Ultima poză realizată de Jean Bielig în 1887, la Botoșani
1. Ultime Informaţiuni. Primim de la prietenul nostru Eminescu următoarea scrisoare:
Monastirea Neamţului. Ianuarie 1887
Iubite Panu. S’a răspândit prin ziare ştirea că aş fi grav bolnav. Toate aceste zvonuri lipsite da orice fundament sunt răspândite, poate cu rea intenţie, din Iaşi, în cât şi d. C. Mille într’unul din articolele sale, a găsit motiv de a vorbi de boala mea pretinsă. Te rog a spune tuturor că se află în deplină eroare şi că (afară de suferinţa mea de picioare) nu am absolut nimic. Un mic dementi în organul d-tale de publicitate n’ar strica.
Primeşte salutările mele cele mai cordiale, cu care rămân al d-tale credincios prieten.
Eminescu
(Lupta, 17 ianuarie 1887)
2. Poetul Eminescu trimite dlui G. Panu o scrisoare, prin care declară, că sgomotele despre pretinsa sa boală sânt neadevărate și că n’are absolut nimic decât durere de picioare.
(Tribuna Sibiului, 20 ianuarie 1887)
3. Am publicat mai zilele trecute o scrisoare de la Eminescu prin care restabilea el singur adevărul în privinţa stărei lui de sănătate. Astăzi primim o altă scrisoare de la o persoană din Neamţu în care scrisoare ni se spune că Eminescu a început a se ocupa serios şi a şi compus deja câteva poezii.
(Lupta, 21 ianuarie 1887)
4. Restriştea în care se găseşte strălucitul poet Eminescu, hotărâ pe studenţii Universităţei din Iaşi, să organizeze o serie de representaţii teatrale, produsul cărora să facă lui Eminescu un traiu liniştit, fără nevoi şi griji.
Întruniţi în ziua de 30 ianuarie la Universitate, studenţii aleseră un comitet alcătuit din 10 studenţi şi 2 studente, care fu însărcinat cu alegerea piesei ce se va juca, a persoanelor ce li se vor încredinţa roluri, etc.
Studenţii însă ţinură mult să aibă mai întâi încuviinţarea poetului, către care voeau să-şi dovedească recunoştinţa şi admiraţiunea lor; pentru aceasta, comitetul studenţilor îi trimise o scrisoare foarte măgulitoare, scrisă în un stil admirabil de frumos, o scrisoare vrednică de persoana căreia îi erea adresată. Eminescu încuviinţă cele cerute de studenţi, aşa că foarte curând va avea loc la representaţie pe care studenţii o vor da în Iaşi. De aci se va duce şi prin celelalte oraşe ale ţărei, pentru a putea strânge ilustrului poet, câteva mii de lei, cu care să poată trăi câţiva ani.
Iată pilde vrednice de imitat, iată fapte ce trebue să ridice pe studenţii de la Iaşi mult, în ochii lumei care ştie cine este Eminescu.
(Lupta, 9 februarie 1887)
5. De câteva zile au început în tota țara a se face subscrieri pentru M. Eminescu, marele nostru poet. Listele purta în fruntea lor urmatorea deslușire: „Subsemnații elevi și eleve ai școlii de pictură din Iași, voind să venim în ajutorul distinsului poet Mihail Eminescu, îndrăznim a aminti țării, că este de datoria ei, ca în semn de recunoștință pentru prețiosa avere intelectuală cei lasă, să-i formeze un fond pentru a -și înlesni mijlocele de traiü. În acest scop subsemnații am împărțit 500 de liste pentru subscripțiuni, care aducând câte 20 lei una, în total ar face suma de 10.000 lei. Ca să puta însă contribui țara întrega, fiecare persoană este rugată să bine-voiască a nu subscrie mai mult de 10 bani.
Elena Varlam, Louise Weitzecker, Maria Mihăilescu, Cornelia S. Emilian, Grigore Scorpan, Ion Ducă, Ștefan Thoma.
Pe cât aflăm, subscrierea a început deja să dea rezultatele cele mai frumose. Astfel multe liste au fost cu totul acoperite în timp de câteva ore.
(Universul, 6 aprilie 1887)
6. „Curierul Român“ din Botoșani, de eri 12 Aprile, care a apărut în cadru de sărbătore, comunică știrea că poetul Eminescue în acel oraș și că i s’a îmbunătățit forte mult starea sănătății.
