Cine sunt?
Am tras într-o zi de șiretul lumii
Și-n grabă au început să cadă clipele
Una peste alta
De la stânga la dreapta
S-au dus în râuri și-n văi
S-au ascuns într-o sută de odăi
Încă mai cotrobăi prin colțuri de lună
Poate vreuna din ele s-a ascuns de furtună
Când scap din mână o oră, se transformă-n lut
Când caut în palmele vieții secundele,
Nu mai știu cine sunt.
Chiar așa, cine sunt?
O bucată de cer, aprinsă de dor și
stinsă-n pământ
Poate că asta sunt.
*****
Într-o zi
Într-o zi, am să bat la ușa din dos
Iar tu-mi vei deschide căutând prin ore,
Căutând prin ce-a fost
Dacă timpul ar avea margini,
S-ar însăila o sută de ierni
Iar tu c-o pensulă groasă,
din bucăți de nori,
ai desena oameni plini de zăpadă
Cu ochi de lut, cu-n braț de fier
Crengile copacilor ar vorbi atunci despre ieri,
Iar soarele dintr-o dată s-ar întoarce invers pe cer
Dacă timpul ar avea margini,
S-ar întinde cerul și pământul
Iar eu cu inima mea
Aș împleti secundele toate cu minutul.
****
Iartă-mă, Îngerule!
Iartă-mă, Îngerule!
Azi-noapte am împletit dorurile
Am luat de la tine din irișii de azur și-am pus peste verdele meu
Dacă dintr-o dată vei rămâne orb,
iar mie dintr-o dată îmi vor zvâcni râuri în privire,
din cauza asta va fi!
Oh, timpule, cum îmi sari în pleoape!
Te ascunzi printre gene
Și tragi de firele dese de iarbă
Care au crescut de-atâtea ploi
în ochii mei verzi
Eu spun că va fi, dar astăzi ce este?
Când totul e-n grabă și viața-i poveste?
****
Dacă cerul ar avea colțuri
Dacă cerul ar avea colțuri
Aș trage de ele ca să mă-nvelesc
Și aș cerne peste bătaia inimii mele
O mie de stele
Oh, dar, stelele apar noaptea
Și-atunci ar trebui să număr o mie de nopți,
după ce vor trece o mie de zile,
O mie de apusuri, o mie de răsărituri
Și-o mie de tic-tac-uri pe minut
Aș face toate astea de-o mie de ori
doar dacă cerul ar avea colțuri…