Bogdan-Alexandru Hagiu – Cei rămași (roman-foileton, III)

Capitolul 3. Ceea ce meriți

Siberia, 1785

 

Luca Movilă călărea în fruntea plutonului de muscali. Înghețul stepelor se schimbase brusc într-o căldură năucitoare, așa că acum armăsarii fornăiau, fiindu-le frică să nu se afunde într-o mlaștină din care nu ar mai fi ieșit.

– Ce facem, Aleksei, mai mergem până dăm de mare?

– Mai mergem, valahule, mai mergem…Pe tine țarul te plătește, pe mine…pe mine mă lasă chiar și fără viață dacă nu venim înapoi cu o palmă de hartă încercuită și trecută în posesia sa!

– Stai, ai văzut și tu? Uite!

În copacii înalți fiarele au început să fugă de-a lungul trunchiurilor, de unde până atunci stătuseră nevăzute. Mestecenii pitici, crescuți în snopuri de cel puțin patru, se îmbrățișară.

– Crezi că ne atacă sălbaticii?

– Nu, mai degrabă zic că ne apropiem de coliba unui șaman.

– Mai bine să-l ocolim. Cine știe ce vrăji ne mai face!

– De parcă mai poate să facă vreo vrajă cu sulița asta în gură! râse gros unul dintre ruși.

Au ajuns pe pământ mai tare și au reînceput să galopeze. Două râuri late, ce ba ar fi vrut să se contopească, ba parcă nu, tăiau pădurile de brazi înghețați, pe care apa topită strălucea în curcubee.

– Ia stai, că se aud râsete. Ce ați prins, băieți? Pe cine?

Doi muscali călări trăgeau o plasă de pescuit în care se ghicea forma unui om.

– E un sălbatic, nu? Bărbat sau femeie?

– Și mai rău, moșneag!

Râsetele se întețiră.

Luca Movilă se apropie și se uită curios la claia de păr încâlcit, roșu amestecat cu cenușiu, încercând să-i vadă fața.

“Spune-le să-mi dea drumul!”

Vorbele îi pătrundeau direct în minte.

“Spune-le să-mi dea drumul, și am să-ți arăt cine ești cu adevărat. De ce nicio femeie nu te-a iubit vreodată”.

“Dar să mă înveți și ce să fac, altfel te voi ucide”, gândi Luca, făcându-și cruce cu limba în cerul gurii.

“Singur vei găsi ce să faci, după cele ce-ți voi arăta! Sau…, mă rog, poate…”

Moldoveanul stătu câteva clipe pe gânduri.

– Da’ ce-ai pățit, Luca, ai prins drag de moșul ăsta? Nici nu-i zărești ochii…

“Bine, moșule, mă învoiesc”.

– Dați-i drumul!

Luca Movilă descălecă și-l ajută pe bătrân să se elibereze din plasă.

– Ne oprim aici. Hai să aprindem un foc și să frigem carnea.

S-au așezat unul lângă altul la rădăcina unui brad.

Luca se văzu copilul prizărit de acum douăzeci de ani, de care tatălui său, boierul Movilă, îi era rușine.

“Așa copil bicisnic, părcă n-ar fi din sângele meu. Numai uite ce mână are!”.

Disperat, singur s-a dus la o vrăcioaie din munți. Era destul de vârstnic acum, îi apăruseră primele tuleie de barbă blondă.

“Eu îți dau să bei din niște fierturi care te vor crește mare și puternic ca un brad, dar te costă mulți, mulți zloți…”

“Nu contează, îți dau oricât…”

“Și ai văzut că, în ciuda faptului că te făceai un bărbat înalt și lat în umeri, sufletul tău continua să fie rănit de vorbele răutăcioase ale femeilor și ale tatălui tău? Ei, bine, de asta ai căutat mereu cea mai frumoasă femeie din lume. Pe care nu ai găsit-o, pentru că nu există. Orice om are defecte, iar tu, soldatule, în clipa în care îți dădeai seama că nasul i se umflă prea mult în somn sau că pielea coapselor nu este atât de netedă pe cât ai fi vrut, te cuprindea o scârbă imensă, pe care o socoteai firească. Doar tu erai un bărbat atât de frumos, care cheltuisei atâția galbeni ca să arăți așa…Ridicasei greutăți ca să-ți faci mușchii ăștia de uriaș…”

– Da, așa este, așa este!

– Dar ce faci, căpitane, vorbești singur? Te vrăjește șamanul?

– Nicidecum, mă lăsasem cuprins de amintiri.

“Continuă”.

“Când sufletul ți-a ajuns la fel de urât ca un smârc în care se sparg bășici puturoase, femeile au început să simtă că nu ești pe dinăuntru la fel ca pe dinafară. Și…”

“Și da, au început să mă ocolească. Îmi ziceau că au un iubit, că tocmai trebuie să se mărite…”.

“A trebuit să te mulțumești cu dragostea plătită. Acum le spui să-mi dea drumul?”

“Găsește-mi și vindecarea”.

“Nu poți decât singur”.