(Universul, 17 aprilie 1887)
7. Primim din Iaşi următoarea scrisoare :
Domnule Redactor,
Nu ştim cu ce scop s’a râspândit de către unele persoane vorbe că distinsul poet Mihail Eminescu n’ar primi banii ce se adună prin listele împărţite de noi, cu toate că l-am făcut cunoscut d-sale. Aceste vorbe sunt nefondate. Noi suntem deplin convinşi, că d-sa, măcar că suntem „numai elevi ai şcoalei de pictură“ însă va primi cu aceiaşi bună voinţă banii ca şi de la domnii studenţi, ce vor să organiseze representaţii teatrale în acelaş scop pentru care am împărţit şi noi listele.
Facem cunoscut că după ce vom primi toate listele cu rezultatele ce le vor aduce, apoi vom publica socotelile ce se vor încheia înaintea unor persoane cunoscute societăţii. Totodată, vom publica şi listele împărţite, anume la fiecare persoană câre s’au încredinţat, precum şi numele persoanelor ce vor subsemna sume mai însemnate.
Maria Mihăilescu, C. S. Emilian, Şt. Thoma, Elena Warlam, I. Ciucă L. A. Weitzseker, Gr. Scorpan.
(Lupta, 26 aprilie 1887)
8. Ni se scrie din Botoșani că Mihail Eminescu, marele nostru poet, a căzut greu bolnav acolo.
(Universul, 29 mai 1887)
9. Poetul Mihail Eminescu a primit, spune »Liberalul,« din banii adunaţi prin listele poporane de cătră elevii şi elevele şcolei de pictură din Iaşi, doue sute de lei ce i s’au trimis pe adresa surorei sale dsora Henrietta Eminescu, sub a căreia îngrijire se găseşte in Botoşani. Dsora respundend de primirea banilor, scrie şi aceea, că Eminescu de altmintrelea se află bine, și că a făcut trei poesii, dar sufere de rănile dela piciore. Medicul inse a spus că garantăză că se va indreptă cu totul dăcă se va duce la Lacul-Sărat. Inse după cum este sciut că-i lipsesc spesele, apoi in interesul de a pută merge la băi, sunt rugate toate persoanele, la cari s’au încredinţat liste să binevoăscă a trimite banii cât de puţin au incasat până acum, păstrând listele până la completarea lor.
(Familia, 31 mai 1887)
10. Despre poetul Eminescu cetim în „Telegraphul“. Sgomotul despre încetarea din viaţă a poetului Eminescu nu se adevereste. Aflăm însă cu părere de rău, că D-Sa se află greu bolnav la Botoşani. (Tribuna, 31 mai 1887)
Aflam cu mare plăcere că starea sănătății marelui nostru poet, Mihail Eminescu, merge spre bine.
(Universul, 31 mai 1887)
11. Poetulu Eminescu este greu bolnavu. De o săptămână întregă nu vorbesce, nu umblă, nu mănâncă. Zice „Curierulu“ din Botoşani. Cu toate îngrijirile ce i se dau, nu e mai nici o speranţă că se va reînsănătoşa.
(Gazeta Transilvaniei, 2 iunie 1887)
12. * (Poetul Eminescu.) Se răspândise vestea, că acest luceafăr s’a stins din vieață, foile din România însă nu adeverează încetarea din vieață a poetului Eminescu, dar spun, că se află greu bolnav la Botoșani.
Eată, ce scrie „Curierul român“ : Poetul este iarăși prada crudei boale, ce’l ofilesce și ’l consumă de atâta timp. De o săptămână întreagă nu vorbesce, nu umblă și nu mânâncă. Toate speranțele noastre în rehabilitarea sdruncinatei sale sănătăți par sdrobite de acest din urmă atac, mai puternic poate decât toate celelalte, ce l’au pălit.
(Telegraful Român, 2 iunie 1887)
13. Citim în „Constituționalul“ din Botoșani : „Scumpul nostru concetățen, poetul Eminescu, se află în cea mai nenorocită stare, medicii au renunțat la orice speranță de a-1 mai putea tămădui.—Societatea nostru a luat inițiativa unei colecte spre a-i da ajutor. Apelăm și la autoritățile judiului nostru spre a procura măcar cele mai strict necesare acestui distins om, cu care natura a fost atât de darnică, și pe care sorta l’a lovit în mod atât de crud.“
(Universul, 3 iunie 1887)
14. Ziarul „Curierul Român“ din Botoșani ne aduce urmatorele știri triste privitore la poetul Eminescu : „Poetul este iarăși prada crudei mele, ce-1 ofilește și -l consumă de atâta timp. „De o septemână întregă, nu vorbește, nu umblă, nu mănâncă !
„Pe lângă gingașa și duiosa îngrijire a nenorocitei sale surori, câțiva medici ai urbei și amicii săi intimi nu lipsesc a se părânda și a sta astfel, mai în permanență, lângă densul.
