„Coroana României” (2024) – documentarul unei Românii reîntregite

„Coroana regală a României întregite ne face în acest moment unic să înlăturăm toate mizeriile clipei și planând deasupra veacurilor să căutăm pentru sufletul nostru un acord cueternitatea; în acest chip, credem, vomferi de orice notă vulgară strălucitul eveniment și ungerea întâiului Rege al tuturor românilor ni se va înfățișa în perspectiva ei istorică”. Octavian Goga

„Coroana României”, în regia lui George Grigoriu, este un documentar de excepție, o incursiune detaliată în istoria care azi nu se mai învață la școală, din păcate. Inedita călătorie este însoțită de imagini de arhivă și cadre moderne din muzee și patrimonii regale, la care se adaugă intervențiile pe deplin justificate și documentate ale acad. Ioan Aurel Pop, Bălăceanu Stolnici, Răzvan Theodorescu, a altor istorici și curatori regali care întăresc semnificația monarhiei de-a lungul a peste 5 secole. Documentarul este foarte bine redat vizual, fiind atât o întoarcere în timp, de la figurile domnitorilor români până la momentul 10 mai 1866, și mai ales Încoronarea de la Alba Iulia din 15/28 octombrie 1922 a regelui Ferdinand I şi reginei Maria ca suverani ai tuturor românilor.

De ceremonialul propriu-zis al încoronării s-a ocupat mitropolitul primat Miron Cristea (oficierea Te Deum-ului), care și-a dorit ca Alba Iulia să fie martora unei ceremonii fastuoase. După sfințirea însemnelor regale (coroana unchiului său, Regele Carol I, confecționată din oțelul unui tun turcesc, capturat în timpul Războiului de Independență), Ferdinand, urmând exemplul împăratului francez Napoleon I Bonaparte, s-a încoronat singur (!), așezând coroana și pe fruntea Mariei. Acesteia i s-au montat pietre prețioase, care simbolizează Basarabia, Bucovina și Transilvania. Coroana Reginei Maria a fost făcută la Paris, din aur transilvănean, în stil bizantin, cu motive vegetale, după modelul coroanei Despinei-Milița, soția lui Neagoe Basarab – domnitor al Țării Românești.

Acest moment istoric si profund simbolic, care a încununat procesul de creare a naţiunii române şi a statului ei, reprezintă a doua parte din acest documentar fascinant, care impresionează și prin modul în care picturile din mănăstirile domnești, respectiv costumele monarhilor români sunt filmate, ca și cum cromatica regalp ne confirmă descendența divină a Regalității din România. Personal, nu pot să nu fac o paralelă între acest documentar și finalul filmului Andrei Rubliov de Andrei Tarkovski. Ideea regizorului de a filma icoanele si veștmintele domnești, respectiv regale, într-un mod hipnotic și fascinant, aducând faptele Marii istorii în prezent, se apropie cu maniera regizorului rus, care reușea în finalul filmului despre pictorul rus să redea aceeași atmosferă de adevăr istoric și liturgic. Chiar dacă în documentar nu apare acest important mesaj al proclamației regale, se cuvine a-l reproduce aici, in extenso, pentru a contextualiza complexitatea actului din 1922. Proclamația M. S. Regelui Ferdinand cu prilejul încoronării a avut următorul conținut:

„Prin grația lui Dumnezeu și voința Națională am moștenit Coroana României, după glorioasa domnie a Regelui Întemeietor. Suindu-mă pe Tron, am rugat Cerul să dea rod muncii, ce, fără preget, eram hotărît să închin iubitei mele Țări, ca bun Român și Rege.

Pronia cerească a binecuvântat și prin bărbăția poporului și vitejia ostașilor ne-a dat să lărgim hotarele Regatului și să înfăptuim dorul de veacuri al Neamului nostru.

Am venit astăzi cu Regina — care ne-a fost tovarășă în credință neclintită la răstriște și la bucurie — ca printr’această sărbătoare să consacrăm în fața Domnului și a scumpului nostru Popor legătura ce ne unește de-a pururea cu dânsul.

