OLDIES – În centrul atenției: Binka Zhelyazkova, o figură uitată a cinematografiei bulgare – Marie-Manon Poret
Cu ocazia lansării versiunilor restaurate ale celor două lungmetraje Am fost tineri (1961) și Balonul captiv (1967), precum și a unui documentar care i-a fost consacrat (Binka: a spune o poveste despre tăcere, de Elka Nikolova, lansat în 2007), aruncăm o privire retrospectivă asupra vieții și operei Binkăi Zhelyazkova, regizoarea feministă și antifascistă care a fost mult timp ignorată de țara sa.
La momentul redactării acestui articol, Binka Zhelyazkova nu are o pagină Wikipedia în limba franceză. Cu toate acestea, ea este creatoarea unui cinematograf politic puternic. Proiectate pentru prima dată în Franța în 2021, în cadrul celei de-a cincea ediții a festivalului „Un weekend à l’est”, cele două filme ale acestei regizoare bulgare pe care Malavida le readuce la viață par a fi comori care au fost ascunse prea mult timp. Născută la Svilengrad în 1923, Binka Zhelyazkova a intrat de foarte tânără în rândurile mișcării de tineret antifasciste în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Experiența care avea să îi servească drept reper pentru cariera sa, care a început la sfârșitul anilor 1950. Realizarea filmelor sale îndrăznețe din punct de vedere vizual a fost împiedicată de regimul comunist autoritar – un sistem politic ale cărui excese le-a denunțat.
Opera ei a avut parte de o receptare împărțită. Pe de o parte, recunoaștere în străinătate – nominalizări la festivalurile de la Montreal, Moscova și chiar la Cannes, unde a fost prezentat în 1976 filmul „Ultimul cuvânt”, despre șase prizonieri politici care așteptau să fie executați -, iar pe de altă parte, cenzură în propria țară, unde opera ei a fost interzisă prin decret timp de treizeci de ani (până în 1990, anul care a marcat căderea regimului comunist). Cineasta, care a murit în 2011, a militat toată viața împotriva tuturor formelor de represiune, participând la revolta maghiară, la războiul din Vietnam și la mișcările feministe din anii 1970. Vom examina în detaliu Am fost tineri, respectiv Balonul captiv, două drame realizate în anii 1960, care arată cum războiul a marcat viața unui tineret dezamăgit.
Am fost tineri (1961)
Povestea se petrece în 1941, iar atmosfera febrilă și neliniștitoare captivează rapid. Regizoarea urmărește activitatea membrilor Tineretului Muncitoresc, realizând portretul unui tineret sacrificat, care pune la punct strategii de rezistență, de acțiune radicală – aruncând în aer clădiri – și de comunicare (într-o secvență, îi vedem cum își trimit pliante pe care ajung să le păstreze în timpul unui spectacol la operă, captivați de frumusețea spectacolului de balet).
Binka Zhelyaskova își filmează cu plăcere personajele revoluționare. Ea surprinde emoțiile contrastante de pe fețele lor în prim-planuri, folosind imagini cu o adâncime de câmp redusă. De asemenea, ea metaforizează conflictele lor, urmărind îndeaproape o tânără în scaun cu rotile echipată cu o cameră de filmat care devine o armă formidabilă, dar și o extensie a ei însăși. Această ultimă imagine apare ca o punere în abis. În cele din urmă, ea arată cum regizorul, care împărtășește cu Tarkovski gustul pentru dispozitivele video experimentale, folosește un obiectiv pentru a lupta. O scenă sublimă încă ne rămâne în minte: ea își filmează tinerii eroi chinuiți discutând despre dragoste (și mai ales despre dragostea imposibilă) într-o pădure ai cărei copaci verticali și aspri sunt ecoul gratiilor unei închisori.
Balonul captiv (1967)
În această poveste halucinantă, regizoarea explorează din nou traumele celui de-al Doilea Război Mondial în țara sa. Ea ne duce într-un ținut fictiv în care țăranii pornesc să urmărească un balon militar care planează deasupra figurilor lor. Groaza lor face loc unei fascinații obsesive… Aici, realismul cochetează cu oniricul, cu coșmarul, în maniera unui film de Federico Fellini. Balonul le vorbește țăranilor cu o voce tânguitoare și devine o entitate aproape vie, câinii comunică prin lătratul lor ca și cum ar fi oameni, o tânără îngrozită aleargă frenetic prin munți, rufele prind viață ca niște sperietori de ciori minunate, o fanfară apare de nicăieri…
Aceste elemente indică modernitatea și puterea metaforică a cinematografiei Binkăi Zhelyazkova, care se inspiră din canoanele neorealismului italian, cu modul său arid de a descrie viața de zi cu zi și de a îmbrățișa tragismul realității fără artificii. În acest haos absurd se ascunde un mesaj subliminal: balonul devine motivul idealurilor promise de regim, precum o societate egalitară și perspective de viitor. Confruntați cu aceste promisiuni încălcate, bărbații își redobândesc violența insidioasă, pe care regizorul preferă să o sugereze prin elipse. În ciuda represiunii, cineastul reușește să transmită în spatele acestei fabule ubuiste o mărturie puternică despre disperarea și deznădejdea unei epoci întunecate.