„Afară de aceștia, doi amici din Iași, d. Miron Pompiliu și d. Cuza, se află și d-lor în Botoșani, aducând un ajutor bănesc, și chibzuind împreună cu sora, medicii și amicii de aici ai nenorocitului poet, ce ar fi de tăcut în interesul său pentru viitor.
„Tóte speranțele nóstre însă în restabilirea sdruncinatei sale sănătăți par sdrobite de acest din urmă atac, mai puternic pote decât tóte celelalte, ce l’au pălit!..
(Universul, 4 iunie 1887)
15. „Curierul român“ din Botoșani scrie : Starea sănătății poetului Eminescu, din nefericire, n’a luat nici o schimbare spre bine. De cinci zile, poetul se află internat în spitalul Eforiei Sf. Spiridon din Botoșani.
(Universul, 8 iunie 1887)
16. Starea sănătăţii poetului Eminescu. Un ziar din Botoşani ne spune, că starea poetului n’a luat âncă nici o schimbare spre bine. Se ’mplinesc tocmai douesăptămâni astăzi, de când nenorocitul bard e lipsit aproape de orice cunoşdiinţă. Nu vorbeşce nimic şi nu mănâncă decât lapte şi zema, introduse ş’acestea ’n gură mai mult cu de-a sila. De cinci dzile, el se afla internat in spitalul Eforiei Sf. Spiridon din Botoşani, având o cameră cu totul separată şi dându-i-se o îngrijire din cele mai delicate şi mai omenoase. Pe lângă medicul spitalului, dl dr. Iorgandopol, iubitul bolnav este visitat zilnic, de câte două-trei ori, de către alţi doi medici, domnii doctori Palauz şi Calischer, cari ii acordă o nobilă solicitudine, fără inse ca, până aci, toate aceste generose îngrijiri, să fi putut ameliora, într’un mod mai simţitor, starea ilustrului de odinioră cugetător ! . . .
(Familia, 14 iunie 1887)
17. Ştiri din ţară – BOTOŞANI
Poetul Eminescu se află puţin mai bine. Scos din spital, unde, de altmintrelea, avea tratamentul cel mai conştiincios, el se află iarăşi în îngrijirea surorei sale. Zilele din urmă a început să fie căutat şi de veteranul şi mult distinsul doctor Isaac. Spre a pune în exactă cunoştinţă pe toţi amicii poetului despre starea sa, dăm aci următorul buletin ce se comunică Curierului Român pe ziua de Sâmbătă, 13 Iunie : „Puţin ameliorat de starea quasi dementă, în care se aflase timp de 21 zile. „Printr’un tratament specific naturei boabei sale, fisionomia sa adormită, fără expresie, a început să reînvie. Din aboliţiunea complectă a simţurilor, din slăbiciunea mişcărilor şi paralisia sfincterelor, a reînceput să devină iarăşi stăpân pe ele. Pare conscient de tot ce’l „înconjoară. Mănâncă şi răspunde la unele întrebări.—Dr. Pallaus.“
(Lupta, 15 iunie 1887)
18. Poetului Eminescu, fiiul judeţului Botoşani, care se află puţin mai bine, i s’a votat o subsistenţă de 120 lei pe lună, cu începere dela 1 Iunie curent, de cătră consiliul general al județului.
(Tribuna Sibiului, 23 iunie 1887)
19. * * * Starea sănătăți poetului Eminescu, după cum e informat Liberalul, merge din ce în ce mai bine; de trei dile a început a vorbi și a mânca singur. El se află la sora sea.
(Românulu, 23 iunie 1887)
20. ȘTIRI Mercuri. Poetul Eminescu se află deja mai bine, mulțămită îngrijirilor seriose ca i se dă drui Isak, din Botoșani, care la luat in căutarea sa, cum și ale surorei sale, dra Eminescu. După otărîrea bătrânului medic, poetul va pleca zilele aceste, însoțit de sora sa, la băile de la Lacu-Sărat.
(Universul, 2 iulie 1887)
21. * Poetul Eminescu scrie „Răsboiul“ se află din di in di mai bine. Se poate dice, că e aproape de convalescența boalei sale, încă slab de suferințele ce a avut să îndure, e nevoit a mai sta în pat câteva zile. Nu mai prezintă însă nici o tulburare manifestă din partea sistemului nervos; rânile-i dela picioare sunt vindecate, mânâncă cu apetit, răspunde la toate întrebările, întreținănd chiar șirul conversațiunilor și somnul îi este liniștit. Nu manifestă însă nici o dorință pentru nimic.
(Telegraful Român, 7 iulie 1887)
22. Eminescu, unul din cei mai buni poeţi români, zace bolnav de mai mult timp. Cum suntem informaţi, duce chiar şi lipsă. Judeţul seu natal i-a vinit intru ajutor şi i-a votat o sumuliţă pentru întreţinere. Dar publicul român ? Dar aceia toţi, câţi s’au inspirat de lira lui Eminescuşi sânt încântaţi de geniul lui, de ce nu-şi fac datoria ? La alte naţiuni de mult s’ar fi iniţiat o colectă şi s’ar fi adunat sume frumoase. Noi ne mulţămim a lăudă pe poeţii şi bărbaţii noştri de litere, dar nu jertfim o lăscae frântă pentru ei şi-i lăsăm să moră de teme. Dar Academia Română ? De ce nu i-a acordat încă nici un premiu? Pentru că Eminescu nu s-a presintat la concurs colecţia de poesii? Dar conform statutelor, fiecare membru al Academiei are dreptul de a recomanda orice carte ce-i pare meritorie in literatura română. Inse nici unul nu s-a adus aminte de Eminescu !
(Familia, 19 iulie 1887)
23. — Poetul Eminescu a plecat la Viena pentru cântarea sănătatei sale. Urăm din inimă distinsului poet să’i fie călătoria de folos.
(Vocea Covurluiului, 19 iulie 1887)
24. Poetul Eminescu. „Liberalul“ din Iaşi consacră un lung articol cu privire la poetul Eminescu, a cărui plecare la Viena am anunţato. Extragem din acest articol următoarele: In 13 iulie v. Eminescu însoţit de sora sa şi de dl Grigore Focşa doctorand de aici, a sosit în oraşul nostru cu trenul accelerat de la para 1 p. m. primit fiind la gară de doi vechi amici ai sei, cari l-au condus la casele dlui profesor Stefan Emilian, unde seara poetul a fost găzduit. A doua zi la oara 11 a.m. a avut loc în casele dlui Stefan Emilian un consult, la care au luat parte dnii medici: Dr. Filipescu, medic primar al orașului Iaşi. Col. Dr. Otremba, medic şef al corpului IV de armată. Dr. Riegler, C. Botez, Dr. Negel, prof. la facult. de medicină. Deşi mai mulţi din aceşti dni medici aveau să plece din Iaşi încă în 13 iulie, totuşişi au amînat plecarea pentru a pută asista pe poetul nostru. In urma unei cercetări minuţioase, la care l-au supus pe Eminescu, medicii au ajuns la convingerea, că sănătatea lui nu e de loc alterată şi că trebue a-’l supune unui tratament radical numai în ce priveste boala lui cea neglijentă, care se manifestase la picioare. Conclusiunea consiliului a fost: Să se trimită Eminescu la băi la Hall, cu care ocasiune va pute fi supus unui consult de specialişti din Viena şi anume de către medicii: Dr. Neumann, Dr. Nothnagel, şi Dr. Meinert. După terminarea băilor sau poate chiar în acelaşi timp trebuea a-i se face lui Eminescu un tratament radical. Ivindu-se deci necesitatea de a trimite pe Eminescu la Viena şi de acolo la Hall, d-ra Cornelia S. Emilian, cassiera comitetului format de elevii şi elevele şcoalei artelor frumoase, convocase pe d-nii W. Humpel, Miron Pompiliu prof. şi Ant. S. Savul inginer, tustrei vechi amici ai lui Eminescu, cărora le-a expus situaţia banilor inclasaţi de d-sa. Rezultând din această expunere, că mai rămân bani disponibili 2.367, 35 lei, se găsesce că această sumă este deocamdată de ajuns pentru a trimite pe Eminescu la Viena întovărăşit de dl doctorand Grigorie Focşa; d-ra Cornelia S. Emilian a şi luat măsurile necesare pentru schimbul banilor. A doua zi în 15 iulie dimineaţa Eminescu împreună cu dl doctorand Grigore Focşa a şi plecat la Viena, unde la gara de Nord îl aşteptau domnii D-ln Ciurcu şi Bughean.
(Tribuna, 25 iulie 1887)
25. — Aflăm cu mulţumire că sănătatea poetului Eminescucare de zece zile se află la băile de la Hall (Austria de sus) a început să se îmbunătaţâscă într’un mod simţitor.
(Vocea Covurluiului, 29 iulie 1887)
26. Poetul Eminescu, În urma consultului, ce i s’a făcut de cătră medicii speciali din Viena, s’a dus la băile Hall din Austria. In legătură cu notiţa nostră din nr. penultim, adăugăm aici, că la Iaşi s’a instituit un comitet spre a adună ofrande in folosul poetului Eminescu, acest comitet, despre care mai vorbirăm, format de elevii şi elevele şcolei artelor frumoase, a adunat o sumă frumoşică. Dra Cornelia S. Emilian, cassiera comitetului, a arătat, in şedinţa din urmă, că mai remân bani disponibili 2.367 lei, 35 bani. Suma aceasta s’a şi pus la disposiţia poetului, care din Iaşi a plecat la Viena insoţit de dl doctorand Grigorie Focşa.
