În romanul foileton „Toba”, autorul, conferenţiar doctor, Bogdan-Alexandru Hagiu părăseşte scena istorică pentru a experimenta un nou gen de roman: romanul horror. Reluând o idee mai veche, aceea a mâinii tăiate, autorul îşi proiectează acţiunea romanului în zilele noastra. Ideea unei părţi a corpului uman care capătă viaţă de sine stătătoare nu este nouă în literatură. Nuvela scriitorului rus N.V. Gogol, „Nasul” aduce în prim plan aventurile trăite de nasul maiorului Kovaliov, găsit într-o dimineaţă de bărbierul Ivan Iakovlevici când îşi taie pâinea pentru micul dejun. Aventurile trăite de nasul lui Kovaliov sunt prilejul unei satire delicioase la adresa unei societăţi pentru care imaginea in lume este mult mai importantă decât aerul pe care îl respiri cu… nasul.
Nuvela fantastică a lui Guy de Maupassant, „La main”, ne apropie de cea din romanul „Toba”. Acţiunea se petrece în secolul al XlX-lea. În mijlocul unei adunări, Dl. Bermutier, judecător de instrucţie povesteşte o întâmplare care tulburase Parisul. Într-o zi, un englez fugar se instalează în oraş, devenind ţinta bârfelor. Interesat de acesta, judecătorul devine pietenul englezului cu care merge la vânătoare. Englezul îl invită să-i arate colecţia lui de arme. În centru, fixată cu un lanţ solid se află o mână, uscată de timp. Acesta îi spune că e mâna celui mai temut duşman al său. Un an mai târziu, judecătorul află despre asasinarea englezului de către mâna care reuşise să se elibereze. O altă operă cu aceeaşi temă este cea autobiografică a poetului și prozatorului francez de origine elvețiană Blaise Cendrars. Angajat ca voluntar în armata franceză, acesta îşi pierde mâna dreaptă în lupta din 28 septembrie 1915. Această tragedie îi inspiră opera cu titlul „Mâna tăiată”, un omagiu adus tuturor celor care au traversat acest război, fiind în acelaşi timp o pledoarie pentru pace.
În romanul său foileton „Toba”, Bogdan-Alexandru Hagiu reia tema mâinii tăiate ca subiect fantastic cu elemente horror. Personajele centrale sunt două femei care vor să se răzbune pe bărbaţii care le-au făcut să sufere şi pe care-i urăsc, dorindu-le moartea. Doctoriţa chirurg Viviana Cerchez şi Eliza, asistentă la facultate se asociază într-o operă diabolică: confecţionarea unei tobe din pielea de pe mâinile unor persoane vii sau decedate, după modelul tobelor aducătoare de moarte ale sciţior. Inspirându-se în mod fictiv din lucrarea „Maleus Maleficarum», în care se spunea că pentru a avea efect toba trebuie sa fie făcută doar din pielea de pe mâinile drepte, cele două femei cu înclinaţii malefice îşi încep opera distrugătoare. Printre victime se numără Silviu, iubitul Elizei care-şi pierde mâna în urma unui accident de maşină și Mihai, fostul iubit al doctoriţei Cerchez. Cele două femei folosesc o serie de incantaţii cu scopul de a aduce nenorociri asupra persoanelor cărora doresc să le facă rău. Aceste incantaţii sunt pentru fiecare zi a săptămânii. De exemplu : «Cine-și taie unghiile marți, va uita tot ce-a fost bun.» «Cine-și taie unghiile miercurea, va muri de frică.» «Cine-și taie unghiile joi, va muri sărac lipit pământului”, etc. Doctoriţa Cerchez, care vrea să-l escrocheze pe Silviu, fostul iubit al Elizei, îi promite o nouă mână în locul celei pierdute, în schimbul unor terenuri ale părinţilor acestuia. Ea este dată în urmărire fiind deja vizată pentru mai multe nereguli în spital. La rândul său, Eliza, care are o legătură cu profesorul ei se teme deoarece luase bani de la studenţi pentru a-i trece la examene.
Romanul se sfârşeşte cu moartea Elizei iar doctoriţa Cerchez îşi pierde slujba şi rămâne săracă. Cât despre tobă, aceasta ajunge în cele din urmă la muzeului universității, adusă de profesor. Acesta susţine că toba a fost găsită de el într-o hrubă din Alba Iulia, iar datarea cu carbon arată că a fost făcută în Evul Mediu. Roman fantastic cu accente horror, „Toba” ilustrează o latură nouă în scrierile lui Bogdan-Alexandru Hagiu şi anume îmbinarea magicului cu fantasticul şi aspectului horror pe fundalul unor teme medicale. Cititorul este îndreptățit să se întrebe dacă asemenea concepţii şi practici ancestrale mai pot exista în zilele noastre.
- Născută pe 26 aprilie 1946, în oraşul Huşi, din Moldova.
- Studii : Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iaşi, Facultatea de Limbi Străine.
- Profesoară de limba franceză.
- Activităţi literare – traduceri literare în limba franceză din : Mihai Eminescu, Lucian Blaga, Nichita Stănescu, Mateiu Caragiale, Alexandru Macedonski, Marin Sorescu, Ana Blandiana, George Bacovia, Ion Minulescu, Ion Pillat, Grigore Vieru, Mircea Cărtărescu.
- Colaboratoare la revistele franceze de haiku : Ploc, Gong, 575.
- Mai multe antologii din ţară şi străinătate.
Autoarea volumului de haiku, « Zbor de ciocârlii », al volumului de poeme într-un vers « Pierderea de sine » şi al volumului de fotohaibun « Pânza lui Van Gogh ».