Sunt un fir de viață ce iar voi începe
O călătorie numai de rosturi depline,
Unde universul tot este de-a pururi
Ca un tablou abstract, în contururi.
Sunt doar un moment de zile si nopți,
Căci eternitatea este o tainică ecuație,
Într-un vârtej de fior, grație și vibrație,
De clipe ce se sting și renasc cuminți.
În întunericul nopții celei mai adânci,
Când stelele luminează cerul cel divin,
Mă gândesc la tainele clipelor năluci,
În căutarea sensului de aur, preaplin.
Din atomi și molecule, din vise și gene
Se ivesc gândurile și speranțele mele,
Repovestind poveștile în lunile ninse,
Cu privirile pure în dorinte aprinse.
Natura legilor, misterul cuanticelor,
Ochiul rece al bărbatului și femeii,
În cugetarea adevărului și a vietii,
În căutarea semnelor și misterelor.
****
În lumea noastră de vis și de mirare,
Iubirea e magia ce ne-aduce salvare,
Ca povestea străveche țesută-n suflete,
Speranță în vremuri de cumpene grele.
Cărările timpului se contopesc în iris,
La plus infinit, dar ce sunt ele în vis?
Privim spre cer, spre zările depărtării,
În lumina târzie din genunea stingerii.
Căutăm răspuns în cărți și trupuri,
În apusuri de soare și-n răsărituri,
În suferințe și-n bucurii ce se duc,
În destine cu actori ce râd și plâng.
În abisul minții, căutătorul este tăcut,
Prin vălul lumii, sufletul este nevăzut.
Oglindă-oglinjoară, cine privește ochii?
Oglindă-oglinjoară, cine iubește oamenii?