Mirabile dictu - Stela Anghel

Conform legendei, pergamentul a fost inventat în Asia Mică de Eumenes al II-lea, rege al Pergamului. Conform crezului său, Stela Anghel ne aduce în literatura contemporană drept ofrandă trăirile sale dintr-o călătorie aievea ori nu, sub semnul feluritelor suporturi primare de cunoaștere, reușind, prin inefabil, să formeze coduri de cifre arabe și romane. Prin volumul Mirabile dictu, poeta Stela Anghel pășește cu încredere și fior într-o triplă călătorie de explorare a lumii și luminii: cercetarea Palimpsestelor din Palmyra, Jurnalul călătoriilor (ne)premeditate, și nu în ultimă instanță Secunda cât veacul. Cu prieteni.

Stela Anghel – ce combinație de prenume și patronim în care steaua poeziei și divinul interior se confundă! -, nu „vânează“ starea poetică, nu o exersează și nu o cenzurează fortuit. Arheologia palimpsestelor din uvertura amplului volum este, de fapt, sondarea sufletului prin răboj și descifrarea inscripțiilor și ruinelor, templelor și pergamentelor. Se observă aici un contact inedit cu istoria regăsită, într-o tușă postmodernistă intensă, o întânire cu un personaj misterios:

„Prietenul meu, Mozara, / îmi dă sfaturi atipice:/ „Play list du Luis!”/ dacă vrei ca toate posibilitățile templului / să se desfacă în evantaie de pergamente” (Pergamentul. XIIIXIXI72)

”MOZARA reprezintă îndoielile fiecăruia dintre noi, este un fel de oglindă stendhaliană, reflectă lumea prin fragmentarismul drumului și destinului în legătură cu realitățile. Are o energie care se dezvăluie celor care se lasă devorați de ea.” – aceasta este mărturisirea scriitoarei din volumul omonim Mozara, din 2021.

Afirmația atât de vie a misiunii sale – „încerc să regăsesc/ starea de spirit a timpurilor” – nu poate decât să emoționeze și să ne facă atenți la intenția bine temperată, seducătoare și inteligentă în integralitate: textul ne propune o întoarcere în timp prin prezent, în relație cu piatra și ruinele, cu mărturiile tăcute ale timpului. Parcă am văzut cu toții asta în Călătoria în Italia, în filmul în care actrița Ingrid Bergman joacă rolul atât de simbolic al unei femei ce își caută iubirea incomunicabilă, în jurul unor ruine care așteaptă să fie văzute (mirabile visu!) și atinse într-un sens metafizic. Același lucru face poeta Stela Anghel în decorul de statui și pietre atemporale, aidoma unor ferestre-portal spre lumile-ecou interior. Sensibilitatea sa este inteligentă, intelectuală, multi-referențială, ceea ce în roman se numește polifonie (împrumut din muzică), propunându-și mai întâi sieși, și abia lectorului său, o lume de oglinzi reale, lucide, deloc ademenitoare.

„La Piatra lui Solomon / am regăsit Școala peripatetică / Mi-am amintit – fară să vreau – / toate verbele conjugate din inima mea.” (Piatra lui Solomon). Și de-aici încep declarațiile, mărturisirile tainice ce nu pot fi cuprinse aici, brutal, nesacrosanct într-o cronică fugace.

Fiecare poem pare o zi dintr-o lume fără date exacte, o regăsire de iubiri și credințe, acolo unde culorile și mirosurile de iasomie par interzise muritorilor. Invitația la lumea Stelei Anghel solicită sensibilitatea și intelectul, într-un joc de oglinzi temporale și textuale, de infra și intertextualitate de înalt grad poetic. Trecerile de la bagajul plin de palimpseste la Place de L’etoile și „bateau ivre” rimbaudian sunt numai câteva piste ale acestui atent și totuși liber intinerariu stilistic în meta-uri. Deșertul este un cadru aparent al ramelor lirice, întrucât montajul de videoclip poetic nu te lasă să te așezi comod în propriile așteptări. Textul este un TGV de realități și lumi trecute, prezente și viitoare, deci dezmărginite de kalendae.

„Au venit reporterii./ Toți sunt grăbiți să scormonească în amfiteatru/ ca în operele lui Stalin./ Au întins ecrane supradimensionate pe scena aproape în ruină./ Vorbesc despre Noua Ordine Universală/ fixată în postamentul statuilor (…)” (Amfiteatrul XXIV4224X)

Starea poeziei, cu energia epifaniilor repetate până la absolut, este pentru Stela Anghel orice materie sacră, maleabilă la metamorfoze: un altar, o coloană, un sanctuar, o mască. Palimpsestul și pergamentul devin suporturile unor trăiri care comunică și se comunică într-o transă de medium. În aceste înfășurări de mirabile dictu, de experiențe dicibile, care se pot codifica în zile și ani de cândva, găsim mărturisirea, arta poetică revelată conștient, fără menajamente și impedimente, așa cum făcea și Ana Blandiana în poezia-manifest Eu cred. Aici, însă, suntem martorii unui tur istoric care pendulează permanent între antichitate și anti-prezent:

„Mie nu-mi pasă,/ poveștile mele, culese din templu, / merg până la originea lumii, / sunt pline de conotații, de câmpuri semantice, de registre stilistice” (Papirusul. XX357496X.)