“Sunt și muieri asemeni mie”?

“Cu duiumul, dar nu puteți face casă, vă veți sfâșia unul pe altul”.

“Te mai întreb o dată, și atunci?”

“Caută frumusețea sufletului. Uite, femeile din neamul nostru sunt bune, miloase, trăiesc mai mult pentru alții decât pentru ele”.

“Dar sunt atât de urâte, încât mai degrabă m-aș culca cu un…, nu,  nu pot și gata!”

“Atunci continuă să te chinui”.

– Ei, ce facem cu moșul? Dacă nu-l scurtăm de cap îi va aduce pe ai lui!

– I-am promis că îi dau drumul.

– Zău, când? Sau vorbiți prin gânduri?

– Da, îmi citește gândurile. Și eu pe ale lui.

Aleksei se scărpină în barba blondă.

– Da? Și ce uneltiți voi acolo? Nu cumva împotriva măritului nostru Țar? Ai grijă, căpitane, că totuși nu ești de-al nostru. Te putem acuza de trădare oricând.

“Lasă, Luca, ai încercat…Orice ființă de pe lumea asta își are un sfârșit. Al meu e acum. Fă-mi-l nedureros. Împușcă-mă în frunte!”

“Nu pot, bătrâne!”

“Rușii au să mă chinuie. Nu mai sta în slujba lor! Ai să vezi că vor cotropi și țara ta!”.

“De ce te-ai lăsat prins?”

“Ca să-ți dau o șansă. Și să-mi fii recunoscător, astfel încât să mă omori. Sunt foarte bătrân. De-abia de mă mai pot mișca, și am dureri mari”.

“Eu sunt creștin, sălbaticule! Mă faci să păcătuiesc!”

“Hai, fă-o! De pe celălalt tărâm, voi avea și eu grijă să ai o moarte ușoară”.

“Nu pot, ți-am spus că sunt creștin”.

Capul bătrânului șaman se desfăcu în bucăți însângerate. Aleksei suflă fumul din gura pistolului.

– Îmi rămâi dator, Luca! Un minut dacă mai întârziam, te spânzurau flăcăii.

– Cu ce să-ți plătesc?

– Dacă se întâmplă să ramân schilod, să-mi curmi zilele, să nu mă lași să mă chinui!

 

 

CV literar:

Bogdan-Alexandru Hagiu, născut 28.10.1969, medic și conferențiar universitar la Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iași, autor a 48 de cărți științifice și cursuri universitare. Dintre creațiile literare vizibile online:

 1. Biserica de lemn, roman, Editura Sedcom Libris, 2018, https://www.librarie.net/p/311073/biserica-de-lemn;

2. Șarpele de aramă, roman, Editura Sedcom Libris, 2020, https://portokal.ro/sarpele-de-arama-bogdan-alexandru-hagiu-editura-sedcom-libris.html;

3. Pan-demon 2020 și Covid-19. O carte-document despre Primăvara anului 2020 (capitol), Editura Sedcom Libris, ISBN 9789736705762, https://www.librarie.net/p/385063/pan-demon-2020-si-covid-19-o-carte-document-despre-primavara-anului-2020;

4. Apa vie, roman, Editura Sedcom Libris, 2021, https://portokal.ro/apa-vie-bogdan-alexandru-hagiu-editura-sedcom-libris.html;

5. Umbrele, roman, Editura PIM, 2020, https://carturesti.ro/carte/umbrele-1355205191, republicat în foileton în revista Regal Literar, 2023, https://regal-literar.ro/tag/umbrele/;

6. A noua viață, roman, Editura PIM, 2021, https://carturesti.ro/altele/hagiu-vlad-alexandru-o-noua-viata-1273122562;

7. Umbra zidită, nuvelă, revista Contrast literar, 2021, https://en.calameo.com/books/0038217900d8b1dbd5190, + nr. următor;

8. Prin ochii șarpelui, roman publicat în foileton (în derulare) în revista Contrast literar: no 2(4)/2022 – no 7/2023, https://en.calameo.com/books/003821790bb93a50bba23 + nr. următoare;

9. Cei rămași, roman, Editura PIM, Iași, 2020, republicat în foileton în revista Regal Literar, 2023, https://regal-literar.ro/tag/cei-ramasi/;

10. Mai trăiesc o viață-n ochii tăi, schiță, în revista Regal Literar, 2023, https://regal-literar.ro/2023/06/15/bogdan-alexandru-hagiu-mai-traiesc-o-viata-n-ochii-tai/;

11. Ceasul este ora unu, schiță, în revista Ofrandă literară, 1-2, 2023, pp. 100-102, https://www.calameo.com/books/0065503423fe326448dea;

12. Turnul trâmbițașului, schiță, în revista Ofrandă literară, 3-4, 2023, p. 72, https://www.calameo.com/books/0065503422df82998b14e;

13. Cavoul, schiță, în revista Convorbiri literare, Iași, 2023, p. 65, https://www.convorbiri-literare.ro/_files/ugd/6ef4f1_756db18aaed0435095bfcc91d2ce98b0.pdf.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *