Graziela Bârlă: „Masoneria trebuie să slujească!”

Graziela Bârlă, Marele Maestru al Marelui Ordin Feminin Român

Marele Ordin Feminin Român (M.O.F.R.) a organizat în perioada 8-9 decembrie 2023 a zecea ediţie a Salonului International de Arte si Cultură Masonică, găzduit de Casa Oamenilor de Ştiinţă. Evenimentul s-a desfășurat sub tema „Masoneria și societatea virtuală„, iar programul evenimentului  a explorat atât latura științifică, de cercetare în legătură cu masoneria virtuală versus masoneria tradițională, cât și importanța acordată relației dintre omul modern și inteligența artificială. Cele zece lucrări prezentate în trei ateliere au confirmat interesul masoneriei femine pentru probleme societății contemporane. Sâmbătă, 9 decembrie, au avut loc două momente de gală: Balul de Crăciun, respectiv premiile Concordia 2023 care sunt oferite celor care inițiază proiecte în sprijinul tinerilor cu probleme sociale.

Dna Graziela Bârlă, Marele Maestru al Marelui Ordin Feminin Român, a avut amabilitatea de a ne acorda un interviu inedit despre ce înseamnă azi masoneria feminină, dincolo de prejudecățile ce au apărut în jurul acestei organizații discrete.

Florentin Streche: Cei care intrau în masonerie erau intelectuali, oameni de marcă. Care este istoria masoneriei feminine din România?

Graziela Bârlă: După 1989, când s-au reaprins luminile în România, s-a pus problema cine va acapara masoneria română: italienii sau americanii. Și atunci s-au creat loje peste noapte. S-au reaprins luminele ca să se recreeze o masonerie românească. Și a intrat cine a vrut și cine n -a vrut. Prea Respectabilul Frate Nicolae Filip a fost cel care a reaprins luminile masoneriei române. Și era atât de speriat că va rămâne un gol în lumea masonică sau că vor acapara diversele puteri masonice din zona românească, încât a creat această masonerie aproape din nimic. Sigur că nu mai erau intelectualii de-acum nu știu câtă vreme, sigur că n-a avut timp să selecteze. Și din păcate, asta s-a perpetuat, mai târziu, în foarte multe loje. Dar omul sfințește locul, nu?

Florentin Streche: Și pe această fundație sau refondare a masoneriei, câtă vreme în comunism a fost închisă, nu a existat sau a fost dezactivată, care este istoria lojelor feminine din România? 

Graziela Bârlă: Ca peste tot, cu excepția Franței, unde femeile au fost acceptate, poate la început, din spirit de frondă, motivele au fost complexe. În România, prima loja feminină a fost deschisă de Anca Nicolescu – Marea Lojă Feminină din România (MLFR). Eu, personal, nu știu de unde s-au reaprins luminile, pentru că e o întreagă procedură această reaprindere de lumini, o formă de recunoaștere de către o altă lojă care e consacrată a lojei noi create. MLFR a fost creată ca lojă nouă, în 2006, și ni s-au aprins cele 21 de lumini de la loja regulară masculină, potrivit ritualurilor clasice.

Florentin Streche: Apariția lojei feminine rezultă ca o necesitate, în contextul despre egalitatea dintre bărbat și femei?

Graziela Bârlă: Noi nu am apărut în acest context. Sigur, la început lucrurile n-au fost foarte limpezi, dar, cu timpul, s -au așezat lucrurile și s-a dovedit că e nevoie și de un spațiu în care femeile să se miște liber. Noi n-am putut funcționa, ca mare lojă, dincolo de autorizarea pe care ți-o dă legea română, ca un ONG, decât dacă te recunosc bărbații. Dar, paradoxal, după ce te recunosc, nu te mai recunosc. Adică nu te primesc la ritualurile și întâlnirile lor. Aș zice că e o formă de misoginism care s-a păstrat de pe vremea lui Anderson, dar, în egală măsură, au început să accepte că există și lojele feminine. De ce? Pentru că lojele masculine nu fac ceea ce facem noi. De pildă, lojele feminine, cel puțin noi, s-au axat foarte mult pe partea caritabilă. Am creat un organism care să ajute așa acum a fost la origine gândită masoneria feminină. Un bărbat, când este inițiat, primește două perechi de mănuși albe, una pentru el și o pereche de mânuși pentru femeia care reprezință jumătatea lui și care ar trebui să-l ajute. Așa s-a născut masoneria feminină: femeile urmau să ajute existența lojelor masculine. Între timp, femeile au căpătat independență, ca și cazul nostru, au fost recunoscute din punct de vedere masonic, dar nu sunt primite oriunde de către bărbați. Și bărbații nu acordă decât puțin timp activităților sociale, caritabile.