Punând pe capul Meu, într’această străveche cetate a Daciei Romane, Coroana de oțel dela Plevna, pe care noui și glorioase lupte au făcut-o pe veci Coroana României Mari. Mă închin cu evlavie memoriei celor cari, întoate vremurile și de pretutindeni, prin credința lor, prin munca și prin jertfa lor, au asigurat unitatea națională și salut cu dragoste pe acei cari au proclamat-o într’un glas și o simțire de la Tisa până la Nistru și până la Mare. ]ntr’aceste clipe gândul meu se îndreaptă cu recunoștință cătră viteaza și iubita noastră armată.

Pentru răsplata trudelor trecutului, rog Cerul ca poporul nostru să culeagă în pace roadele lor binecuvântate și să propășească în liniște, frăție și muncă harnică. M. S. Regele Ferdinand I.

Cu inima plină de dragoste și credință mărturisesc dorințele sufletului meu.

Vreau ca țărănimea, stăpână pe veci peogoarele ce le-a dobândit, să le dea toată puterea de rodire în folosul ei și al binelui obștesc. Vreau ca muncitorimea, credincioasă patriei, să-și afle soarta tot mai prosperă într’o viață de armonie și de dreptate socială.

Vreau ca, în hotarele României-Marii toțifiii buni ai țării, fără deosebire de religie și de naționalitate, să se folosească de drepturi egale cu ale tuturor Românilor, ca să ajute cu toate puterile Statul, în care Cel de Sus a rânduit să trăiască împreună cu noi.

Vreau ca Românii din toate straturile sociale, însuflețiți de năzuința unei depline înfrățiri naționale, să se folosească toți de legitima ocrotire a Statului.

Vreau ca în timpul domniei Mele, printr’o întinsă și înaltă desvoltare culturală, patria noastră să-și îndeplinească menirea de civilizație ce-i revine în renașterea Orientului european după atâtea veacuri de cumplite sbuciumări. Sunt sigur că, în îndeplinirea marei noastre datorii, voiu avea sprijinul tuturor bunilor fii ai țării, nedespărțiți în gând și înfaptă în jurul tronului.

Acestei sfinte misiuni, în neclintită unirecu poporul nostru, voiu închina toate puterile mele de om și de Rege și asupra ei chem în această zi solemnă de înălțare sufletească, binecuvântarea celui Atotpternic.

FERDINAND I

A doua zi, în 16 octombrie 1922, încoronarea a fost prăznuită, în Capitală, la Arcul de Triumf, apoi, a treia zi, în 17 octombrie, suveranii s-au întâlnit în parcul Carol I cu reprezentanții tuturor satelor și orașelor României Mari. Creată de pictorul Costin Petrescu – cel căruia i se datorează şi superbele fresce ale Ateneului Român, comandată special pentru ceremonia încoronării, de către Parlamentul României (şi plătită dintr-un buget aprobat de acesta). Coroana Reginei Maria este, în bună măsură, creaţia sa. Un lucru ignorat azi și evitat în documentar pentru a nu reduce seducția mesajului și imaginii se referă la actul încoronării. Acesta a fost umbrit de refuzul opoziției de a participa la sărbătoarea națională a încoronării regelui Ferdinand ca rege al tuturor românilor. La cererea lui Iuliu Maniu (Partidul  Național Român), au lipsit și capii bisericii greco-catolice, care au făcut front comun cu biserica romano-catolică, boicotând serbările de la Alba Iulia.

Laitmotivul acestui documentar, cu vocație înaltă și de reafirmare a valorilor ce trebuie restituite curând, îl reprezintă valorificarea în prezent a simbolurilor dinastice și ortodoxe, într-un context mai larg al unirii și reîntregirii  teritoriilor pierdute pe nedrept. Nu avem, deci, un documentar de televiziune, anost și încărcat cu date istorice, ci o carte de vizită care prezintă și invită la valorificarea trecutului confiscat, la recuperarea „Coroanei României”. Documentarul scoate în evidență, de asemenea, un alt moment istoric și de însemnătate, ce azi a fost dat uitării: numit de români „Ferdinand cel loial”, dar şi„Regele ţăranilor”, devotat ţării sale, a acţionat „pentru înfăptuirea idealului naţional” al românilor. El a fost șters din evidenţele familiei, Wilhelm al ll-lea „i-a retras gradele militare şi decoraţiile, a fost excomunicat de Papa, deoarece şi-a botezat toţi copiii în religia ortodoxă”. El, rege al României, spunea:„Dinastia mea este română!”.