Bogdan-Alexandru Hagiu – Cei rămași (roman-foileton, XIV)

Capitolul 14. Erzsebet

 

– Adică ne-am iubit atât de mult, Toadere, și nu o mai putem face o dată?

Erji, învelită doar pe jumătate în cearșaf, stătea sprijinită în cot și se uita cu tristețe la soțul ei. Slăbise mult în ultima vreme, avea cearcăne, iar pe sâni îi apăruseră câteva pete cafenii de bătrânețe. Dar acum, la lumina slabă a lumânărilor, nu se vedeau. Toader se ridică din pat și se duse la scrin, pe care era o carafă cu apă.

– Erji, am o vârstă de acum, trebuie să-mi păstrez forțele.

– Pentru cine? Am înțeles să nu stăm împreună decât câteva zile pe lună, că prea multă dragoste dăunează sănătății după părerea ta, dar…

– Dar ce, Erji? Nu e adevărat? Dacă ar fi după tine…

– Toader, nu mă minți, pentru că știu foarte bine că ai pe cineva!

Zugravul tăcu. Știa că nu îi poate ascunde. Știa că Erji își dădea seama că se gândește la altă femeie ca să o poată pătrunde. Îl privise de câteva ori cu dispreț. Dar nu cu ură. Cum de accepta? Dintr-o dată îi veni o idee. Și dacă femeia rămăsese iscoada habsburgilor? Dacă informa autoritățile asupra tututor faptelor și vorbelor lui? Dacă voia să-l secătuiască cu dragostea, până se va îmbolnăvi și va muri? Va rămâne atunci stăpâna casei…

– De ce nu ai vrut să avem copii?

– De unde ai scos-o și pe asta? Poate tu nu ai vrut! Îți aduci aminte de câte ori nu voiai să facem dragoste la mijlocul lunii? De ce?

– Nu știu…mă temeam. Mă temeam că am putea face un copil la fel de nebun ca Simion, sau la fel de parșiv ca femeia aceea din Calafat.

– Femeie care ți-a fost amantă, altfel nu i-ai fi cunoscut firea atât de bine.

– Și dacă știi toate astea, nu mă urăști, Erji?

– Eu te iubesc, Toadere. Am fost atrasă de la început de felul cum gândești, de faptul că nu renunți niciodată să le spui oamenilor să nu provoace durere! Îți amintești ce mult ne iubeam?

Toader se așeză pe coapsele ei lungi, încă netede și frumoase. Îi frământă sânii cu degetele. Făcură dragoste mult timp, la fel de bine ca în tinerețe. Zugravul se întrebă cum de e posibil așa ceva. Mulțumirea îl cuprindea ca o mare a uitării, ca apa din Fântâna Tinereții, odinioară, la Vidin.

– Și vrei să zici că nu ai făcut niciodată dragoste cu Klaus Muntean?

– Ți-am spus doar că nu.

– Nu că mi-ar păsa atât de mult…

– Păi da, știu!

– Dar nici acum nu sunt lămurit cum de a putut să-i ucidă pe cei doi zugravi. Cu toate vrăjile…

– Opiumul îi dădea o putere care altminteri nu ar fi avut-o, slăbit cum era de boală.

– Și nu l-a văzut nimeni, nu l-a auzit nimeni? Mă rog, tot vrăjile babei Paraschiva…Dar nu cumva chiar îți aducea trupul în carne și oase în odaia lui? Opiumul îi dădea puterea să-ți controleze mintea. Și nu cumva chiar te-a trimis să-i ucizi pe…

– Nu mai vorbi prostii, Toader! Mi-aș fi amintit.

– Dacă erai în primul somn nu-ți aminteai nimic.

Pupilele femeii se micșorară.

– N-ai decât să crezi ce vrei. Nu ai nicio dovadă!

– Iar ca să pătrundă în mintea ta trebuia să fii o păcătoasă!

Erzsebet se ridicase și venise lângă bărbat, fără a se mai acoperi cu ceva, dar la auzul ultimelor cuvinte se trânti de-a latul patului, cu fața-n sus. Din ochi lacrimile erau gata să țâșneacă, dar buzele dădeau să surâdă, strângându-se însă imediat la loc.

– Și de ce nu mă mai găsea dacă ieșea din cameră? Totul se petrecea doar în mintea lui. Și posibil să-mi fi trimis și mie din visele lui, vise pe care nu mi le mai aminteam. Rămânea doar senzația de silă. Iar dacă tot nu mă crezi, cum rămâne cu ceilalți care aveau ibovnice demonice? Ce, crezi că Vasile Stelea s-a culcat cu Ana? Doar stătea în fiecare noapte în pat cu bărbatul ei.

– De unde știi că nu te mai găsea în cameră?

– Ești culmea! Mi-a spus. Doar eu îi mai aduceam câte un ceai…Toader, dar văd că tu chiar crezi ce spui, că vorbești serios…

Pictorul nu-i răspunse, dar se așeză lângă ea și o mângâie pe umărul gol.

– Poate că te acuz degeaba, Erji. Poate că…nu voi ști niciodată. După cum nu voi ști niciodată dacă Aslan a vrut să mă ucidă. Să mă ucidă mișelește.

– Păi asta e, că dacă m-ai iubi, măcar pe jumătate cât te iubesc eu…dar nu, asta nu se măsoară. Dacă m-ai iubi, nu te-ai îndoi de mine. Dar așa sunteți voi, bărbații. Nu ne iubiți. Doar vă folosiți de noi.  Mi-a spus mie mama…

Se șterse la ochi, deși nu-i curgea nicio lacrimă.

