Clipa de poezie: Vasile Dan Marchiș

 

DESTĂINUIRE ÎNALTĂ

 

„Te-am chemat eu
sau Dumnezeu, undeva
să rostești
*Doamna ajută* ,sau să mă întrebi
ce ai mai putea scrie? *
Așa a intervenit muza, apoi:
„Dacă spui așa ceva, crezi că vom lua
( eu sau Dumnezeu) lopata sau creionul
din mâna ta,
să facem noi ceva
în locul tău?
Ce nu ai putea face
dacă ai idei?
Orice!
Dumnezeu alături de mine,
nu se ocupă de fleacuri!
Asta trebuie să rostești”
*Doamne, dă-mi idei*
Prin acestea se poate concepe orice,
iar referitor la mine,
nu trebuie să-mi ceri nimic
pe linie de poezie,
ci doar să aștepți semnalul …
Deoarece știu eu ce trebuie să scrii!

Când muza reprezintă inima poetului
în poezie,
ce ai putea scrie mai amplu
legat de asta,
decât ce îți spun eu?
Scrie!

 

***

PRELUNGIREA SALVATOARE A TRUPULUI
(sau muza mi se destăinuie)

”Nu te-am întâmpinat
că m-am mirat
de mirarea visătorilor pe kitsh-uri,
făcături,
falsuri,
copii
ci de mirarea ta…
M-am întruchipat drept element detectabil
chiar viabil
prin însăși ce ai tu vital!
Nu înțelegi?
Da, sunt parte din tine:
poezia lichidă-sângele tău
Trăiește-mă…
Să văd cum poți petrece cu măsură
că mă ai astfel!
Cum poți prețui că mă simți astfel…?
Iar eu la rândul meu
te voi bio metaforiza pe deplin…
O, cum gândești acum poezia,
nu ca pe apă chioară
ci ca pe sânge…
Nu ca ce este afară
ci ca parte din tine…
Ai devenit prin poezie
cum melcul față de cochilie!
Nu înțelegi?
Melcul nu este precum chiriașii
sau ca proprietarii unor adăposturi.
Ci mai mult…
Cum poezia este
protecția viabilă,
inspirația la fiecare pas,
oriunde
precum adăpostul melcului (cochilia)-
prelungirea salvatoare a trupului…!”

 

***

TOATE ACESTEA…

O, toate aceste bunuri universale – urzicile vreau să zic-
luate la modul general
pe linie de alimentație,
medicină,
simțăminte,
prevenție,
prin felul
cum țin ele astfel
pe noua linie de neologisme gramatica,
mai ales
prin spaima la superlativ
exprimată concret prin vocalele ”ioi”, ”auuuu”…!,
când mama te întâmpina cu urzica….
Fiindcă aceasta nu e armă albă…
Și prin întrebarea:
”Dacă nu vezi Raiul de urzici
unde crezi că ești?”
A zis Dumnezeu că în Rai nu cresc urzici?
Păi, sigur că nu a zis…!
Acestea cresc de la sine și acolo
dacă nu plantezi altceva în locul lor,
că doar nu ești în pustiu…
În fond: o ciorbiță de urzici…
Un ceai din același fel de plante…
Un sac de urzică….
Poate și acela gol…
…dacă nu pui mâna
sau mintea la contribuție să faci ceva
chiar și în rai…!
Prin instinctul antic al omului modern neîmplinit
ce amână ceasul judecății de apoi,
după rugăciuni și fapte,
sau că ești ateu,
unde crezi că se ajunge…?
În Rai sau pe lângă Rai…
De la urzicuțe…
la buruieni fără noimă….

