În ziua aceea
Se vor amesteca anotimpurile și-n ziua aceea nu ne vom mai ști. Alergarea asta a tălpilor sufletului de a ne fi aici și acum, atunci nu va mai avea pași. Brusc ni se vor rătăci cărările și nu ne vom mai găsi. Vom bâjbâi fiecare alt suflet ivit în viața noastră. Sau poate chiar pe cel adus la mal de-o barcă oarecare… Vom lua sufletul ăsta și-l vom privi. E întreg? E tot? E ceea ce așteptam de-o viață să vină? Ne vom minți, hotărâți, că știm. Că-i chestie de simț și nu ne punem cu bătăile inimii… până în ziua aceea când tu, cel care știai tot, nu mai știi.
Cauți destinații, cauți trenuri, te rătăcești prin gări. Urci. Cobori. Respiri. Aștepți. Viața tot plimbă inimi prin compartimente de tren la clase diferite… Bilet cu loc sau fără loc, e trenul ales și-n el te afli. Nu poți să fii în același timp în două trenuri, nu-i așa?
Vom săpa în adânc sperând că va țâșni izvorul ăla din care am băut cândva o altfel de apă. Colorată și vie. Plină de secunde întoarse. De Cer și Pământ.
Vom căuta cu îndârjire prin toate gropile inimii gustul ăla al amestecului de viață și lut. Și-l vom găsi. În zăpada unei ierni care n-a fost să fie…
Se vor risipi o mie de toamne. Și o mie de ploi. Și tot de-o mie de ori ne vom întreba de ce se mai simte uneori aglomerația aia de stele și cer în sufletele noastre.
La ce bun că se înghesuie și se împing atâtea stări?
Care să fie rostul?
Dacă exista cumva vreun destin, el trebuia să se întâmple cu mult timp înainte… Deh, destinul ăsta… mâinile Lui care împletesc timpul nostru. Ca un pulover de mohair tricotat pe andrele circulare de bunica. Nu știi în ce anotimp îl vei căuta ca să-l porți. Zile friguroase sunt câteodată și vara…
Fiecare dintre noi e prins în colivia lui decolorată de ploi.
Fiecare în parte se izbește de pereții a ceea ce a construit. Cade, se ridică, plânge, râde… și-ntr-un final se resemnează. Lacătul pus de timp, de viață, ridică privirile spre cer. Spre porumbeii albi care mai vin din când în când și împrăștie visuri. Prin colțuri de ore sunt și dorințe. Sigur că sunt! Dar pe unde să ieși ca să le prinzi? Ei, și or mai fi și altele… Rostogol de frunze înghețate. Bulgări de visuri și lacrimi. Copaci goi și reci.
Iubire?!
Nu, nu în ziua aceea.
Ești?
Sunt?
Suntem?
Și dacă da, unde?!