Clipa de poezie: Irina Anghel (VII)

Iar…

 

Să n-ai puterea-asupra ta,

Să nu-ți înfrângi orgoliul,

Să vrei pe altu’-a corecta,

Chiar de-și trăiește doliul…

 

Să nu-nțelegi că ești iubit,

Să nu-ți ucizi minciuna,

Să lași să fii încă momit

De rău și măcinat întruna…

 

Să-L lași apoi în fiecare zi

Să-ți ierte iar și iar păcatul,

S-asculți Cuvântul ce-ți poate trezi

Iubirea de-a continua urcatul…

 

Să-ncepi pios, în solitudine, la răsărit,

Să urci mai mult, iubind și dăruind,

Să nu știi cum, treptat, virtuțile-au pierit,

Iar seara vezi din nou visu-ți murind…

 

În limba mea

 

Nu sunt etimolog și nici istoric,

Nici gânditor precum un stoic,

Dar spun ce inima mă mână,

În limba mea, Limba Română.

 

Ea-mi traversează toată firea-,

Nainte să-mi încep vorbirea.

E-n toate simțurile ființei mele,

Precum e-n tot, până la stele.

 

În ea am învățat să fiu ce-s azi,

Să cânt vioi în dealuri, văi cu brazi,

Și doine, atunci când jalea grea

Mă apăsa… și înc-un vis murea.

 

Este oglinda-n care m-am privit

În orice vis pe care l-am trăit.

Este comoara mea, e moștenită;

Și-i dau și azi valoarea cuvenită.

 

Măcar că nu-s etimolog, istoric,

Ori gânditor, precum un stoic,

Cuget și eu despre Limba Română

Că, dintre toate, cel mai bine sună!

 

Tratat de Pace

 

Nu ne-a spus Dumnezeu să trăim în pace

Cu toți, atât cât ține de noi?

Nu ne-a spus El să nu fim iubitori

De bani, mai mult decât de oameni?

 

Nu ne-a spus Dumnezeu să Îl iubim

Pe El, cu tot ce simțim, gândim și facem?

Și să iubim pe fiecare om

Așa cum pe noi ne iubim?

 

Nu ne-a spus Dumnezeu că suntem

Binecuvântați și fericiți ca făcători de pace?

Iar că, prin roadele noastre, suntem

Descoperiți de tot ce spunem?

 

Nu ne-a spus Dumnezeu că, după moarte,

Avem de dat răspuns, mai mult decât aici,

Pentru tot ce am primit în dar

Și n-am folosit cu bună cuviință?

 

Nu ne-a spus Dumnezeu să lăsăm copilașii

Să vină să cunoască cine este El,

Iar nu să cunoască pe cel rău, însetat

De sânge, de răzvrătiri și păcate?

 

Nu ne-a spus Dumnezeu că, de vreme ce-avem

Suflul de viață încă în noi,

Nu-i niciodată prea târziu să ne venim în fire,

Să căutăm să ne-mpăcăm cu noi, cu El?

 

Că Fiul a semnat tratat de pace cu Tatăl Ceresc;

Și frați suntem cu-Adevăratul Prinț al Păcii,

Și fii ai dreptății suntem, mângâind lumea,

Vestind o pace care-ntrece-orice pricepere?!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *