Închis
Am scris pe ușă: Închis
Între orele 10.00- 18.00
Vin oameni diferiți, miros a grăjdari
Și încep să se scuture
de praful adunat pe gulerele de la cămășile de firmă cumpărate alaltăieri din mall
Deșertăciuni adunate, îngrămădite în țesături
sar pe geamurile ferestrelor, pe tocurile de lemn, pe degetele de la mâini
Am scris pe poartă: Nu intră nimeni
Nu, n-am o mașină de spălat,
n-am detergenți
Și nici prosoape lălâi
Inima mea nu-i o cabină de probă
Nu dau la schimb iubirea
pe zădărnicii
****
După câtva timp…
S-au arcuit în mine orele
au făcut semnul crucii deasupra sângelui
cum făcea bunica pe aluatul pus la dospit
Să crească frumos, mamaie!, spunea
după ce-l acoperea c-un prosop
Și creștea
Se-nmulțea de două ori
După câtva timp
Pesemne că-n plămada aia,
se săltau îngerii
Cum se vor înălța și-n bătăile inimii mele
după câtva timp…
****
Într-o noapte
Într-o noapte, un înger a desenat pe-o hârtie un crin alb
Și-n joacă a suflat peste el până a ajuns în inima mamei
în timpul acesta, mama spăla scările unui magazin,
Iar tata făcea dulgherie pe un șantier
Prea tânără, mama nu știa ce să-i facă
A vrut să-l rupă, dar n-a putut să tragă de el
(Îi turnase Dumnezeu agheasmă la rădăcini)
Și-atunci a continuat să șteargă geamuri și să spele podele
purtându-l cu ea prin arșița unei veri
până într-o zi de octombrie
când eu m-am născut
****
Bucurie
Din livada cu copaci -lumină
Am cules bucuria
Și am împărțit-o copiilor dezbrăcați de brațele mamei sau ale tatălui
Au strâns-o în pumnii lor mici,
brăzdați de tăișul vântului
Și au vârât-o în sân
scuipând de trei ori,
iar ea a inceput sa înflorească în
pământul din dreptul inimii
****
Poveste
Azi-dimineață
s-a așezat lângă mine omul ăla de ieri
care cerea de pomană în fața patiseriei,
uneori are ceva în mână, alteori nu
E un amestec de plin cu gol
La prânz
degetele-i atârnau spre pământ,
mângâiau bolovanii și firele de iarbă
ivite printre crăpăturile timpului
Seara
mi-a zis că viața-i 2 zaruri
pe care le-aruncă Dumnezeu
Când îl ai partener la barbut
****
Șahul
Picăturile dese se-nghesuie în fereastră,
E foșnet în jur, se aud porumbei
Șahul de atunci stă închis pe masa din casă
Îl iau, îl deschid,
hai să jucăm!
dă la o parte Regele, pionii
și mută, te rog!
hai, mută, nu te pripi!
Oh, Nebunule,
Eu merg înainte,
sunt Regina, cu albele,
Nu mă abat
pionii din jurul meu respiră greoi,
Se răsucesc și se-ntind
își caută loc cu tălpile lor late
ar sări într-un picior
să-ncapă pe pătratul meu mărginit
Nebunule,
nu mă trage de mâini!
Diagonala ta m-ar putea risipi
sau poate că din atâta pământ,
din atâtea ploi și lumini,
Ce trunchi s-ar ivi din a fi!