(Familia, 2 august 1887)
27. — A románok egy költöjökért. Már régideje, — írja romániai tudósítónk — bog. Eminescukiváló román lyrikus, kit rónia Heinenek neveznek honfitársai, beteg. Az órátországi sajtó aggódó figyelemmel kíséri a külső állapotát, melyben a társadalom insotvesz 8 pedig nem csak erkölcsileg, bánén áldozattal. Legújabban Jassiban kiváló orvosok konsultálván fölötte, kimondták,hogy Tescunak Bécsbe kell mennie, egynéhány specialistával való tanácskozás végett. De kivel menjen egy szegény poéta, kinek csak első versei vannak? Egy bizottság alakulván mi korábban a jassii képzőművészeti iskola növendékeiből, ennek pénztárnoka Emilian^neha azon jelentéssel örvendeztette meg a közönséget, hogy harmadfél ezer frffrendelkezésre aez épen elég a gyógyítás kélségeire. Eminescumásnap már, 1- ból 3 útra kelhetett Bécs felé.
Traducere:
(Românii pentru un poet. Cu mult timp în urmă, – scrie corespondentul nostru în România – liricul român eminamente suculent, cunoscut compatrioților săi sub numele de Heine al României, este bolnav. Presa orădeană a urmărit cu neliniștită atenție starea lui exterioară, victimă a societății și nu numai morală, ci și a durerii ei. Cel mai recent, la Iași, medici eminenți l-au consultat și au spus că Eminescu ar trebui să meargă la Viena pentru a consulta o serie de specialiști. Dar cu cine să meargă un poet sărac, care nu are decât primele sale poezii? Se formase mai înainte un comitet din studenții Școlii de Arte Frumoase din Iași, iar trezorierul acestuia, Emilian, a încântat publicul cu raportul că pentru o dispoziție de o mie și jumătate de franci, aceasta era tocmai suficientă pentru nevoile leacului. În aceeași zi, el a putut face 3 din cele 13 călătorii la Viena.
(Magyar Polgár Kolozsvár, 6 august 1887)
28. Külföld. *** Eminescu. Ez a neve a románok egy kedvelt lírikusának, kit barátai, kissé föllengezve, »román Heine«-nek szeretnek nevezni. Ez a költő újabb időben súlyos beteg Jassyban s az ottani orvosok kimondták, hogy bécsi kitűnő specialistákhoz kellene fordulnia. De hosszú úthoz pénz kell s az neki nincs. A képzőművészeti iskola növendékei e hírre buzgón hozzá láttak a gyűjtéshez s össze is szereztek vagy harmadfélezer forintot. S Eminescue hó elején elutazhatott Bécsbe.
Traducere:
(În străinătate. *** Eminescu. Acesta este numele unui popular poet român, pe care prietenii săi îl numesc, oarecum exagerat, „Heine românesc”. Acest poet s-a îmbolnăvit grav de curând la Iași, iar medicii de acolo au spus că ar trebui să consulte excelenții specialiști de la Viena. Dar are nevoie de bani pentru o călătorie lungă și nu are. Studenții școlii de arte frumoase, dornici să afle vestea, au început să facă o colectă și au strâns o treime de mie de forinți. Și Eminescu a putut pleca la Viena la începutul lunii.) –
(Fővárosi Lapok, 8 august 1887)
29. — (A románok egy költőjükért.) Már régideje, — írja a Kolozsvár romániai tudósítója,— hogy Eminescukiváló román lyrikus, kit román Heinenek neveznek honfitársai, beteg. Az oláhországi sajtó aggódó figyelemmel kiséri aköltő állapotát, melyben a társadalom is részt vesz s nem csak erkölcsileg, hanem áldozattal. Legújabban Jassiban kiváló orvosok konzultálván fölötte, kimondták, hogy EminescunakBécsbe kell mennie, egynéhány specialistával való tanácskozás végett. De mivel menjen egy szegény poéta, kinek csak szép versei vannak ? Egy bizottság alakulván már korábban a lassii képzőművészeti iskola növendékeiből, ennek pénztárnoka Emílián Gornélia azon jelentéssel örvendeztette meg a közönséget, hogy harmadfél ezerért áll rendelkezésre s ez épen elég a gyógyítás költségeire. Eminescumásnap már, f. hó 2-án útra kelhetett Bécs felé.
