Început
Pe scenă iarna își așterne fulgii,
În dansul clasic și contemporan;
Se-aude-ncet ecoul rugii
De a pătrunde-n noul an
Pe-o cale nevăzută sub zăpadă.
Ne scuturăm bocancii grei, murdari,
Ce ne-au purtat o lungă perioadă
Prin groaza-n care-atâți hoinari
Se zbat și se spetesc, crezând
Că totul ține de puterea omenească;
Dezvoltă tot în ei și-n jur, uitând
Că binele-i din dragostea dumnezeiască.
Îmi regăsesc în Tine
Îmi regăsesc în Tine dorința de trăire,
Chiar și în boală și-n dezamăgiri,
Prin care răul mi-aduce ispitire,
Căci mă ridici și scoți din rătăciri.
Îmi regăsesc în Tine sensul propriei ființe,
Ce n-ar avea nici pace, nici vivacitate,
De nu ar fi împodobită cu dorințe
De Duhul Tău, de Tine insuflate!
Când soarele
Când soarele îți pare îndepărtat și rece,
Iar ochii-ți sunt de lacrimi sclipitori,
Privind cum viața asta totuși trece,
Indiferent c-o vezi în gri sau în culori,
Să-ți amintești, cu fiecare gând ce vine,
Că ești vegheat de Creatorul tău,
Că tot ceea ce doare și e nedrept cu tine
A fost trăit deja de Fiul Său.