Sursa: https://www.troiscouleurs.fr/article/oldies–binka-zhelyazkova-
***
SALONIC 2021
EXCLUSIV: Salonic îi aduce un omagiu regizoarei bulgare Binka Zhelyazkova – Mariana Hristova
Cea de-a 62-a ediție a Festivalului Internațional de Film de la Salonic, care se va desfășura între 4 și 14 noiembrie, rămâne fidelă misiunii sale de a prezenta publicului internațional filme valoroase din Balcani. De data aceasta, programul o pune în lumină pe Doamna de Fier a cinematografiei bulgare, și anume Binka Zhelyazkova (numele ei de familie provine de la cuvântul bulgăresc pentru „fier”), prima femeie regizor din țară și una dintre puținele femei regizor active la nivel mondial în anii 1950, a cărei operă neconvențională se caracterizează prin stilul său artistic individual și prin curajul de a pune sub semnul întrebării ideologia epocii sale. În cadrul festivalului vor fi prezentate primele șase din cele șapte lungmetraje ale regizoarei, precum și două documentare. Deși toate filmele sale au fost realizate între 1957 și 1988 în Bulgaria comunistă, paralelele evidente cu neorealismul italian și cu Noul Val francez, limbajul cinematografic matur și spiritul deschis le conferă o relevanță universală și cu greu s-ar putea ghici că s-au născut în cadrul unui regim totalitar. Cu toate acestea, ele rămân necunoscute în afara circuitului cinematografic de specialitate; după cum se întreabă Mark Cousins în seria sa de documentare „Femeile fac film”, după ce detaliază opera ei, „De ce numele Binka Zhelyazkova nu este cunoscut de toți iubitorii de film?”.
Născută în 1923, Zhelyazkova a fost în adolescență o adeptă a ideilor de stânga, dar imediat după venirea comuniștilor la putere în 1944 a urmat o dezamăgire în ceea ce privește transpunerea ideilor în realitate. Debutul ei, Viața curge încet… (1957), scris de soțul ei, Hristo Ganev, fost partizan și scenarist la majoritatea filmelor sale, se numără printre primele filme din Blocul Estic care au ridicat problema discrepanței dintre regim și idealurile de stânga, valorificarea și reducerea lor la simplul confort cotidian. Pentru că a prezentat ticăloșia unor foști eroi ai rezistenței bulgare împotriva ocupației naziste, care au obținut poziții de putere în Bulgaria comunistă postbelică, filmul a fost interzis și, prin urmare, a avut premiera mai mult de trei decenii mai târziu, în 1988. Deși cel de-al doilea film al ei, Am fost tineri (1961), despre lupta insurgenților bulgari împotriva naziștilor în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, a fost distins cu Premiul de Aur la Festivalul Internațional de Film de la Moscova, Zhelyazkova și Ganev vor fi supravegheați îndeaproape de autoritățile locale pe tot parcursul carierei lor.
A urmat satira socială suprarealistă și stilată Balonul captiv (1967, bazată pe o piesă absurdă de Yordan Radichkov), care este considerată acum o capodoperă a cinematografiei balcanice, dar care la vremea respectivă a fost retrasă din cinematografe din cauza descrierii neobișnuite a vieții de la sat și a mesajelor vagi care contraziceau estetica realismului social.
În anii 1970, opera lui Zhelyazkova a dobândit o recunoaștere internațională mai largă. Ultimul cuvânt (1973), selecționat în competiția Festivalului de Film de la Cannes, relatează povestea a șase femei prizoniere politice care așteaptă să fie condamnate la moarte și pune în mod îndrăzneț sub semnul întrebării semnificația supraviețuirii fizice și prețul compromisului cu crezurile personale și demnitatea – o temă care străbate întreaga sa filmografie. Triunghiul de dragoste existențial excelent filmat, Piscina (1977), distins cu Premiul de Argint la Moscova, și povestea morală alegorică Marea baie nocturnă (1980), proiectat în cadrul secțiunii Un Certain Regard, confirmă și mai mult locul pe care Zhelyazkova îl ocupă printre cei mai importanți autori ai cinematografiei europene din acea perioadă.
Pe lângă titlurile de mai sus, retrospectiva va include, de asemenea, documentarele sale Cântec de leagăn (1981) și Partea luminoasă și întunecată a lucrurilor (1981), care prezintă suferințele trăite de femei și mame tinere într-o închisoare pentru femei – filme care, de asemenea, au rămas ascunse de ochii spectatorilor până în anii 1990. În plus și în contextul omagiului va fi proiectat și documentarul Binka: a spune o poveste despre tăcere (2007), în care regizoarea bulgară Elka Nikolova reconstituie lupta inegală și îndelungată a lui Zhelyazkova împotriva cenzurii și opresiunii. Cu toate acestea, importanța operei Binkăi Zhelyazkova în zilele noastre se extinde și mai mult, dincolo de semnificația sa politică într-o perioadă trecută concretă; cinematografia sa rezistă datorită nonconformismului său radical, atât în formă, cât și în conținut, și rămâne relevantă și astăzi.
Sursa: https://cineuropa.org/fr/newsdetail/412202/
FILMOGRAFIE:
1. Zhivotut si teche tiho… aka Viața curge încet… (1957)
2. A byahme mladi aka Am fost tineri (1961)
3. Privarzaniyat balon aka Balonul captiv (1967)
4. Poslednata duma aka Ultimul cuvânt (1973)
5. Baseynat aka Piscina (1977)
6. Golyamoto noshtno kapane aka Marea baie nocturnă (1980)
7. Noshtem po pokrivite aka Pe acoperișuri, noaptea (1988)
8. Lice i opuko aka Partea luminoasă și întunecată a lucrurilor (1990)
9. Nani-na aka Cântec de leagăn (1990)