Visul unei nopți de vară (A Midsummer Night’s Dream) este una dintre cele mai cunoscute comedii a dramaturgului englez William Shakespeare, scrisă în perioada anilor 1595 – 1596 și publicată, in quarto, în 1600. Subiectul redat pe scurt prezintă aventurile a patru iubiți din Atena și a unui grup de actori amatori într-o pădure luminată feeric de Lună și relațiile care se creează între personajele umane și spiridușii din pădure. Noua producţie a Teatrului Stela Popescu, Visul unei nopţi de vară, a avut loc pe scena Palatului Naţional al Copiilor – Sala Mică, în adaptarea scenică a lui Radu Aldulescu, regia şi selecţia muzicală Alina Hiristea, după traducerea clasică a literaților Dan Grigorescu şi Şt. O Iosif.
La nivel estetic, Aristotel împarte comedia în trei categorii sau subgenuri: farsă, comedie romantică și satiră. Comedia romantică, la Shakespeare, construiește sinele, iar Alina Hiristea înțelege și ne arată cum se desăvârșește acest demers. Pentru regizoarea Alina Hiristea, nu este vorba de o bifă în repertoriul regizoral, cât mai degrabă de o lume pe care o explorează de mai mult timp. Poveste de iarnă, la Teatrul „Sică Alexandrescu” din Brașov Furtuna, la “Teatrul Gong” Sibiu, Îmblânzirea scorpiei/My Kate, respectiv Lear. Un nebun amar și unul dulce, la Centrul Cultural Reduta din Brașov, Doar Hamlet, la Teatrul Național „Marin Sorescu” din Craiova.
Un fapt puțin cunoscut: Un vis din noptea da Sânziene, în traducerea lui G. P. Starian (link), este un volumaș apărut în ianuarie 1893 la Socec. Reprezentația piesei a avut loc de ziua Unirii Principatelor, pe scena Teatrului Naţional, în cinstea sosirii în țară a proaspeţilor miri, Principele Ferdinand şi Principesa Maria. Nunta perechii princiare avusese deja loc, la finalul lui 1892, fiind însoţită, simbolic, de nunta a 32 perechi de ţărani, câte una din fiecare judeţ al Principatelor, cărora Ferdinand şi Maria le-au fost naşi.
Incipitul comediei este magic prin vizualismul hipnotic, asemănător cu intrarea printr-un portal temporal care favorizează imersiunea în lumea fascinantă a piesei. Actorii colaborează și contribuie la materializarea intenţiilor regizoarei Alina Hiristea, pe de o parte, și dramaturgului englez, pe de altă parte. Cum se poate realiza acest efect de acceptare a convenției? Printr-o adecvare a replicilor și mișcării scenice, ajutați de decoruri şi costume, la întreaga lume shakespeariană, chiar hiristeană, plină de înțelesuri și complexă la nivelul intrigilor. Harul artistic al unei veritabile regizoare de teatru, precum Alina Hiristea, se regăsește în capacitatea sa de a căuta un subiect devenit clasic și a-l actualiza, păstrând ceea ce este interesant pentru ceilalţi, şi pasionant fără îndoială pentru sine. Alina Hiristea reușește să aprofundeze și să construiască o piesă de teatru contemporană nouă, un Shakespeare 5.0., fiind în permanență călăuzită de afirmația lui Jan Kott – Shakespeare, contemporanul nostru. Și iată dar pretextul de a introduce un „divertisment“, de a face înaintea publicului programul şi repetiţia lui, de a introduce prologuri şi a pune în loc de actori o trupă de veseli meşteşugari care să parodieze teatrul.
Noua mizanscenă românească, în viziunea Alinei Hiristea, este construită pe scheletul dramaturgului englez, este logică şi solidă, pe o muzică ce reflectă emoțiile personajelor: iubirea, magia, vivacitatea, ludicul. Coloanele sonore, conceptul video, videoeditarea și filmările nu sunt doar un decor sonor de umplutură, ci, de fapt, noi mijloace de a readuce textul în prezent și a-l îmblânzi. Astfel, concepţia regizorală a Alinei Hiristea este, de fapt, o construcție care conține, în mod miraculos, substanţa vie a Visului și Râsului. La Alina Hiristea, nici aici, nici în alte creații regizorale, nu avem ceva forțat sau ostentativ, gen Bine sau Rău. De fapt, ea reușește în Visul…. să împace „realitățile”, să le unifice: (supra)realitatea imaterială a lui Oberon şi Titaniei, realitatea stilizată de regele Tezeu şi de curtea sa, realitatea reprezentată de meşterii care pregătesc spectacolul cu piesa despre iubirea dintre Pyram şi Thisbe.
Se mai întâmplă un fapt miraculos în cadrul ritualului scenic: estomparea graniţelor dintre scenă şi sală, dintre actanți și invitați, adică spectatorii care participă destul de repede și benevol la piesă, dar și la piesa-din-piesă. Sugestiile auditive, decorul vegetal şi costumele alese parcă într-o consonanță atemporală amplifica receptarea publicului, o integrează până la suspunere, „adormindu-i” artistic. Fantezia creată de zâne şi duhuri domină scena, avem o verdeaţă scenografică dinamică și armonioasă, sunete de natură și imagini din visuals. Visul… a început, și cine nu e gata….