Traducere:
(Românii pentru unul dintre poeții lor.) De mult timp, scrie corespondentul român din Cluj-Napoca, este bolnav poetul Eminescu, cunoscut de conaționalii săi drept Heine românesc. Presa din Oláhország îi urmărește cu neliniște starea de sănătate, la care participă și societatea, nu numai moral, ci și cu sacrificii. Recent, la Iași, medici eminenți l-au consultat și au spus că Eminescu ar trebui să meargă la Viena pentru a consulta o serie de specialiști. Dar la ce să se ducă un biet poet sărac, cu numai poezii frumoase? Se formase deja un comitet din elevii școlii de artă din Iași, iar trezorierul acestuia, Emílián Cornélia, anunțase public că dispune de o sumă de trei mii și jumătate, cât să acopere costul tratamentului său. În aceeași zi de 2 a acestei luni, a putut pleca la Viena.)
(Pesti Hírlap, 9 august 1887)
30. * * * Cu privire la sănătatea poetului Eminescu, se comunică că a început a se îmbunătăți. El se află încă la băile de la Hall și e de aprope îngrijit de d. Grigorie Focșa doctorand din Iași. Dr. Babler și dr. Pollac sunt medicii cari îi trateza.
(Românulu, 23 august 1887)
31. —x— Poetulu Eminescu s’a întorsu din streinătate, unde fusese dusă pentru căutarea sănătății sale. După cum scriu însă diarele române, zadarnică a fostă toata îngrijirea ce i s’a dată. Eminescu este în agoniu de moarte. Este atâtu de slăbitu, încâtu cei de prin prejurulu seu aștâptă în totă momentulă ca se părăsâseă aceasta viață, în care marele cugetătoru nu a avutu parte decâtă de suferințe. Cu adâncă părere de rău comunicămă acâstă scrie.
(Gazeta Transilvaniei, 8 septembrie 1887)
32. * Poetul Eminescu s’a reîntors zilele trecute la Botoșani venind dela Viena. Nenorocitul poet să află într’o stare de tot slabă şi, după cum anunţă „Curierul Român“din Botoşani, medicii ’şi-au perdut toată speranţa de a-’l mai scăpa de moarte.
(Tribuna Sibiului, 8 septembrie 1887)
33. — Triste sciri ne aduce Curierul Român din Botoşani despre sănătatea lui Eminescu. Orce nădejde de îndreptare este perdută, şi nu mai e vorba de acum decât aşa se îndulci suferinţele grozave ale nenorocitului poet pănă când moartea se va milostivi sa’l desrobească.
Să sperăm că se vor mai găsi inimi generose pentru acest scriitor de valora, care a ilustrat literatora națională, şi că iniţiativa privată va repara neomenia guvernului, care n’a găsit nimic mai vrednic de făcut decât să suprime ajutorul neînsemnat pe care consiliul general din Botoşani î’l alocase deja.
(Vocea Covurluiului, 8 septembrie 1887)
34. Poetul Eminescu s’a întors din străinătate, unde fusese dus pentru căutarea sănătății sale. După cum aflăm însă, zadarnic a fost tostă îngrijirea ce i s’a dat. Eminescu este în agonie de morte. Este atât de slăbit, încât cel de prinprejurul său așteptă în tot momentul ca să părăsescă acesta viață, în care marele cugetător nu a avut parte decât de suferințe, înregistrăm cu adânc regret acesta veste.
(Românulu, 18 septembrie 1887)
35. Eminescu. O scrisoare din Botoşani, comunică „Liberalului“, că starea poetului Eminescu nu e de loc atât de gravă cum a fost descrisă de „Curierul Român“. Din contră, Eminescu se află mai bine și urmează înainte cu tratamentul medical ce ni s’a recomandat. Totodată aflăm, că poetul a exprimat dorinţa să se mute la Iaşi, unde are mai mulţi cunoscuţi şi prieteni.
(Tribuna Sibiului, 23 septembrie 1887)
36. * D-şoara Cornelia S. Emilian, căreia în cea mai mare parte se datoresce laudabila iniţiativă de a se veni în ajutorul marelui nostru poet M. Eminescu, prin liste de subscripţiune din causa studiilor ce are a face în străinătate ne mai putând face parte din comitetul înfiinţat pentru acest scop, a convocat pe d-nii: N. Cuban, V. Humpel, M. Pompiliu, C. Arhim, Ant. S. Savul şi Ioan N. Roman, cărora dându-le pe seamă cestiunea financiară a banilor incassaţi şi a întrebuinţării lor, s’a încheiat un proces verbal, prin care se însărcinează ca cassieră în locul d-şoarei Emilian, d-şoara L. A. Weitzseker. Ţinem a aduce cu această ocasiune elogiurile noastre d-şoarei Emilian, care a fost inspirată în mod atât de fericit de idea de a se veni în ajutorul marelui şi nenorocitului nostru poet Eminescu.
