Boemia unui Mort (de Claudiu Dumitrache) ne convinge că tinerii ies din tipare și că tânărul Claudiu Dumitrache este o alternativă a timpului prezent. Trăiește pentru acum, iubește pentru acum și nu condiţionează. Acestea sunt niște valori care străbat, ca un fior și ca un vin roșu, întreaga declaraţie lirică a acestui suflet năpăstuit de iubire, disperare, așteptare și trădare. Claudiu Dumitrache este un neosimbolist al timpului actual. Întreaga lui operă este plină de simboluri. Lumea este o coordonată pentru tânărul poet: să putem visa, dar să putem ierta. Acestea sunt niște adevăruri ale timpului prezent pe care ar trebui să ne construim cunoștinţele, să ne reconsiderăm prieteniile, să întindem o mâna, să ajutăm și să spunem mulţumesc sau iartă-mă. Dar câţi dintre noi mai fac lucrurile acestea? Suntem într-o lume a non-valorilor, a echivocului, a absurdului, a lipsei de respect și de recunoștinţă. Nu nu le mai avem. Această alternanţa între alb și negru, între bine și rău ne învaţă că viaţa trebuie trăită cu deziluzii, dar și cu speranţe.
C. Dumitrache este profetic, dăruiește o iubire totală. Iată un tânăr de 20 de ani, care ne aduce în paginile lucrărilor lui o revelaţie – revelaţia tânărului care e ancorat în viaţă de adevăr, care vrea să iubească, care vrea în fiecare zi să ridice altare de mulţumire pentru că trăiește, pentru că știe să mângâie cuvintele, pentru că știe să asculte notele și pentru că iubește oamenii. Claudiu Dumitrache este un poet al astrelor și al infinitului, aducându-ne aminte de Eminescu.
M. Eminescu străbătea spaţiile Luceafărului, Claudiu străbate spaţiile unui alt demiurg, pe inelul lui Saturn. În poezia Dansează-mă pe inelul lui Saturn, putem identifica cu ușurinţă valori naţionale și universale, coordonate ale permanenţelor românești și filozofice, iar toate acestea se regăsesc în tot volumul de versuri Boemia unui Mort, care este o viaţă, o trăire și o credinţă.
3 noiembrie 2018, Potlogi
Vilia Banța
Tematica poeziilor sale nu-mi pare să fie deloc moartea ori renunțarea, dimpotrivă, în acest context mort-viu, Claudiu rămâne un învingător prin iubire, speranța, entuziasm, dar mai ales prin luciditate.
Și când poți să îmbini poezia cu muzica, e mai mult decât meritoriu, e minunat! Aici cred că este viitorul acestui tânăr, dedicate culturii, artei. Evident, ca să scrii trebuie să ai ceva de spus. Și el are. În vremea tinereții, Claudiu Dumirache se “risipește” în multe. Este un poem muzical cu aripile desfăcute larg înspre înalt. Mă bucur că există. Un lucru e clar: cât mai avem tineri ca el, nimic nu e pierdut pentru națiunea română.
14 august 2021, Potlogi
Valentina Vasile
Stimată doamnă Vilia Banța, uneori ne înălțăm sufletește prin ochii și cuvintele celor de lângă noi, cu speranța că ne vor învăța jocul vieții și al iubirii, al încrederii și al speranței. Ați dat astăzi aripi de lumină dragului nostru CLAUDIU DUMITRACHE, prezentând volumul “Boemia unui mort” ca o reverberație filozofică, a unui tânăr care își caută izvoarele creației pe coordonatele existențiale, între viață și moarte. Ați descoperit, în Eul său liric, surse inepuizabile de frumos, de așteptare, de reculegere, dar mai ales de marea dorință de a fi un culegător de stele. Într-adevăr, Claudiu este așa cum l-ați numit: un boem, un vizionar care risipește, pe cărările vieții, inocența tinereții și lumina versului său, pentru a fi călăuză. Claudiu este cântec, poezie și puritate, este un mic prinț al lui Antoine de Saint -Exupery, zburând prin galaxii în căutarea unei singure flori de pe o planetă.
august 2021, Potlogi
Veronica Balaj
Claudiu Dumitrache a descoperit harul distilării poetice a cuvintelor. Așa cum sugestiv și foarte pertinent sublinia Christian Schenk, într-o prezentare, limba folosită de fiecare nativ este un element definitoriu. Pentru ceea ce întreprinde un scriitor, putem spune că este un fel de plecăciune, de omagiu adus limbii materne.
Claudiu Dumitrache semnează un volumaș intitulat Boemia unui mort… Fără îndoială gândul ne duce la o anume zonă geografică. În volumul respectiv, extrapolând, am identificat mai multe poziții filozofice. Puterea de a opune morții, vitalitatea. Exuberanța, înfruntarea fiecărui moment care trece și devine parte din irecuperabil, din moarte. Autorul dăruiește, în replică, opozant temutului termen, dăruiește iubire, speranță, bucuria de a trăi. Cineva făcea trimitere la violetul bacovian… Nici pe departe nu poate fi vorba de așa ceva! Aici avem de-a face cu laitmotivul dragostei împrăștiate, dăruite în scânteieri vitale, extravertite, în toate nuanțele sale. Vocea autorului vibrează de iubire clamată în varii tonalități, până la decibelii pe care-i include de obicei patima. Să se știe, să se audă, să-i fie primit darul de afecțiune.
septembrie 2020, Timișoara