Florentin Streche: Cât de vizibilă este masoneria feminină în spațiul public, după 18 ani de la înființare?

Graziela Bârlă: Noi ne-am propus să nu fim vizibili. Noi putem să fim foarte vizibili, pentru că există oameni de foarte bună calitate, inclusiv din massmedia. Dar nu cred că asta înseamnă masoneria. Masoneria înseamnă să îți dedici viața cuiva, fără să te bați cu pumnii în piept. De 18 ani oferim Premiul Concordia cuiva care face ceva deosebit. Anul acesta l-am oferit unui sirian, care ne-a ajutat să ducem ajutoare în Siria, mai multe decât a donat statul român. Nu vreau să intru în polemică cu statul român. Nu am vrut să facem public așa ceva. Nu asta ne interesează, nu vreau să ne aplaude cineva. Am adunat și am trimis ajutoare la bisericile din Siria. Deci, ceea ce vrem este să adunăm femei dispuse să funcționeze ca o mică familie, să se ajute între ele și să ajute pe alții. Nu avem nevoie de publicitate și nu avem de împărțit o piață a masoneriilor. În principiu, masoneria tradițională pleacă de la percepte profund religioase. Dacă plecăm de la templul lui Solomon, care este, de fapt, punctul de referință din Cartea Regilor, a creației masoneriei iudaice, e adevărat, atunci ajungem în zona carității interumane. În schimb, masoneria Ritului Scoțian Antic și Acceptat a ales să pună pe masă Evangelia după Ioan, deci să valorifice venirea lui Iisus până la un punct, adică Noul Testament.

Florentin Streche: Și câte din aceste principii de bază se regăsesc în masoneria feminină? 

Graziela Bârlă: Cam toate! Problema nu este că ele nu există. E ca la legile din România: noi avem legi, problema e cum le aplicăm, cum facem managementul acestor legi, nu că ele n-ar exista. Masoneria feminină, pentru mine, nu e cenușăreasa masoneriei. Doar că noi, personal, am ales să nu vorbim despre noi, să nu ieșim în față. Pentru noi, pentru echipa noastră, întrajutorarea reprezintă ceva real.  Vorba românească: „Fă binele și aruncă-l în apă, căci de acolo se va ridica precum untdelemnul la suprafață.”

Florentin Streche: Acum vreo 8-9 ani, a avut loc un eveniment la Tinerimea română, unde dl. Bogdan Gamaleţ a moderat o discuție despre disensiunile din interiorul lojelor. Cum s-a schimbat imaginea masoneriei feminine în ultimii ani?

Graziela Bârlă: Noi am îmbătrânit și ne-am înțelepțit. Și am ajuns la următoarea concluzie: cine dorește să ne accepte, o sa ne accepte așa cum suntem. Noi ne vedem de evenimentele noastre, care sunt în principal culturale. Ne vedem de viața noastră socială, care nu trebuie neapărat trâmbițată. Și ne vedem de viața noastră interioră care este specială. E o formă de comunicare între noi absolut naturală, noi nu ne forțăm să ne simțim bine. Aceste lucruri nu pot intra în competiție cu nimic. Și nu ne interesează deloc poziția celorlalți. Repet, masoneria trebuie să slujească. Pentru noi, oamenii din masoneria feminină  nu sunt prețioși, pentru că au un bagaj de cunoștințe, ci pentru că sunt dispuși să valorifice și pentru alții bagajul acesta.

Florentin Streche: Pentru cineva care vrea să afle mai multe informații, unde ar putea să le găsească? Ce ar trebui să acceseze ca informație? 