– Păi sigur, tu ești un pictor vestit, cunoscut în toată Europa! Și revoluționar, și membru de seamă al Frăției! Ce să te uiți la mine, o biată slujnică la han! Am fost și infirmieră, am făcut munca de jos…

– Pe mine nu m-a interesat asta niciodată.

– Păi nu, ca să mă poți domina!

– Dar ce ai fi vrut, să fii doctoriță, ca Safta? Să te consideri atât de sus, încât dacă nu te place un bărbat să îl omori, cu ura ta?

– Da, aș fi vrut. Nu să omor pe cineva dacă nu mă place, ci…

Erji își mușcă buzele, dându-și seama că dacă termina ce avea de spus, nu va mai avea niciodată cum să-l facă pe Toader să se mai simtă atras de ea. Măcar așa, puțin. Se întoarse la pat, își puse cămașa de noapte și se înveli.

– Hai mai bine să dormim, tot tu ziceai că ai nevoie de somn. Certurile nu rezolvă nimic.

– Nu, Erji, nu. Desigur că nu!

– Mai bine descrie-mi un tablou, unul pe care l-ai văzut în Țările de Jos și ți-a plăcut mult. Așa cum făceai altădată.

Toader se gândi puțin, apoi începu:

– Ei bine, Erji, am să-ți descriu un tablou. Sau mai bine zis am să-ți spun o poveste. Tu ai auzit de Iael și de Sistera?

Femeia își întinse mâinile deasupra capului, zâmbind.

– Nu.

– Nu ai citi Biblia?

– Puțin, doar câteva fragmente.

– Nu scrie numai în Biblie, e și o legendă evreiască. Mi-a povestit Avi Katz. Sistera a fost un comandant de oști, care a fost ucis de Iaela. L-a invitat în cortul ei și după ce a adormit i-a bătut în tâmplă un piron de cort. Înainte de asta îl epuizase culcându-se de șapte ori cu el.

Erji se ridică într-un cot privindu-l lung.

– Toader, tu chiar crezi ce spui?

– Nu fac decât să-ți povestesc o legendă. Scena e înfățișată și într-o biserică din Maramureș. Preotul le spune credincioșilor că femeia și-a apărat poporul, că pentru așa ceva e îngăduită violența. Dar am în minte și tabloul unui pictor apusean, care a pictat-o pe Iaela bătând cuiul în tâmpla lui Sistera, numai că lângă ea se mai află o femeie, care o ajută luminând cu o lumânare. Iarăși se mai zice că ultimele cuvinte ale lui Sistera, cu capul țintuit de pământ, au fost că se simte slab ca o femeie.

Zugravul stinse lumânările și se culcară fără a-și mai spune ceva.

 

CV literar:

Bogdan-Alexandru Hagiu, născut 28.10.1969, medic și conferențiar universitar la Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iași, autor a 48 de cărți științifice și cursuri universitare. Dintre creațiile literare vizibile online:

 1. Biserica de lemn, roman, Editura Sedcom Libris, 2018, https://www.librarie.net/p/311073/biserica-de-lemn;

2. Șarpele de aramă, roman, Editura Sedcom Libris, 2020, https://portokal.ro/sarpele-de-arama-bogdan-alexandru-hagiu-editura-sedcom-libris.html;

3. Pan-demon 2020 și Covid-19. O carte-document despre Primăvara anului 2020 (capitol), Editura Sedcom Libris, ISBN 9789736705762, https://www.librarie.net/p/385063/pan-demon-2020-si-covid-19-o-carte-document-despre-primavara-anului-2020;

4. Apa vie, roman, Editura Sedcom Libris, 2021, https://portokal.ro/apa-vie-bogdan-alexandru-hagiu-editura-sedcom-libris.html;

5. Umbrele, roman, Editura PIM, 2020, https://carturesti.ro/carte/umbrele-1355205191, republicat în foileton în revista Regal Literar, 2023, https://regal-literar.ro/tag/umbrele/;

6. A noua viață, roman, Editura PIM, 2021, https://carturesti.ro/altele/hagiu-vlad-alexandru-o-noua-viata-1273122562;

7. Umbra zidită, nuvelă, revista Contrast literar, 2021, https://en.calameo.com/books/0038217900d8b1dbd5190, + nr. următor;

8. Prin ochii șarpelui, roman publicat în foileton (în derulare) în revista Contrast literar: no 2(4)/2022 – no 7/2023, https://en.calameo.com/books/003821790bb93a50bba23 + nr. următoare;

9. Cei rămași, roman, Editura PIM, Iași, 2020, republicat în foileton în revista Regal Literar, 2023, https://regal-literar.ro/tag/cei-ramasi/;

10. Mai trăiesc o viață-n ochii tăi, schiță, în revista Regal Literar, 2023, https://regal-literar.ro/2023/06/15/bogdan-alexandru-hagiu-mai-traiesc-o-viata-n-ochii-tai/;

11. Ceasul este ora unu, schiță, în revista Ofrandă literară, 1-2, 2023, pp. 100-102, https://www.calameo.com/books/0065503423fe326448dea;

12. Turnul trâmbițașului, schiță, în revista Ofrandă literară, 3-4, 2023, p. 72, https://www.calameo.com/books/0065503422df82998b14e;

13. Cavoul, schiță, în revista Convorbiri literare, Iași, 2023, p. 65, https://www.convorbiri-literare.ro/_files/ugd/6ef4f1_756db18aaed0435095bfcc91d2ce98b0.pdf.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *