Nora era convinsă că iubirea din partea mătușii ei e cea care a salvat-o de la moarte de mai multe ori: moartea fizică și moartea spirituală. Pentru Nora, moartea era ceva înspăimântător: numai acest cuvânt o panica, o făcea să aibă depresie. Un nod i se punea în gât și pur și simplu devenea mută. Pe de altă parte, mătușă Rodica vorbea cu o lejeritate și veselie în glas când amintea de moartea cuiva. Mergea la toate înmormântările și nu scăpa pe nimeni de prezenta ei la căpătâiul defunctului, căruia îi aprindea o lumânare. Pare umor negru, dar acesta merge și mai departe în bucuria cu care mătușa Rodica vorbea despre Moartea ei, despre faptul că-și dorește să aibă mărgele la gât și pălărie, și costum de mătase și neapărat, dar neapărat să fie Nora prezentă acolo, altfel nu o va ierta vreodată.
Pentru mătușa Rodica, moartea era o sărbătoare și o întâlnire transcendentală, pe care o persoană atâta de spirituală și iubitoare nu putea să o rateze. De aceea, n-a înțeles-o niciodată pe mătușa Rodica. Dar să începem cu începutul. Nora, cea pe care toți o iubeau pentru istețimea, respectul și credincioșia ei, a ales, spre surprinderea tuturor, o facultate inaccesibilă și care nu prevedea mari oportunități de angajare după terminarea ei. Aceasta era Facultatea de Filosofie, pe care a ales-o pentru simplul fapt că îi placea să citească și a fost olimpică premiată național la literatură, istorie și biologie. În plus, din multele lecturi la biblioteca orășenească despre literatura și filosofia germană, Nora s-a împrietenit cu doamna Maria, o doamnă intelectuală care admira filosofia germană. Doamna Maria i l-a prezentat pe filosoful, regizorul și criticul de artă, Thomas von Brandersdorfer, cu pseudonimul romanesc Vladimir Brânduș. Nora, fascinată de cartea ,,Frumoasa insulă’’, a citit tot ce a fost scris de domnul Brânduș. Filosoful a venit în România și a cunoscut-o pe Nora, care avea mai multe emoții decât se cuvin pentru o întâlnire la nivelul acesta. Toți au cinat apoi și au vorbit despre superveniența ontologică. Nora era fascinată. Domnul Brânduș era foarte înalt și avea constituția unui atlet, dar finețea și sensibilitatea unui artist. Era un om complet și de aceea femeile îl iubeau. Mama lui era rusoaică și tatăl german, dar copilăria și-a petrecut-o în România, la Ploiești.
Nora era la filosofie în primul an, emoționată și timidă, dar cu mare încredere, pentru că știa cine e. Nu știa însă cine o să devină. Filosofia presocratică a cucerit-o din prima și de aceea a început să învețe greaca veche. Germana era necesară daca voia să-l înțeleagă pe Kant și Heidegger în germană, pentru că citise integral opera lui Kant de la 13 ani și cu Heidegger cocheta. La filosofie erau doi olimpici internaționali; pe cât de internaționali, pe atât de hedoniști. Ceva neobișnuit pentru Nora, care mergea la biserică în fiecare duminică și ținea toate posturile din an. Încet, încet, Nora a început să fumeze, pentru început în toaletă, apoi afară cu colegii, doar-doar, va fi integrată în grupul hedoniștilor. Dar adevărul este că niciodată nu i-a agreat pe aceștia, voia doar să vadă daca poate trece peste acest bias spiritual. Dar nu avea cum să treacă peste asta, erau prea diferiți spiritual și structural și fizic.
În ciuda faptului că Nora era o tocilară, în adevăratul sens al cuvântului, ea era de o frumusețe unică. Părul era un blond șampanie, ochii verzi precum iarba crudă, pielea albă ca laptele și un corp armonios, voluptuos. Mulți șușoteau pe la colturi, dar nimeni nu se putea apropia de ea, pentru că era foarte credincioasă. Doar trei colegi s-au apropiat de Nora: Dragoș, pentru că nu era fiu de preot, Anca, fiică de profesori, și Cătălina, pentru că avea o inocentă, inteligență și puritate aparte, cu care Nora rezona foarte bine. Însă, ceea ce Nora nu știa era că trebuie să ai o limită în a studia, că trebuie să-ți echilibrezi viața între studiu, timp liber și viața personală. Dar ce viață personală, Nora n-avea așa ceva și nici nu voia! Performanța și ideea de a fi ceea mai bună erau singurele idei. Nici olimpicii internaționali nu o impresionau, nici faptul că aceștia fumau mai mult decât respirau. Singurul lucru care a impresionat-o erau profesorii, care erau entuziaști și foarte bine pregătiți. Nora petrecea întreaga zi citind la biblioteca, își lua cărți la cămin, pe care le citea noaptea. În weekend era nelipsită de la bibliotecă. Uita să mănânce și bea 5 cafele pe zi, pentru a se asigura că poate citi tot ce este în bibliotecă.
După primul an, în care a terminat cu 10 pe linie, devansând toți ,,internaționalii’’, Nora a suferit o depresie gravă, un adevărat burn out. Norocul Norei a fost Anca, care a dus-o la spital de urgență și după un tratament corespunzător, a reușit să se vindece miraculos. Rugăciunile ei și ale preoților care s-au rugat pentru Nora zi și noapte au vindecat-o. Medicamentele păreau homeopate, în schimb, atunci când se ruga, își revenea în fire. Nora a fost adusă acasă la Comarnic, la mătușa Rodica,care a primit-o cu toată iubirea din lume. Vocea Rodicăi era foarte puternică și avea un timbru aparte, care putea trezi și morții din cele veșnice. Nora a început să asculte mai cu interes Mozart, pentru că primise cadou toată opera lui Mozart de la prietenul cel mai bun din copilărie, Ionut. Că printr-o minune, Nora și-a revenit complet fară să-și dea seama și a început să zâmbească, să râdă. A început să iubească viață și oamenii. Se simțea iubita la rândul ei.
A terminat filosofia printre primii. A avut bursa de merit. Lucrarea de licență a fost foarte muncită și rodul atâtor biblioteci citite în toți acești ani. La sfatul domnului Ciutacu, un scriitor veritabil, intelectual și modest a urmat Facultatea de Jurnalism pentru a obține un loc de muncă, ceea ce s-a întâmplat! Curând, Nora a fost aleasă de un profesor emerit al Facultății de Jurnalism pentru a lucra la ziarul national Gândul. Îi placea să scrie și să citească, dar cum profesorul Vosocs i-a spus Arhanghelitei, căci așa o numea, fiecare avea un pseudonim, că o pică daca mai lipsește pentru a merge la Gândul. În consecință, a renunțat la presă și a terminat cu brio Facultatea de Jurnalism. Au urmat joburi bune, în care s-a remarcat întotdeauna, și iubirea care i-a schimbat viață iremediabil, dar niciodată n-a încetat să citească cu febrilitate și emoție mii și mii de cărți în toate limbile străine.
Un job, ca tehnician IT pentru Canada, în engleză și franceză, a fost o mare încercare pentru ea. La început a fost un vis împlinit, apoi după pandemie s-a transformat în ceva trist și epuizant, mai ales că muncea mereu în ture de noapte. Atunci, a primit ca o bombă cu efect șocant, vestea că mătușa sa Rodica murise. A intrat în depresie, pentru că tocmai aceea care o vindeca de depresie, lipsea. Ce ironică și nedreaptă este viața! Rodica a murit alături de cei dragi și, bineînțeles, cu mărgele, pălărie și costum de mătase, așa cum dorise. Nora care era o vorbăreață și nimeni nu o putea oprea din a vorbi, dintr-o dată a amuțit, pierzându-și glasul timp de o săptămână. Chiar și acum, după aproape un an, nu mai vorbește, îi scoți vorbele cu cleștele, nu mai are ce vorbi cu nimeni. Rodica era paradisul ei…. pierdut.
E drept totuși că moartea nu se uită, înveți să trăiești cu ea, ca o rană la picior care se vindecă lent și lasă urme. Te chinuie și te doare în fiecare zi din existența ta, e acolo, dar te-ai obișnuit cu ea și face parte din tine sub un alt chip inefabil.
CV literar
- Absolventă a Liceului Teoretic Simion Stolnicu, din Comarnic în 2007, specializarea Matematică-Informatică;
- Coordonatoare Proiect Internațional despre ,,Cetățenia europeană’’ în Franța, pe care l-am câștigat ca șefă de proiect în cadrul Proiectelor Leonardo da Vinci Europa;
- Absolventă a Facultății de Filosofie, la Universitatea București, specializarea Filosofie Teoretică (în engleză, franceză, germană și greacă) în anii 2007-2010 – bursă de merit;
- Absolventă Master de Jurnalism Tematic la FJSC, Universitatea București;
- Am publicat poezii în revista liceului, “Pași prin liceu”;
- Redactor la ziarul Gândul – departamentele: Internațional, Politic și Externe din București;
- Colaboratoare a ziarului ,,Timpul” din Iași unde am publicat cronici și recenzii de cărți;
- Fostă membră a Asociației culturale Lespezi din Comarnic, a Asociației Româno-Britanice Copdrop, pentru voluntariat în construirea caselor de copii;
- Articole redactate în Revista Facultății de Filosofie – eseuri filosofice și culturale;
- Pasionată de lectură: matematică, filosofie, literatură, fizică, cinematografie, istorie, film și muzică.