(Tribuna Sibiului, 24 septembrie 1887)
37. Şciri literare şi artistice. Poetul Eminescu se află tot in agonia morţii; ochii lui s’au painginat cu totul, nu mai cunosce pe nimeni, nu vorbeşte nimic şi zace nestiind nimica de sine. —
(Familia, 27 septembrie 1887)
38. * Poetul Eminescu, după cum cetim în „Curierul român“ se află tot greu bolnav, în Botoşani, în privinţa inteligenţei pare a fi revenit la o stare mai senină, mai conscientă, în schimb însă, corpul seu e un adevărat putrăgaiu. Rănile ce-’i acoperiseră mai tot corpul, şi cari au dispărut momentan sub influenţa curei suportată la Hall, s’au redeschis din nou şi încă cu mai multă furie ca mai nainte. Nenorocitul e în starea cea mai desperată, neputând părăsi patul de săptămâni întregi deja. — Și nici un ajutor de nicăiri! . . .
(Tribuna Sibiului, 4 octombrie 1887)
39. * * Pentru ajutorarea poetului Eminescu un comitet este pe cale de a se forma în Botoşani, cu nobilul scop de a aranja, zilele aceste o serată literară şi muzicală, în sala teatrului, al cărei venit să fie afectat la alinarea suferinţilor materiale ale părăsitului de toţi în mizerie cugetător şi poet. Laudabila iniţiativă este luată, spre onoarea târgului, de către tineri militari şi civili, aceşti din urmă reprezintând toate nuanţele politice locale, prin urmare toată societatea botoşeneană, spune Curierul Român.
(Lupta, 18 octombrie 1887)
40. Poetul Eminescu. De mai multe luni diarele române publică informaţiuni despre starea nefericită a potului Eminescu. Lumea română ştie, că escelentul ei liric luptă cu moartea şi că agonia l’a intimpinat in mijlocul celei mai mari miserii. Şi totuş societatea română nu s-a făcut datoria, n’a vinit, s’aline cel puţin momentele din urmă ale unui talent atât de mare. La Bucureşci de multe ori se dau represintaţiuni pentru scopuri fiantropice ba şi personale străine, dar n’am cetit să se fi dat nici una in folosul poetului Eminescu, care a produs tuturor iubitorilor de literatură atât de multe momente plăcute şi care a dat poesiei române un sbor mai nalt. Unde e boerimea română, unde-s damele societăţii nalte, unde e tot publicul românesc? Nimene n’aude plângerile sărmanului poet? Sau doră nimene nu le pricepe? Frumos, dar dureros scrie dl De La Vrancea in »Românul« din lunia trecută. »Eminescu a scris bucăţi, care ar fi mişcat pe un popor cu literatură veche şi bogată şi gloriosă. Eminescu ar fi fost mare şi căutat in patria lui Dorjte, in patria lui Goethe, in patria lui Moliăre, in patria lui Shakespeare. Eminescu moare in sărăcie . . . Poesiile lui Eminescu, marea glorie a literaturei româneşti, sunt date la o parte, cu autorul lor redus la atâta sărăcie şi nefericire din causa indiferentismului celor culţi, incât amintirea miseriei lui va străbate secolele ca o nestârsă ruşine a epocei noastre.« Tot ce s’a făcut in interesul densului, s’a făcut de cătră tinerime. Acesta a început, la Iaşi şi la Bucureşci; acesta urmeaza acuma la Botoşani, unde zace şi poetul. Aici, precum aflăm din »Curierul Român«, este pe cale de a se forma un comitet cu scop de a arangia (dilele acestea, o serată ) literară şi musicală, in sala teatrului, al cărei vinit să fie întrebuinţat la alinarea suferinţelor nenorocitului poet.« Iniţiativa e luată de cătră tinerii militari şi civili.
(Familia, 25 octombrie 1887)
41. Poetul Eminescu e mai bine. Mai mulţi amici ai poetului Eminescu rugă diarul »Liberalul« a mulţămi prin publicitate dlui dr. Isaac din Botoşani pentru nemărginita bunăvoinţă şi concursul medical ce l’a dat poetului Eminescu, care astăzi se află pe cale de o completă însănătoşire. După cât aflăm, chiar un numeral viitor al revistei »Convorbiri Literare« va apără o nouă operă a distinsului poet.
(Familia, 1 noiembrie 1887)
42. * Ministeriul cultelor si instrucţiunii publice din România a făcut o pensie viageră de 100 lei pe lună pentru poetul Eminescu.
(Tribuna Sibiului, 10 noiembrie 1887)
43. * Poetul Eminescu, despre care cu nespusă mulţumire suntem informaţi, că se află mai bine, — a primit ajutoare însemnate dela fraţii noştri bucovineni.