Graziela Bârlă: Există pagina noastră pe Facebook. Există un site al nostru. Cine vrea să ne caută, ne găsește. Și în general, oamenii intră recomandați unii de către ceilalți. În felul acesta avem și garanția că știm persoanele. Nu ne-a interesat niciodată să avem un număr foarte mare. Ne-a interesat să avem oameni dispuși să îndeplinească scopurile pe care le hotărăm împreună. Avem cateva proiecte care se desfășoară de mulți ani la Centrul Naţional de Artă „Tinerimea Română”. De exemplu, proiectul „Lumea de mâine prin artea tinerilor de astăzi”. Astăzi au cântat doi dintre copiii pe care i-am lansat acum 10 ani. Sunt peste 57 de copii pe care i-am adus în singura stagiune de concerte făcute pentru copiii adunați de pe stradă, care apoi au evoluat, au intrat la școli muzicale sau fiecare după propria vocație. Credeți-mă, așa ceva nu se poate plăti cu nimic, este o bucurie inimaginabilă.

Florentin Streche: Există și în alte spații culturale din lume, masionerii feminine la care participați?

Graziela Bârlă: Da, există. Avem relații foarte bune în toată lumea, în mod special, în ultima vreme cu Spania, Serbia, Franța, și dincolo de Ocean, în Statele Unite, Argentina, Brazilia, Paraguay.

Florentin Streche: Deci sunteti discreți, și totuși evenimente au loc, există o cooperare continuă și proiecte.  

Graziela Bârlă: După părerea mea și după foarte mulți ani de masonerie, am ajuns la următoarea concluzie: masoneria este un proces complex. Ceea ce facem noi poate părea că nu e masonerie, în stilul clasic al masoneriei, pentru că noi lucrăm mai mult în zona culturală, socială. În masoneria masculină este invers. Se lucrează la individ pentru a-l face să fie cineva, să se adapteze, să creeze. Noi am păstrat istoria masoneriei feminine, care, la origine, însoțea, și cumva rezolva problemele pe care le ridicau lojele masculine, dar nu pentru că am vrut să stăm în umbră, ci pentru că eu cred că aceasta este menirea masoneriei. Dacă nu ești în stare să faci nimic pentru celălalt, atunci pentru ce creezi o organizație? O creezi ca să lași niște urme, și unde pot să lași urme mai frumoase decât în lume..

Florentin Streche: Există personalități din trecutul nou și mai vechi al României, care au făcut parte din masoneria internațională? 

Graziela Bârlă: Da, însă nu se vorbește despre ele. Smaranda Maltopol, de pildă, care a fost prima femeie mason. Îi veți găsi șorțul de mason la muzeul Bălcescu din Râmnicu Vâlcea, unde se va și deschide primul segment muzeal pentru masoneria feminină.

Florentin Streche: La final, ce proiecte aveți pentru anul următor?

Graziela Bârlă: Vom continua Salonul Internaţional de Arte şi Cultură Masonică, ar fi a 11-a ediție. Vom încerca să reluăm proiectul concertelor masonice, proiect realizat cu membrii Filarmonicii „George Enescu”. Sigur că trebuie să găsim oameni foarte talentați și dispuși să dăruiască mai mult decât să primească. Continuăm de asemenea, discret, proiectul acesta cu copiii talentati, care trebuie să evolueze și să nu se piardă în societate.

Masoneria adevarată este pe cale de dispariție, nu am cum să nu o spun, e o mare tristețe. Ca să fiu cinstită, nu mai cred neapărat într-o masonerie tradițională, așa cum am fost învățati că există. Cred însă că valorile din masonerie pe care, de fapt, le-am preluat de la concepte mult mai profunde, cum ar fi creștinismul, trebuie păstrate și indiferent cum te-ai numi, dacă ești capabil să te dedici celuilalt, cu siguranță vei face o muncă socială, deci și masonică, de calitate, căci, de fapt, asta înseamă masoneria. În acest sens, fraza  mea preferată este „la început era Cuvântul, și Cuvântul era cu Dumnezeu, și Cuvântul era Dumnezeu.”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *