul a diminuat dar nu a înterupt activităţile specifice Fundaţiei. În raportul din mai 1942 al Academiei Române asupra mersului Fundaţiei Ioan I. Dalles, secretarul general Alexandru Lapedatu, menţiona că sala ,,a fost săptămânal ocupată de organizaţiunile militare şi culturale germane şi italiene (…) fie pentru concerte, fie pentru conferinţe, fie mai ales pentru reprezentări de filme”. Deşi în aprilie 1944, aceasta îşi încetează brusc activitatea, datorită atacurilor aeriene, totuşi, în perioada martie 1940 – martie 1946, maestrul George Enescu va susţine, alături de invitaţii săi, 28 de concerte la Sala Dalles. Acesta, scria în Cartea de Onoare: ,, Am cea mai mare mulţumire sufletească atunci când cânt la Dalles, căci sala e atât de intimă, iar publicul atât de musical”. Pe scena de la Dalles, au cântat nume celebre ale perioadei interbelice, din ţară şi din străinătate. La 19 februarie 1942, la Sala Dalles a fost organizat Festivalul Mihail Jora pentru a îndeplini sărbătorirea a 50 de ani, la eveniment participând printre alţii, George Enescu, Dinu Lipatti, Constantin Silvestri, Romeo Alexandrescu, Gheorghe şi Ion Dumitrescu, Constantin Bugeanu, Evantia Costinescu, dar şi pianista americană Jonsson.
Către sfârşitul lui august 1945, situaţia financiară a Sălii Dalles se înrăutăţeşte, Fundaţia datorând foarte mulţi bani Academiei Române. La 29 septembrie 1945, printr-o adresă a Academiei Române, Ministerul Muncii arată că activităţile la Sala Dalles încetează ,,deoarece o bună parte din conferenţierii programaţi în cadrul Universităţii Populare Marxiste nu se găsesc în Bucureşti”.
Activitatea Fundaţiei Ioan I. Dalles, cunoaşte o nouă perioadă de afirmare culturală între anii 1946-1947, când sub auspiciile fundaţiei, au fost organizate 40 de expoziţii plastice de către Asociaţia Arta, Tinerimea Artistică şi Asociaţia A.R.L.U.S., s-au ţinut 115 conferinţe, 67 concerte, diferite întruniri şi şezători precum şi câteva şedinţe de filme ţinute de Misiunea Britanică din România. În aceeaşi notă, îşi va desfăşura activitatea Fundaţia şi între anii 1947-1948, printre expoziţiile susţinute remarcându-se cea a cărţii ruseşti, care a durat 63 de zile, expoziţia retrospectivă a a sculptorului Corneliu Medrea şi a lui Gheorghe Petraşcu, dar şi susţinerea a 69 de conferinţe, 42 de concerte, 11 şezători şi chiar adunări cu caracter politic.
În 1948, Academia Română, este reorganizată şi transformată într-o instituţie socialistă după modelul sovietic. Ca urmare, Sala Dalles, trece din subordinea Academiei Române, în subordinea Ministerului Culturii şi apoi în cea a Primăriei Capitalei. Pentru a şterge orice legătură cu trecutul, noii conducători ridică în faţa Sălii Dalles un bloc hidos care scoate fizic Sala Dalles din peisajul Bucureştilor.Când totul părea pierdut, un grup de intelectuali ca Tudor Vianu, M. Ralea, R. Răduleţ şi R. Voinea au înfiinţat în 1948 Societatea pentru Răspândirea Ştiinţei şi Culturii.
În 1962 a fost înfiinţată Universitatea Populară Dalles iar primul rector al Universităţii este Tudor Vianu. Universitatea Populară Dalles se ocupa a forma caracterele cetăţenilor români prin cultivarea şi educarea lor sufletească – cum ar spune testamentul Dalles. În perioada comunistă, Universitatea era cea mai mare instituţie de învăţare a limbilor străine, printre profesorii de la Dalles numărându-se şi G. Rădulescu Zoner, Barbu Brezianu, Petru Comărnescu, Constantin Giurescu, Grigore Moisil, Radu Vulpe şi alţii.
După 1990, Universitatea Populară Dalles a fost declarată instituţie comunistă şi propusă pentru desfiinţare. Mai mult, fostul preşedinte al Academiei Române, Eugen Simion, dă în judecată Universitatea şi cere evacuarea ei necondiţionată. În 1993 la Universitatea Populară Dalles venea Ellinor Hase ca reprezentant al Universităţii Populare Germane. Trei ani mai târziu tot la Dalles, a sosit şi domnul Svend Slipsager din partea Universităţii Populare din Danemarca. Ca urmare a acestor întâlniri Universitatea pornea mai multe programe de dezvoltare a educaţiei adulţilor. Cu ajutorul asociaţiei germane, a luat fiinţă Asociaţia Naţională a Universităţilor Populare din România; va fi editată revistă Paideia, creându-se astfel o cultură pedagogică care va relansa activităţile şi educaţia adulţilor din România şi va redescoperi vechiul filon de iluminism popular românesc.
Moştenirea materială, dar mai ales culturală, pe care Elena Dalles a lăsat-o românilor dăinuie şi astăzi. Conferinţele, concertele şi expoziţiile de la Dalles au intrat în Cartea de Aur a culturii române. Acesta este meritul unei femei deosebite care a ştiut să iubească, să sufere, dar, mai ales, să dăruiască, reuşind astfel să menţină vie amintirea familiei Dalles în conştiinţa românilor.
Surse:
– Arhiva Academiei Române, fond Elena I. Dalles;
– Direcția Județeană a Arhivelor Naționale Dâmbovița, Fond Familia Dalles;
– Academia Română, Catalogul expoziţiei la inaugurarea Fundaţiei Ioan I.Dalles, cu o prefaţă de George Oprescu, Bucureşti, 29 mai 1932;
– Analele Academiei Române, Şedinţele din 1935-1936, Tomul LVI, Monitorul Oficial şi Imprimeriile Statului, Bucureşti, 1937;
– Nicolae Peneş, Brânduşa Negulescu, Fundaţia Dalles. File de monografie, Editura Asociaţia Naţională a Universităţilor Populare din România, Bucureşti, 1996;
– Cornel Mărculescu, Familia Dalles – între mit şi realitate, în: ,,Curier. Revistă de cultură şi bibliologie”, An XIX, nr. 1(37), Editura Bibliotheca, Târgovişte, 2013;
– Cornel Mărculescu, Un lăcaş de cultură: Sala Dalles din Bucureşti, în ,,Hristica. Revistă de spiritualitate şi educaţie creştin-ortodoxă”, Editată de militarii din Garnizoana Târgovişte cu binecuvântarea Înalt Preasfinţitului dr.Nifon, Arhiepiscopul şi Mitropolitul Târgoviştei, Anul VI, Nr. 16 (ianuarie-aprilie), Târgovişte, 2014;
– Cornel Mărculescu, Ramona Stanciu, The Heritage of a family from Bucsani (Dâmboviţa county): The Dalles Hall of Bucarest, în vol. „Communication, context, interdisciplinarity. Studies and Articles”, vol. III, Section: History, coordinator Iulian Boldea, Petru Maior University Press, Târgu Mureş, 2014;
-Cornel Mărculescu, The cultural heritage of the Dalles family in Bucșani, Dâmbovița county, în vol. „Journal of the American Romanian Academy of Arts and Sciences”, new series, nr. 36.1, Hayward, Los Angeles, USA, Editura ARA Publisher, 2019.