Capitolul 6. A unsprezecea zi
Undeva în Moldova, 1803
– Știi ce se va întâmpla în ziua a unsprezecea, András?
Bărbatul cu plete și barbă albe o privea cu ochi zbuciumați.
– Vor învia oasele!…Cum m-ai găsit aici?
Ofițerul Papp, îmbrăcat în straie de țăran moldovean, înșelase vigilența arnăuților ce păzeau conacul în care Bogdan Dumbrăveanu o ținea ostatică pe Ana și acum se afla în odaia femeii.
– A fost joacă de copil! Ce vrei să spui cu învierea oaselor?
– Că suntem vii, chiar dacă sluțiți de bătrânețe!
András Papp se trânti obosit pe un jilț acoperit de perne.
– Numai eu, tu ai rămas la fel.
Ana se duse la oglinda cât jumătate de perete, încadrată în lemn sculptat.
– Poate că dacă rămâneai lângă mine nu îmbătrâneai nici tu!…Scoate-mă de aici!
– Nu știu dacă…
– Scoate-mă de aici! Atât îți spun! Nici nu mai vorbim altceva!
Bărbatul oftă.
– Bine, dar mai așteaptă puțin, să înceapă al doilea somn. Eu am sărit zidul în timpul celui dintâi.
– Și de unde ai știut care e odaia mea?
– Ca să-ți spun drept, am plătit o slujnică. Stă într-un sat aflat nu departe de aici.
– Care? De fapt, nu mă interesează…
– Dar de ce crezi tu, Ana, că vine Apocalipsa chiar acum? Presupun că ai aflat că din ordinul spătarului au fost uciși Pazvatoglu și Aslan. Am scăpat de mințile lor întunecate.
– Și tu crezi că numai ei erau? Răul urlă acum în fiecare om, și în noi doi!
András clătină cu tristețe din cap.
– Așa e!
Își cuprinse capul în palme, legănându-se ușor dinainte-înapoi. Ana începu să-și înghesuie câteva rochii într-un cufăr mic. Era în cămașă de noapte, și când se aplecă i se văzură sânii, încă frumoși. Lui András i s-au părut chiar și mai frumoși ca înainte, nici el nu și-ar fi putut explica de ce.
– Stai, măi omule!
Dar și Ana voia același lucru, după atât timp cât nu simțise trup de bărbat. După ce s-au iubit îndelung, acum zăceau în patul cu baldachin, Ana de-a lungul, András de-a curmezișul.
– Cum de nu am îmbătrânit cu totul încă?
– Te temi tare, nu? Și eu…Mai bine spune-mi ce-ai făcut cu fântâna tinereții? L-ai găsit pe Le Moyne?
– L-am găsit. L-a pus Sultanul să o facă într-un deșert, departe. Dar nu a mers. Le Moyne zicea că e de vină apa. Până la urmă Sultanul a dat poruncă să fie uciși toți. Nu a mai rămas nici un martor.
– Tu cum ai scăpat?
– Cum m-am descurcat aici, m-am descurcat și acolo…
– Săracii…Dar spune, András, cum scăpăm de frica de bătrânețe, de frica de moarte?
– Într-o țară mică cucerită de turci, am văzut un ritual ciudat. Se prindeau într-un fel de horă și jucau tineri alături de bătrâni, fericiți alături de năpăstuiți ai sorții, sănătoși alături de bolnavi. Cei cărora soarta încă le zâmbea se obișnuiau astfel cu gândul că în curând nu va mai fi așa. Și înțelepții acelui popor spuneau că le va fi mai ușor atunci când vor îmbătrâni sau când îi va lovi vreo boală.
– Prostii! Doare la fel de tare, orice ai face! Dar tu, tu nu-ți mai prelungești clipele, așa cum te-ai lăudat?
– Nu, nu știu de ce, dar acum nu mai pot. Trec și pentru mine înspăimântător de repede, ca și pentru Toader. Așa mi-a zis el mie.
– Ah, săracul de tine, ai ajuns ca noi toți!
– Nu, Ana, nu toți regretă atât de mult trecerea timpului. Doar oameni ca noi, mult prea legați de patimile cărnii!
– Sau ca Toader!
– Sau ca Toader.
– Mă întreb ce se alege de oameni ca Simion Predoi, ce nu pot trăi nici o zi cu adevărat.
– Li se agravează nebunia. Am auzit că nu mai iese din spital.
