Muzica clasică are o valoare profundă și durabilă în istoria muzicii. Una dintre principalele valori ale muzicii este, fără îndoială, vocea, datorită abordării sale complexe și rafinate. Compozitorii de operă au creat lucrări care îmbină muzica, poezia și teatrul, oferind astfel o experiență artistică completă și complexă. Operele clasice sunt adesea scrise în stiluri muzicale elaborate, cu partituri sofisticate și armonii complexe. Această profunzime și complexitate permit receptorilor din sala de audiții să descopere mereu noi detalii și nuanțe în interpretarea muzicii. Și mai ales noi stări umane, dincolo de ceea ce se poate scrie sau exprima. O altă valoare a vocii constă în expresivitatea și emoția sa intensă. Abordarea subiectelor dramatice și a poveștilor profunde, aducând în prim-plan trăiri și sentimente umane, reprezintă un fir al continuității muzicii în lume, în societate. Se transmite astfel o pletoră de emoții, de la bucurie și extaz, la tristețe și durere, într-un mod captivant și puternic, de neuitat.
De ce toate aceste rânduri aparent banale, generale, despre muzica clasică în niste vremuri atât de tensionate, într-un ritm dezacordat între chipuri, voci și exprimări? Răspunsul este simplu: Soprana Irina Iordăchescu – „Trei instrumente. Trei sonorități. O singură vibrație! Sâmbătă, 27 mai 2023, în Foyer-ul Operei Naționale București, într-o zi a schimbărilor bruște de vreme (răcoare-căldură-ploaie), timpul petrecut în această clădire a sunetelor și armoniilor a fost fără coordonatele știute. Timpul a stat preț de două ore, pentru că am asistat la revelația sonoră și interpretativă – vocală și instrumentală (pian și chitară) care îi aduce pe oameni împreună, în intimitatea acelor simțăminte înalte, de Frumos și Divin.
Soprana Irina Iordăchescu ne-a invitat la un recital cameral sui-generis, într-un cadru mai restrâns și intim, acompaniată de Mădălina Ioana Petre (chitară clasică) și pianista Liana Mareș. TOT ceea am primit, încă de la primele acorduri, au fost note înalte, magice, luminoase și incandescente. Noi, publicul, devenim adesea, în mod informal, niște jurați pentru cei din fața noastră, artiștii scenei. Însă, recitalul sopranei Irina Iordăchescu, ca multe alte clipe de aceeași intensitate, ne-a dat jos toate scuturile și rigiditățile, purtându-ne în lumea sentimentelor fericite, triste, dramatice, și nu în ultimul rând de speranță. S-a format astfel o comunitate ad-hoc, care a reușit în cele două părți atemporale ale evenimentului să ne seducă și să ne transfigureze (la propriu și la figurativ) cu aleasă și neprețuită valoare artistică. Prezentatorul Bogdan Chenciu s-a „acordat” în crescendo pe parcursul descrierii momentelor interpretative, fiind la fel de emoționat și pătruns de energia locului și clipei. Prezența prof. dr. Stephen Poen, muzicolog, estetician și celebru medic foniatru, în primul rând al Foyer-ului a confirmat calitatea absolută a întâlnirii/întâmplării muzicale.
Agilitatea, flexibilitatea și expresivitatea emisiilor vocale se încadrează în excelența tehnicii interpretative. Și chiar dincolo de aceasta, soprana Irina Iordăchescu reușind să intre în acele vibrații melodice pe care spectatorul le primește continuu, într-un soi de cuminecare de sunete. Aplauzele pot reda „notele” noastre de gratitudine, dar dincolo de aceste schimburi rămân Iubirea, frumusețea și emoția muzicii dintre oameni. Repertoriul ales a reflectat marea călătorie a simțurilor pe care ne-a propus-o soprana Irina Iordăchescu, cu lucrări de excepție dintre care cele din creația compozitorului italian Paolo Frontini, lucrări cântate în premieră în România.
Al fine, după această experiență de senzații și trăiri greu de redat în scris, după aplauze neîncetate, s-a lăsat încet, în taină, o liniște în marele Foyer. În spate, în întunericul sălii se află pianul lui Dan Iordăchescu, ca semn al unei existențe și prezențe… de eternă vibrație.
– Prima parte –
Flow my tears – John Dowland
Occhi belli – anonim
Se l’aura spira – G. Frescobaldi
Intorno all’idol mio – A. Cesti
Music for a while – H. Purcell
Nel cor piu non mi sento – G. Paisiello
Allegro da Sonata para violao – Cesar Guerra Peixe
O, Astronauta – Bdem Powell
Toccata em ritmo de samba – Radames Gnatalli
El Vito – F. Obradors
– Partea a doua –
Lucrări de Paolo Frontini
Lauda di Suora – P. Frontini
La nube – P. Frontini
La ritrosa – P. Frontini
Il canto di Mignon – P. Frontini
Intermezzo din opera „Cavalleria rusticana” de P. Mascagni
Serenata araba – P. Frontini
Viole bianche – P. Frontini
Marinaresca – P. Frontini
Baci mortali – P. Frontini