 

***

SUNTEM DUPĂ TOATE CELE VĂZUTE ȘI NEVĂZUTE
(Sau muza mi se destăinuie)

Mai stranie ca oricând
muza m-a atras într-o cameră goală
și mi-a rostit:
„Pe care scaun crezi că poți să stai
când e vorba de mine?”
Privesc în toate părțile
dar nu văd nimic pe ce să mă așez.
Aud din partea muzei:
„În percepția mea
nu există „în față”,
„în stânga”,
„în dreapta”
sau „ în spate”,
ci doar în mine sau în tine!
Când eu abia încap în gândurile tale,
când mirarea ta abia mă încape,
eu sunt glasul tău,
cum toate cele văzute și nevăzute
de care te miri…
În acest sens care crezi că este scaunul pe care
poți să te așezi cu privire la mine?
Oriunde ești,
fie la munte,
la mare,
în câmpie,
sau la hotare,
precum la locuința ta,
fie că stai pe un scaun ales, în camera din față
sau pe scări afară,
suntem prin toate cele văzute și nevăzute,
unul în celălalt,
(mă refer doar la mine și la tine)
indiferent unde sunt ceilalți față de tine…

***
EXAMENUL DE CREDINȚĂ

Nu mă pot opri din scris
cu una
cu două
din cauză că
însăși această scriere
este considerată
un examen de credință…
Pentru nota maximă de promovare
am vrut să scriu
pe toate foile disponibile timpului,
dar m-am oprit
determinat de faptul că
nu va mai rămâne loc
adecvat pixului
și mie inclusiv
și nici timp aprecierilor care
se pot face
la adresa mea
în această viață…
Aprecierile de o viață
sunt de prisos
în viața de apoi…

 

***

FIINȚÂND MULT ȘI BINE MURIND

 

În intimitatea mea,
îngerul păzitor mi-a rostit:
„Vine judecata de apoi,
iar tu doar stai și te gândești…?”
Răspund foarte concis:
„Să mi se dea sentința
pentru ceea ce fac
și pentru ce am făcut…”

Fulgerător în acest timp
muza m-a împresurat
cum n-a mai făcut-o:
„Nimeni nu s-a născut
spre a trăi veșnic,
la toți le este dat să moară
fie mai repede
sau mai târziu…
Dar dacă ți-am apărut
în gândurile tale
așa cum dorești să-ți fiu,
-fapt acceptat de Dumnezeu,
însă numai cu condiția
să mi te dea mie, nu morții!
Atenție, nu te descuraja
nici nu te hazarda
deoarece prin mine vei intra totuși
în cea mai fină și lentă moarte…”

De la o margine
la cealaltă a gândului
cum înaintea unei virgule,
un vocabular întreg
să nu se intercaleze
peste alt vocabular,
s-au oprit brusc cuvintele-pelerini…

O, dacă aș fi
cu totul de hârtie…
Chiar mai mult,
un cer de hârtie imaculată
pe care să pot repune
imaginea sacră
și panoramică redată de muză…

„Ești ceea ce ai dorit să-mi fii,
a reluat muza,
dar prin asta
nu-ți voi arăta
cât vei trăi,
deoarece
nimeni niciodată
nu a murit împăcat
și împlinit
chiar dacă
ar fi murit
și ar fi înviat de zece ori,
ci vei ființa
mult și bine, murind
în cel mai fin și lent mod posibil
până vei termina de etalat
prin cuvinte-pelerini
cu lux de amănunte
în poezie
pacea
și împlinirea sufletească dorită de lume…”

 

***

LITERATURIZAREA UIMIRII

La început a fost uimirea
cum că
Dumnezeu nu a avut
prin ce-și concretiza gândirea.
Dorea ca aceasta
să se desfășoare concret
pe, prin
sau pe lângă ceva…
Și se gândea doar
că-și mișcă în van mâinile,
aripile,
înotătoarele,
picioarele…
Doar își închipuie
că zboară,
ori că înoată
sau că pășește …
Concret se întreba
că pe ce
și unde?
Doar se zbate în van…
Se gândește cui
și cum să scrie astfel!
Prin această dorință primordială
pe lângă lucrurile solide,
lichide și gazoase,
s-a născut cea care
le-a dat acestora definiția în faptă,
muza…
Astfel s-a literaturizat concret
prin ceva uimirea…

