Holy Sonnet 5
I am a little world made cunningly
Of elements, and an angelic sprite;
But black sin hath betray’d to endless night
My world’s both parts, and, O, both parts must die.
You which beyond that heaven which was most high
Have found new spheres, and of new land can write,
Pour new seas in mine eyes, that so I might
Drown my world with my weeping earnestly,
Or wash it if it must be drown’d no more.
But O, it must be burnt; alas! the fire
Of lust and envy burnt it heretofore,
And made it fouler; let their flames retire,
And burn me, O Lord, with a fiery zeal
Of Thee and Thy house, which doth in eating heal.
Sonetul sfânt nr. 5
„Sunt dintr-o lume plăsmuită cu amăgiri
ce izvorăsc din lut și îngeri sfinți;
Dar cruda ispită mi-a amăgit, în noaptea-adâncă,
Viaţa cu vrute şi nevrute, şi, o, sortite-s ambele să piară.
O, Tu, ce-n cerurile prea înalte, din zenit,
ai găsit lumi noi și tărâmuri de povestit,
revărsă noi oceane în priviri, și astfel
să-mi scufund lumea în plânsete de copil,
sau s-o curăț, de înecul nu-mi va fi sortit.
Dar, vai, trebuie chiar năruită!, vă zic vouă,
fie cupa plăcerii și râvnei scrum de-ndată!
Și neînchipuit de cumplit: flăcările să dispară,
Și nimicește-mă, Stăpâne, din voința de neclintit,
a Ta și a împărăției Tale, ce mântuie pe neprihănit.”
(trad. Florentin Streche)