– Atunci ar trebui să ne mai bucurăm încă! În definitiv, suntem sănătoși, nu ne doare nimic, tocmai am făcut dragoste…
– Nu mai putem, Ana, nu mai e același lucru ca înainte. Acum, ajunși la jumătatea vieții, sau poate chiar mai mult, ne-am lămurit că nu-l putem păcăli pe Dumnezeu, nu-l putem minți.
Femeia rămase tăcută mult timp.
– Trebuie să-i căutăm pe cei care nu se tem. Să învățăm de la ei.
– Simion se teme?
– Și încă cum! Vai de capul lui! Nu, nu Simion…Bogdan Dumbrăveanu! Omul ăsta nu știe ce-i teama!
– E mai tânăr ca mine! Nici eu nu știam la vârsta lui.
– Și atunci?
– Nu știu, să-l căutăm pe Toader. Să ne sfătuim cu el. Hai, ia-ți câteva lucrușoare și să încercăm să scăpăm de aici.
Au reușit sa treacă de zidul destul de înalt ce împrejmuia conacul. András Papp avea o scară de funie.
– Ai un cal și pentru mine?
– Sigur că da, l-am legat ceva mai încolo, la marginea pădurii. Sper că nu…
Întâi noaptea fu luminată de o flacără roșie, apoi Ana căzu în brațele lui András, apoi se auzi și detunătura.
– Spre deosebire de tine, eu am scăpat…Și mă prind în horă cu Adrienne, cu Safta…
Muri înainte ca András să-i poată spune ceva.
“Un țintaș de-al lui Dumbrăveanu, foarte bun, vede pe întuneric, ca pisica…”.
– Trage, mă, împușcă-mă și pe mine, ce mai aștepți?
Dar noaptea continua să curgă liniștită de acum.
– De ce mă cruți, spătare, ce vrei de la mine?
CV literar:
Bogdan-Alexandru Hagiu, născut 28.10.1969, medic și conferențiar universitar la Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iași, autor a 48 de cărți științifice și cursuri universitare. Dintre creațiile literare vizibile online:
1. Biserica de lemn, roman, Editura Sedcom Libris, 2018, https://www.librarie.net/p/311073/biserica-de-lemn;
2. Șarpele de aramă, roman, Editura Sedcom Libris, 2020, https://portokal.ro/sarpele-de-arama-bogdan-alexandru-hagiu-editura-sedcom-libris.html;
3. Pan-demon 2020 și Covid-19. O carte-document despre Primăvara anului 2020 (capitol), Editura Sedcom Libris, ISBN 9789736705762, https://www.librarie.net/p/385063/pan-demon-2020-si-covid-19-o-carte-document-despre-primavara-anului-2020;
4. Apa vie, roman, Editura Sedcom Libris, 2021, https://portokal.ro/apa-vie-bogdan-alexandru-hagiu-editura-sedcom-libris.html;
5. Umbrele, roman, Editura PIM, 2020, https://carturesti.ro/carte/umbrele-1355205191, republicat în foileton în revista Regal Literar, 2023, https://regal-literar.ro/tag/umbrele/;
6. A noua viață, roman, Editura PIM, 2021, https://carturesti.ro/altele/hagiu-vlad-alexandru-o-noua-viata-1273122562;
7. Umbra zidită, nuvelă, revista Contrast literar, 2021, https://en.calameo.com/books/0038217900d8b1dbd5190, + nr. următor;
8. Prin ochii șarpelui, roman publicat în foileton (în derulare) în revista Contrast literar: no 2(4)/2022 – no 7/2023, https://en.calameo.com/books/003821790bb93a50bba23 + nr. următoare;
9. Cei rămași, roman, Editura PIM, Iași, 2020, republicat în foileton în revista Regal Literar, 2023, https://regal-literar.ro/tag/cei-ramasi/;
10. Mai trăiesc o viață-n ochii tăi, schiță, în revista Regal Literar, 2023, https://regal-literar.ro/2023/06/15/bogdan-alexandru-hagiu-mai-traiesc-o-viata-n-ochii-tai/;
11. Ceasul este ora unu, schiță, în revista Ofrandă literară, 1-2, 2023, pp. 100-102, https://www.calameo.com/books/0065503423fe326448dea;
12. Turnul trâmbițașului, schiță, în revista Ofrandă literară, 3-4, 2023, p. 72, https://www.calameo.com/books/0065503422df82998b14e;
13. Cavoul, schiță, în revista Convorbiri literare, Iași, 2023, p. 65, https://www.convorbiri-literare.ro/_files/ugd/6ef4f1_756db18aaed0435095bfcc91d2ce98b0.pdf.