“E-atât soare în zicerile lui / încât / eu cred că se pregătește să guverneze / un popor de portocoale.” (Didymaion. LVI56657X)

În cea de-a doua parte a volumului, care poate fi considerată un florilegiu subiectiv, ad libitum, călătoriile capătă teritorialitate și conținut literar. În ,,Jurnalul călătoriilor (ne)premeditate’’ avem notații specifice jurnalului, dar Stela Anghel nu dezertează de la principiul său poetic al meta-textualizării, al inserțiilor între planuri și referințe culturale. De la Toledo și Marea Moartă, până la Roma și Buenos Aires avem un continuu pașaport vizual, descriptiv, căci „trupul meu, acest călător/ într-un nor de praf„. Delectarea este supremă și sublimă, nu în ultimul rând sublimată în esențele sinesteziilor atât de tainic celebrate. În ,,Secunda cât veacul. Cu prieteni’’, reveria și pulsația poetică sunt la fel de intense, datorită zecilor de portrete afine, de scriitori și savanți locali ori internaționali. Tablourile vivante sunt amorurile poetei față de personaje și personalități ce trăiesc în corpul Marii literaturi și Culturi. Aici, mai mult decât un jurnal geografic, avem fișe de lectură stilizate, de fapt o analiză personală între text și realitate, între miraj și miracol. Și poate mai puțin expres, strigătul dramatic al unei Femei ce tânjește „să ocupe masa naturii / unde locurile sunt numărate”.

Stela Anghel – născută pe 24 iulie 1950, în comuna Radovanu (judeţul Călăraşi). Scriitoarea Stela Anghel a mai scris cărți didactice pentru capacitate și admiterea în învăţământul superior, a publicat articole pentru reviste de specialitate şi este autor de programe şcolare pentru gimnaziu în România şi în străinătate. Stela Anghel, care a primit titlul de ”Cetăţean European” din partea Institutului de Cultură Europeană din Franţa, este absolventă a Facultăţii de Filologie din Bucureşti (1975) şi a urmat cursuri postuniversitare la Strassbourg (Franţa) – 1995-1996 şi la Quebec (Canada) – 1999. Înainte de Revoluţia din 1989, a fost profesor de limba şi literatura română în comunele Ciocăneşti şi Ştefan Vodă – ambele din judeţul Călăraşi (1972–1977), apoi director al Şcolii Generale nr. 2 din Călăraşi (1977 – 1991), iar în perioada postdecembristă a ocupat funcţiile de inspector general adjunct (1991–1996), inspector general (1996–2001) în cadrul Inspectoratului Şcolar Judeţean Călăraşi şi profesor-vizitator în instituţiile de învăţământ din Dep. Charente Maritime (Franţa). De asemenea, a fost membru în Consiliul Judeţean Călăraşi (1995–2000) şi preşedinte al Societăţii de Ştiinte Filologice din judeţul Călăraşi.

Pe lângă acestea, scriitoarea a publicat şi articole pentru reviste de specialitate şi este autor de programe şcolare pentru gimnaziu în România şi în străinătate. Stela Anghel a primit titlul de ”Cetăţean European” din partea Institutului de Cultură Europeană din Franţa. Din octombrie 2023 are loc ”Marea Dictare”, eveniment organizat de Biblioteca Județeană, de Ziua Educației. Această manifestare, condusă de scriitoarea Stela Anghel, constă într-un exercițiu de scriere după dictare.

Opera pedagogică:

Dezvoltarea vorbirii – Editura Accent, 1992;
Culegere de texte literare pentru copii, volumul I – Proza (împreună cu Filofteia Grama, Laurentia Culea) – Editura Didactică și Pedagogică, 1994;
Culegere de texte literare pentru copii, volumul II – Poezie (împreună cu Filofteia Grama, Laurentia Culea) – Editura Didactică și Pedagogică, 1994;
Texte de limba română pentru Capacitatea 2002 – Editura Agora 2000;
Teste de limba română pentru Bacalaureat, Examenul de admitere în învățământul superior-elevii capabili de performanțe″ – Editura Agora, 2000;
Texte de limba română pentru admiterea în învăţământul superior – Editura Agora, 2001;
Texte grilă de limba română – Editura Art Concept, 2001;
Exerciții și texte literare pentru dezvoltarea vorbirii – Editura Accent, 2004;
Pregătire completă la limba și literatura română (sugestii pentru rezolvarea subiectelor pentru examene și concursuri) – Editura Bren, 2005.

Opera livrescă: