Într-o scrisoare din 15 aprilie 1950, adresată celui mai bun prieten al său, lui Michele Besso (1873-1955), Einstein vorbește despre Dumnezeu la modul personal, scriind despre faptul că „este diabolic de greu să te apropii de =El=.” Și casa de licitație, care a vândut scrisoarea, remarcă faptul că aceasta oferă „o privire personală unică asupra relației lui Einstein cu divinul.”
Pentru o vreme, lui Einstein i-a plăcut să meargă în Italia și să viziteze, în zona Fiesole (Toscana), Mănăstirea Sfântului Francisc, unde își adâncește prietenia cu câțiva franciscani, precum călugărul portar Clementino și părintele muzician Odorico Caramelli. Mai ales cu acesta din urmă, fizicianul a păstrat o relație epistolară și în ultimii ani ai vieții.
Prietenia dintre el și franciscanii de la Fiesole a implicat și alte rude ale omului de știință, mai ales pe Margot Einstein (1899-1986), fiica sa vitregă, care avea să stea lângă el până la sfârșitul zilelor. Margot a fost sculptor, iar în 1955, anul morții tatălui său vitreg Albert, a trimis o statuie a Fecioarei Maria cu Pruncul, sculptată de ea, la Mănăstirea din Fiesole.
Ea a anexat salutul lui Albert către părintele Caramelli: „Vă doresc toate cele bune pentru 1955!”
Evident, aici este un comun acord între el și fiica sa, care ar demonstra o spiritualitate creștină în sânul intim al familiei, dar înșelătoare, desigur, catolică fiind.
La 18 octombrie 1960, părintele Caramelli a amintit de prietenia sa cu Einstein, în timpul unui interviu cu jurnalistul Alberto Maria Fortuna:
„Einstein? L-am cunoscut aici, acum mulți ani. Sincer. Ca un copil. Foarte umil, de o smerenie firească și spontană. Și, deși nu era catolic, mergea cu bucurie la biserică, pentru că îi plăcea să stea cu Dumnezeu, în Care credea. El venea adesea la Sfântul Francisc. Inițial, m-a auzit cântând; apoi s-a hotărât să aducă o vioară și, zbârnâind cât a putut, s-a lăsat însoțit de mine cu o orgă. Noaptea a jucat sub lună. Odată, după ce am ascultat împreună o Sonată de Bach, a fost atât de mișcat încât și-a aruncat brațele în jurul meu, aproape în lacrimi.”
Aceasta este altă mărturie concretă, alături de afirmațiile și interviurile de mai sus, care ne arată credința lui Einstein în Mântuitorul, îmbinată cu o simțire firească (după Chip), dar și influențată de ereziile catolice sau occidentale, care nu permit experiența vie și personală a Mântuitorului, lăsând omul într-o credință oarbă și idolatră. Despre teologia catolică, Sf. Dumitru Stăniloae scria că „e o teologie prin care raţiunea pune între ea şi Dumnezeu o prăpastie pe care nici ea, nici Dumnezeu nu o poate umple. Din această mentalitate se explică doctrina catolică despre caracterul creat al graţiei. Omul rămâne, chiar în starea de har, închis în limitele creaturităţii sale. De aceea nu se vorbeşte în teologia catolică de îndumnezeirea creaturii”.[1]
[1] Stăniloae, Filocalia, VII, p. 327
Iubirea este Lumina
Nici teologii, nici oamenii de știință nu au putut considera concret religiozitatea lui Einstein, dar este cert faptul că acesta nu a fost ateu și nu a negat nici harul, nici rugăciunea sau minunile. Chiar Einstein menționează, supărat de faptul că oamenii citează din lucrările lui[1] ca să-și autorizeze ateismul: „[…] sunt încă oameni care spun că nu există Dumnezeu. Ceea ce mă supără este că mă citează pe mine pentru a susține această idee”,[2] lucru care era susținut chiar și de către Darwin, cu ceva vreme în urmă.
Cel mai profund mesaj și mărturisirea lui Einstein în Dumnezeul Cel viu, la Care se închină ortodocșii (Dumnezeul iubirii desăvârșite – Sfânta Treime), ar putea fi o scrisoare[3] pe care i-ar fi trimis-o fiicei sale Lieserl[4] (născută între anii 1900 și 1903), despre care nu se cunosc prea multe detalii biografice. Felurite voci de cercetători și biografi opinează ori că Lieserl ar fi murit în primii ani de viață, ori că a trăit într-o țară străină (ca Serbia) – adoptată, cu probleme de sănătate, sub un alt nume.
Dacă Einstein și-ar fi dat fiica spre adopție în altă țară, bolnavă fiind, probabil că înțelegem de ce, la statutul său, Einstein ar fi făcut această alegere, raportându-ne la contextul temporar imediat perioadei victoriene și, desigur, fascinației darwiniste, care persista încă. Iar ca influență majoră, în știință și în intelectualitatea superficială, pătrunzând de atunci gândirea materialist-psihanalitică, aceasta fiind o altă nenorocire care are să mire și să înșele mințile, anulând orice fel de existență veșnică și sugerând, uneori, că omul se poate auto-mântui printr-o voie proprie, desacralizând iubirea și supunând-o unor reacții fizice și chimice.
Să nu uităm cele mai importante aspecte, influența ideologiei omului perfect și gândirilor astrologice, spiritiste sau utopice, despre care vorbeam mai sus, care dau naștere altor mișcări fără compasiune și războaielor.
Un copil bolnav cu origini evreiești, în perioada utopiilor germanice în care avea să crească, ar fi fost, cel mai probabil, considerat doar o creatură ce trebuie exterminată. La nebunia care curpindea lumea în acea perioadă, în special prin teoriile științifice de rasism dezvoltate de ideologul francez Arthur de Gobineau (1816-1882), chiar Einstein putea fi înjosit intelectual, psihic, biologic și omenește pentru că a „produs” un copil bolnav, existând posibilitatea să fi fost considerat nebun sau „neom” de către unii și o rușine pentru „rasa superioară”, fapte care ar fi ruinat toată cariera sa de savant.
În prefața scrisorii, apărută în mediul online, în 2015, se arată că fiica lui Einstein, Lieserl, a donat 1.400 dintre scrisorile sale, la sfârșitul anilor 1980, Universității Ebraice din Ierusalim, cu ordin de a nu se publica conținutul lor decât după două decenii de la moartea sa.
Cercetările ulterioare au indicat că Lieserl însăși ar putea să nu fie cea mai de încredere sursă, având în vedere că se cunosc foarte puține lucruri despre ea. De fapt, existența ei a fost în mare parte necunoscută biografilor până în 1986, când un lot de scrisori din 1897-1903, între Einstein și prima lui soție – Mileva Marić – a fost descoperit de către nepoata sa Evelyn (scrisori în care Einstein o menționează pe Lieserl). Aceste scrisori au fost publicate în cartea „Scrisorile de dragoste” din 1992.
Redăm aici fragmente din scrisoare, deși nu ne vom sprijini pe aceasta în concluzia noastră:
„Când am propus teoria relativității, foarte puțini oameni m-au înțeles, iar ceea ce urmează să destăinui umanității acum, se va ciocni de neînțelegerea și prejudecățile din această lume. Te rog să păstrezi aceste scrisori atât timp cât este necesar, ani, decenii, până când societatea este suficient de avansată pentru a accepta ceea ce voi explica mai jos.
Există o forță extrem de puternică, pentru care, cel puțin până în prezent, știința nu a găsit o explicație formală. Este forța care include și guvernează totul, este chiar în spatele oricărui fenomen care are loc în univers și încă nu a fost identificată de noi. Această forță universală este IUBIREA. […] Când cercetătorii au investigat o teorie unificată a universului, au uitat cea mai puternică forță nevăzută.
Iubirea este Lumina, Care îi luminează pe cei ce o oferă și o primesc. Iubirea este gravitație, deoarece îi face pe unii oameni să se simtă atrași de alții. Iubirea e putere, deoarece multiplică tot ce avem mai bun și oferă umanității șansa de a nu pieri în propriul egoism orb. Iubirea expune și revelează. Pentru iubire noi trăim și murim.
Iubirea e Dumnezeu și Dumnezeu este Iubire […][5] Această forță explică totul și oferă sens vieții. Aceasta este variabila pe care am ignorat-o de prea mult timp, poate pentru că ne este frică de iubire, deoarece este singura energie din univers pe care ființa umană nu a învățat să o controleze după voința sa.
După eșecul umanității în a utiliza și controla celelalte forțe din univers, care până la urmă s-au întors împotriva noastră, este imperios să ne hrănim pe noi înșine cu o altă formă de energie… […] Dacă vrem ca speciile noastre să supraviețuiască, dacă vrem să descoperim sensul vieții, dacă vrem să salvăm lumea și fiecare ființă conștientă ce trăiește, atunci iubirea este unicul răspuns. […] Când o să învățăm să oferim și să primim această energie universală, dragă Lieserl, vom putea afirma că iubirea învinge tot, că poate transcende totul și orice, deoarece iubirea este chintesența vieții.
Regret profund că nu am fost capabil să exprim ceea ce este în inima mea, care a bătut în liniște pentru tine întreaga mea viață. Poate e prea târziu pentru scuze, dar cum timpul e relativ, simt nevoia să îți împărtășesc că Te Iubesc și datorită ție am ajuns la răspunsul suprem!
Tatăl tău, Albert Einstein.”
[1] care au fost scrise în condițiile cerute de standardele și procedurile științifice ale vremii.
[2] Prințului Hubertus în anul 1941.
[3] EPISCOPIA ORTODOXĂ ROMÂNĂ A ITALIEI, Scrisoarea lui Albert Einstein către fiica sa: ” Forța universală este iubirea”, episcopia-italiei.it
[4] Tamara Smith, Lieserl Einstein Maric: biografie, warbletoncouncil.org, 22 ianuarie 2021, actualizat la 5 iunie 2023
[5] Einstein ar fi descoperit mesajul evanghelic transmis de Duhul Sfânt prin Sfântul apostol și evenghelist Ioan: Dumnezeu este iubire… (I Ioan 4,16).
Putem, desigur, să speculăm că scrisoarea este autentică prin prisma faptului că mama lui Lieserl a fost ortodoxă și, astfel, Einstein a fost marcat de această credință, în care au fost botezați și cei doi fii pe care i-a avut cu Mileva: Hans Albert (1904-1973)[1] și Eduard (1910-1965). Cu acest lucru sunt de acord mai mulți biografi, adăugând că, Einstein, în urma mustrărilor sale de conștiință și suferințelor provenite din trădarea fiicei sale, o fi putut primi această revelație deosebită. Cine ar putea să știe, concret, cât de mult a suferit fizicianul și cât și-a plâns păcatele (dacă am accepta scrisoarea către Lieserl)?
Un alt motiv pentru care Albert ar fi putut dispune de pocăință este despărțirea de Mileva și căsătoria cu verișoara sa Elsa (1876-1936), ceea ce este un act de incest, imoral în creștinism. Dar, nouă ne sunt suficiente sursele concrete pentru a trage o mini-concluzie în ceea ce privește spiritualitatea lui Einstein.
„…păzește comoara ce ți s-a încredințat, depărtându-te de vorbirile deșarte și lumești și de împotrivirile științei mincinoase, pe care unii, mărturisind-o, au rătăcit de la credință.”
(I Timotei 6,20-21)
„Zis-a cel nebun în inima sa: „Nu este Dumnezeu!”
(Psalmi 52,1)
„Căci cuvântul Crucii, pentru cei ce pier, este nebunie; iar pentru noi, cei ce ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu. Căci scris este: „Pierde-voi înţelepciunea înţelepţilor şi ştiinţa celor învăţaţi voi nimici-o.”
(I Corinteni 1,18-19)
„Adevărat grăiesc vouă: Cine nu va primi împărăţia lui Dumnezeu ca un prunc nu va intra în ea.”
(Luca 18,17)
[1] În 1959, Hans Albert Einstein s-a căsătorit cu cercetătoarea Elizabeth Roboz (1904-1995), născută la Orăștie.
Va urma…
din Albert Einstein și dorul firesc de Ortodoxie, Claudiu Dumitrache, editura Agaton, 2023