(Tribuna Sibiului, 11 noiembrie 1887)
44. NOUTĂŢILE DIN URMĂ
Poetul Eminescu se află mai bine, aceasta ne încredinţează însăşi o scrisoare a poetului adresată unui domn.
Acea scrisoare între altele zice :
„Ve înştiinţez, că starea sănătăţei mele „merge din ce în ce mai bine, singurul „lucru care mă supără, este numai lipsa„ totală de mijloace.
O altă scrisoare a surorei poetului zice, că fratele d-sale este aproape de o vindecare radicală însă au lipsă de mijloace, doctoriele reclamând cheltueli mari.
Spre acest scop societatea „Eminescu“ a deschis liste de subscriere pentru a se strânge bani, ca să se dea o representaţie teatrală în folosul marelui poet. O listă de acelea se află şi la redacţia noastră.
Suntem siguri că publicul bucureştean precum şi toţi cititorii noştri se vor grăbi a da sprijinul binevoitor acestei societăţi ce ’şi a luat sarcina a mai îndulci viaţa poetului.
Listele de subscriere se pot găsi şi la comitetul numitei societăţi str. Plantelor No. 12.
În urma cererei preşedintelui acestei societâţi, sora ilustrului nenorocit, d-şoara Harieta Eminescu încunoştiinţează că va trimite în fiecare săptămână noutăţi despre sănătatea poetului.
Iubitorii şi admiratorii lui Eminescu vor găsi dar în ziarul nostru ştiri despre sănătatea aceluia care ne e scump tuturor, în fiecare săptămînă.
(Lupta, 23 noiembrie 1887)
45. *** (Concert). Aflăm cu bucurie că în orașul nostru se pregătește un mare Concert de Societate, dat de mai mulți profesori de muzică și diletanți, in beneficiul suferindului poet Mihail Eminescu. Rugăm din tota inima pe toți bine-voitorii și mai cu samă pe onoratul public a da tot concursul și a proba că consimt suferința nefericitului poet, printr’un concurs energic.
(Curierul Foaea Intereselor Generale, 29 noiembrie 1887)
46. * Poetul Eminescu. După cum cetim astăzi în „Curierul român“, poetul Eminescu, graţie gingaşelor îngrijiri ale surorei sale Henrieta, şi ale veteranului doctor Isaac, se află cu desăvîrşire bine. Mâncă şi doarme regulat, face plimbări dilnice pe jos și cu trăsura,. În urmă, căutătura lui senină, faţa sa rumenă şi curată, toate ne fac a crede, că marele nostru poet este redat cu totul sieşi, amicilor săi, ţării şi , poate şi literaturii încă.
(Tribuna Sibiului, 2 decembrie 1887)
47. Poetul Eminescu. Sănătatea marelui nostru poet M. Eminescu, — precum asigură „Vocea Botoşanilor“, — e cu desăvîrşire restabilită.
„Doarme şi mâncă bine, face de două ori pe di primblare, cetesce şi scrie. Simte necesitatea de ocupaţiune, spiritul seu fiind conţinu în mişcare, îi lipsesc însă cărţile.
„Eminescu se scie, că poate încă produce şi să nu uităm, că mari scriitori ca Auguste Comte a trecut prin o crisă, ca a sa, şi în urmă judecata lor s’a ridicat mai sus şi cu mai multă tărie decât înainte, au produs şi au fost folositori omenirii“.
(Tribuna Sibiului, 10 decembrie 1887)
48. Pentru Eminescu. Testul petiţiei care se va adresa din Iaşi camerei deputaţilor din România, in interesul poetului Eminescu, sună astfel: »Domnule preşedinte, domnilor deputaţi! Poetul Mihail Eminescu suferind de mai mulţi ani de o bolă grea care-i pune in imposibilitate de a-şi procură mijloacele de asistenţa, subsemnaţii venim a ve rugă să binevoiţi a-i acordă o pensie viageră ca semn de recunostinţă din partea ţării pentru meritele sale literare. Primiţi, vă rugăm, domnule preşedinte şi domnilor deputaţi, încredinţarea înaltei noastre consideraţiuni.« Iniţiativa a fost luată de poetul A. C. Guza, la care sânt a se trimite şi celele subscrise.
(Familia, 13 decembrie 1887)
49. —x— Liberalul din Iași spune că poetul Al. C. Cuza, adunând 400 lei din vânzarea volumului sau de poesii, a pus acestă sumă la disposițiunea d-nei Emilian spre a fi trimisă poetului Eminescu. Suma s’a și trimis la destinațiunea sea.
(Românulu, 18 decembrie 1887)