Să iubești din….IUBIRE, zicea cineva.
Ce frumos!
Iar ei chiar se iubesc. Doar că ea nu e ca toate femeile, e geloasă.
Foarte geloasă!!!
Și are un….beculeț roșu. Când i se aprinde, face mare scandal.
Însă, ca să fim sinceri, e bolnavă de gelozie. Se vindecă? Există soluții?
Dar dacă lucrurile se complică și apare și o ispită? Oare el cedează?
E bărbat.
Și ca orice bărbat…. Adică? Ce vreți să spuneti, la ce vă gândiți???
Daaaar, Ispita e tânără.
Frumoasă și sexy!
Cine crezi că cedează?
Vino să afli!
O comedie ruptă din viața mea.
Și a ta!!!
(text de promovare a piesei de teatru)
E duminică seara și e momentul potrivit pentru a-i spune iubitului sau iubitei că te bucuri de timpul petrecut impreună! Și atunci te duci la teatru, la Sala Luceafărul, pentru a te relaxa și râde despre cum se ceartă și se împacă un cuplu aflat în impas. „Ispită pentru soțul meu”, după textul Anei Odagiu, în regia lui Florin Zamfirescu, este o piesă de teatru vérité, care se inspiră din experiențele contemporane ale cuplurilor dornice să reînnoade legăturile de iubire. El lucrează într-o bancă, iar ispita este o „fetiță dulce” și sexy de București care încearcă să îl seducă pe acest bărbat nehotărât în relația cu femeile din viața sa. În plus, el este însurat și cam certat cu soția lui, evident posesivă și geloasă (cea care deține un „beculeț roșu” infailibil). Ceea ce urmează este un adevărat test de fidelitate și iubire, “la bine și la greu”.
Umorul de situație și de limbaj contribuie la crearea unor situații inedite, de aceea comedia este provocatoare de la început și până la sfârșit, iar spectatorii devin martori și complici ai acestui scenariu aparent teatral. Și actorii, și spectatorii sunt în continuă oglindire despre lucruri naturale, comune din realitatea contemporană. Piesa aduce în atenția spectatorilor conceptul de relație deschisă și…foarte deschisă. Tema piesei nu este polemică sau tezistă, ci se centrează pe importanța comunicării dintre bărbat și femeie, ambii dorindu-și adevăr, sensibilitate și fericire. Replicile personajelor se succed dinamic și plin de haz, iar spectatorii rezonează adesea prin hohote cu situațiile create involuntar.
Distribuția actorilor este cuceritoare și credibilă, toți reușind să creeze „personaje” îndrăgite de fiecare spectator, după propria alegere și tendință de a înțelege ce se întâmplă pe scenă. Nimic nu este supralicitat sau strident, vulgar sau siropos. De asemenea, scenografia este simplă, dar nu lipsită de acele detalii care „povestesc” ceva despre fiecare personaj (tabloul de pe perete, jucăria din dormitor, vestimentația purtată de personaje, canapeaua). Cele trei melodii care se aud în fundal, ca intro reluat, au rolul de a marca „actele” piesei și evoluția poveștii de la început, climax până la deznodământul fericit și… împăciuitor al unui triunghi amoros modern.
Text: Ana Odagiu
Regia: Conrad Mericoffer
Scenografia: Mirela Trăistaru
Asistent scenograf: Miruna Rădulescu
Distribuție: Gabriel Fătu, Ana Odagiu și Doina Teodoru