Dialog
Tu știi că scriu la lună plină,
Dar luna este pur pretext.
Și mai puternic ca un astru,
Tu singur pentru mine ești.
Și-mi dai târcoale când sunt slabă
Și făr’ să vrei tu mă vânezi
Și parcă ești o hologramă
Cu care eu prin vers vibrez.
Și-atunci când nu am loc de stih,
Împachetez un gând.
Și-l atașez timid și ţi-l trimit,
Un pic naiv și tremurând.
Și știu că tu ai să-l primești
Și-l decriptezi și-l oblojești
Și-mi dai vers alb, tu, ca răspuns,
Enigma, adevăr pătruns.
Două la leu
Sentimente am de vânzare
Două la leu,
Haideți!
Că-i secetă mare.
Două la leu!
E ofertă,
Pentru voi chiar e ieftin
Pentru alții, au fost cândva jertfă.
Două la leu,
Doar azi în tramvai,
De mâine scumpim
Gramul de trai.
Două la leu,
Da poftiți, da vă rog,
Nu mă faceți să cred
Ca-s doar un biet milog.
Două la leu!
Vând sentimente nu fleacuri,
Au nume frumos
și istorie de veacuri.
Două la leu,
E ultima strigare!
De nu le ia nimeni
Le scot de la vânzare!
Le scot, le scot…
Dar cui le dau,
Când toți din jur
Cred că de fapt… le au?