Distribuţia reflectă specificul personalităţii artistice a interpreţilor, mai ales prezenta Patriciei Ionescu în rolul lui Puck, care posedă fantasticul și mobilitatea, maliţiozitatea mefistofelică, laolaltă cu inocență de spiriduş pus pe şotii şi cam zăpăcit. De-abia în Epilogul aceluiași Puck (feminin) asistăm la efectul magic al Visului și al Piesei, mesajul fiind profund şi elevat, spectaculos şi fascinant, într-un decor continuu de feerie a naturii și a sentimentelor umane reconciliabile. În registrul feminității senzuale o regăsim pe actrița Crina Matei (Hipolita/Titania), care conferă eroinei din piesă grație și nobilitate, umanitate și autoritate. Oberon/ Theseu întruchipat de Karl Baker este impunător și hotărât, dictatorial, „Visul“ este declanşat de ştiinţa şi fantezia nemărginită ale unui Oberon-demiurg. Puck însuşi fiind plăsmuirea sa imaterială, rodul unei ştiinţe de a opri timpul și acțiunile oamenilor. Cuplurile Hermia-Lysander (Cristina Danu/Tudor Cucu), Helena-Demetrius (Ana Maria Ivan/Cristi Neacșu) reprezintă jocurile sau quid-pro-quo-urile pasiunii juvenile, confuzia, amăgirea, lupta pentru cel/cea iubit/ă, și în final, împăcarea în amor. Comedia erorilor din iubire devine, iată, o comedie a nunților.
Același magnetism în intrepretare este prezent la restul distribuției, al carei umor este irezistibil și de neuitat, prelung însoțit de aplauze și hohote de râs din partea spectatorilor: Fundulea, Gutuie și Blându. Apariția lui Fundulea în măgar, petrecută undeva, ca o vrajă din vis, într-un plan mai îndepărtat al acţiunii, reprezintă cheia textului și piesei, în ciuda ilarității generale, pe scenă și dincolo de ea. La fel se întâmplă în sceneta în centrul căreia se află Zidul, Florentin Munteanu reușind să se dedubleze în actorul-spectator. Ce nostimadă și ce imersiune/inversiune printre spectatori! Ce spectacol-iluzie, care are adevărate mize de conștientizare în planul relației încă nerezolvate dintre Om și Sine, apoi cea în cuplu! Ce mai Vis de neadormit Iubirea!
Puck:
Dacă umbre ce suntem
V-am adus vreo supărare,
Credeți (și atunci avem
Un cuvânt de apărare)
Că în somn v-au apărut
Toate câte le-ați văzut.
Și atunci povestea noastră
Nu-i decât un vis ciudat:
Nu va fi înlăturat
De bunăvoința voastră.
Dar pe numele meu bun
Și cinstit mă jur eu, Puck,
În curând am să v-aduc
Ceva nou și mult mai bun.
De n-o fi așa cum spun,
Puck rămână de minciună.
Puck e hotărât să facă
Tot ce poate să vă placă.
Și acuma, noapte bună
Tuturor și nu plecați
Până ce n-aplaudați!
(trad. de Ștefan Octavian Iosif)
“Shakespeare ne reamintește că dragostea e pentru cei curajoși. Omul contemporan e la fel de vulnerabil ca acum 400 de ani, asaltat de propriile patimi, impulsuri, dominat, condus, uneori, de duhurile nopții interioare. Spectacolul Visul unei nopți de vară explorează inconștientul, visul, fantasma, un joc pe viață și pe moarte, cu formele stranii și intense pe care le poate lua iubirea în miez de noapte. Dar e o noapte de vară încântătoare, la capătul căreia se restabilește armonia și răsare soarele unei vieți noi. Un spectacol în care toți actorii strălucesc, în care Shakespeare este contemporanul nostru, prietenul nostru, sfătuitorul de taină și regele comediei absolute. Yes, we love Will!” (Alina Hiristea)
Distribuţie:
Crina Matei – Hipolita/Titania
Karl Baker – Theseu/Oberon
Patricia Ionescu – Puck
Cristina Danu – Hermia
Ana Maria Ivan/Irina Cărămizaru – Helena
Tudor Cucu Dumitrescu – Lysander
Cristi Neacșu – Demetrius
Dorin Enache – Fundulea
Cătălin Frăsinescu – Gutuie/ Egeu
Irina Cărămizaru/ Ana Maria Ivan – Frances Flaut / Thisbe
Sorin Aurel Sandu – Blându/Prologul/Leul
Cristina Neagu Marin – Zâna
Florentin Munteanu – Zidul.
Decorul: Tinatin Gobejishvili
Coregrafia: Sandra Mavhima
Design: Lucian Moga
Concept video, videoedit și filmări: Iulia Pană
Asistență costume: Geanina Punkoști
Makeup & hairstyle: Alina Bedeleanu
Operare video: Ciprian Duică.