 

ACTIVITATEA LITERARĂ

* Poetul Vasile Dan Marchiș s-a născut la 3 decembrie 1966 în localitatea Asuaju de Sus, Maramureș;
* Și-a petrecut copilăria și unele perioade din viață în localitatea natală menționată;
* A debutat cu versuri în cotidianul Graiul Maramureșului, în anul 2000;
* Este publicat cu poezii în revistele: Alba Iulia Cultural, Arena literară, Argeș, Agora literară, Arte, Banchetul, Boema, Caiete Silvane, Caietele Columna, Contact internațional, Convorbiri literare, Cuvânt românesc (Spania), Destine literare, Expres cultural, Familia, Feed-back, Hyperion,(Botoșani), Leviathan, Literatura de azi, Litere, Lumină lină (New York, SUA), Neuma, Nord literar, Oltart, Observatorul (Toronto, Canada), Plumb, Poezii pentru sufletul meu (Canada), Portal-Maiastra, Reflex, Spații culturale, Surâsul Bucovinei, Timpul, Vatra veche, Vâlcea literară, Zenit 22 etc.;
* Fondator al revistei „Sintagme codrene”;
* Este prezent cu versuri în unele antologii, dintre care amintim: Antologia Poetica – Cenaclul Poetic Schenk, alcătuită de scriitorul și traducătorul Christian W. Schenk, 2020; Anotimpul iubiriiCenaclul Scriitorilor din Maramureș, alcătuită de Baki Ymeri 2018; „Casa mea, România Mare: Antologia Centenarului Marii Uniri (1918-2018)”, volum apărut la Cluj-Napoca, sub egida Ligii Scriitorilor din România și a Editurii Napoca Nova, 2018; Vibrația metaforei, editura InfoRapArt, alcătuită de Asociația Scriitorilor pentru Promovarea Realizărilor Artistice. Coordonator proiect Petre Rău, 2022; Rapsodia cuvintelor, editura InfoRapArt, alcătuită de Asociația Scriitorilor pentru Promovarea Realizărilor Artistice. Coordonator proiect Petre Rău, 2022.

Cărți publicate:

* Microepistolele tristeții, Editura Ethnologica, Baia Mare, 2005;
* Zodii contrafăcute, editura Eurotip, Baia Mare, 2007;
* Zodii de rezervă, editura Amanda Edit, București, 2015;
* Zodii de rezervă 2, editura Amanda Edit, București, 2019;
* Cruci vii (antologie de autor) editura Enesis, Baia Mare, 2022;
* Chiar din a șaptea zi, editura Amanda Edit, Sinaia, 2022;
* Literaturizarea uimirii, editura Napoca Star, Cluj Napoca, 2023;
* Zodii de rezervă (ediția a II-a, revizuită și adăugită), editura Napoca Star, Cluj Napoca, 2023;
* Bio metaforizare extremă (selecție de poezii religioase, cu o prefață de pr. prof. dr. Theodor Damian, editura Napoca Star, Cluj Napoca, 2023;
* Suspin vegetal, editura Napoca Star, Cluj Napoca, 2023.

Distincții:

* Premiul Centrului Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Maramureș, la Festivalul Național de literatură, Cicârlău, Maramureș 2014;
* Premiul cotidianului „Informația zilei de Maramureș” – 2009;
* Diploma de excelență, din partea Primăriei orașului Ulmeni, Maramureș, pentru activitatea scriitoricească și contribuția la promovarea culturii și spiritualității românești, în cadrul zilelor orașului, în anii 2015 și 2019;
* Diploma „Stejarul de Aur” din partea revistei „Poezii pentru sufletul meu” 2022 * Diploma de excelență-Ambasador Armonii culturale, din partea revistei Armonii culturale, 2022;
* Premiul Radio ProDiaspora, 2022.

One thought on “Clipa de poezie: Vasile Dan Marchiș

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *