Pe data de 9 ianuarie 2025, la Palatul Parlamentului, va avea loc lansarea „Acatistului simbolic al lui Mihai Eminescu”, semnat de Claudiu Dumitrache. Lansarea face parte din cadrul ediției a 47-a a Salonului Național „Mihai Eminescu”, eveniment desfășurat sub egida Camerei Deputaților și organizat de Grupul Colecționarilor de Medalii și Insigne „Mihai Eminescu” al Societății Numismatice Române.
Din programul acestei ediții, conform lui Mihai Costin – Președintele Grupării Colecționarilor de Medalii și Insigne „Mihai Eminescu” din cadrul Societății Numismatice Române, mai fac parte Preasfințitul Părinte Galaction, Episcopul Alexandriei și Teleormanului, Claudia Motea, Rareș Prisacariu, Laurențiu Ștefan Szemkovics (Arhivele Naționale ale României), Doina Ghițescu, dar și alți artiști, reprezentanți ai statului și ai mediului cultural.
În acatistul simbolic, publicat cu ocazia celor 175 de ani de la nașterea lui Mihai Eminescu, Claudiu Dumitrache folosește figura Poetului pentru a invita viitorimea la introspecție, propunându-l pe Eminescu drept model de căutător al Absolutului și al înțelepciunii divine.
Acest lucru se poate evidenția și ca o continuitate, o legătură sau un dialog între generațiile care și-au exprimat de-a lungul timpului viziunea dimensiunii sacre a lui Eminescu, precum Tudor Arghezi și Zoe Dumitrescu-Bușulenga (monahia Benedicta), sau Ierarhul Bartolomeu Anania și ieromonahul Ghelasie Gheorghe, cei doi din urmă scriind, de asemenea, acatiste dedicate geniului național.
Unicitatea lucrării lui Claudiu Dumitrache constă în preluarea elementelelor formale ale unui acatist ortodox, evocându-se personalitata lui Mihai Eminescu, viața, talentul și virtuțile marelui poet, prozator și jurnalist, care este socotit „părinte”, în sensul de învățător nesecat al românilor, dar și „frate” cu toți creștinii ortodocși, dată fiind apartenența sa la Biserica Răsăriteană, pe care a aparat-o și a arătat-o drept izvor al românității și românismului. Însă numirile precum „luceafărul dintre Răsărit și Apus” sugerează și o dualitate armonioasă, în care influențele culturale germane și occidentale, romantismul universal și valorile spirituale românești se întâlnesc.
În strofele sale, Dumitrache arată legătura strânsă dintre Eminescu și credința ortodoxă, reafirmând și rolurile de profet și apostol ale poetului, roluri descoperite de Aspazia Oţel Petrescu – una dintre intlectualele creștine din închisorile comuniste, care a mărturisit alinarea și nădejdea pe care deținuții le-au primit prin rugăciunile eminesciene.
În această lumină, acatistul devine nu doar un omagiu, ci și un manifest pentru continuitatea identitară a culturii românești, mai ales pentru generațiile viitoare, demersul lui Dumitrache sugerând, în același timp, prin amintirea pleiadelor de personalități istorice care l-au omagiat pe Eminescu (precum Nicolae Iorga, Sf. Dumitru Stăniloae, Grigore Vieru și Mircea Eliade), accea că niciun român, fie sau nu intelectual, nu poate rămâne neatins de moștenirea eminesciană.
Evenimentul va constitui o ocazie specială pentru pasionații de literatură și pentru admiratorii lui Mihai Eminescu să se întâlnească, să discute și să reflecteze asupra moștenirii culturale lăsate de poetul nepereche. Manifestarea, devenită o tradiție culturală, reunește anual figuri din domeniul literaturii, istoriei și artei, oameni dedicați promovării și omagierii memoriei poetului național al României.
Artistul polivalent Claudiu Dumitrache, cunoscut și pentru implicarea în promovarea culturii și considerat ca fiind „mesajul poetului național al românilor în vălmășagul realităților contemporane”, a lansat în anul 2024, în cadrul aceleiași manifestări, eseul „Înfrățirea cu Eminescu și serbarea Zilei Culturii Naționale”. Prin aceste inițiative, autorul arată importanța reîntoarcerii la valorile autentice și nevoia de a sărbători mereu tezaurul lăsat de Eminescu.
Consacrat drept „simbol pentru viitorul creației intelectuale” de acad. Ioan-Aurel Pop – Președintele Academiei Române, Claudiu Dumitrache a scris, în comentariul său pentru acest acatist, că „spiritul eminescian pare să fie ceva ce nu s-ar percepe rațional totdeauna, la acest om cu proprietate de geniu rămânând în urmă o vietate, un egregor sau însăși prezența sa care sălășluiește în Mângâietorul, pe care unii au simțit-o, pe care cred că am simțit-o și eu, pe care sunt sigur că o mai simt și o vor simți mulți până la sfârșitul lumii”.
Tot la Salonul Național „Mihai Eminescu”, în perioada 9 – 30 ianuarie 2025, se va desfășura o expoziție de medalii, plachete, insigne, carte, pictură, cartofilie și alte materiale dedicate lui Mihai Eminescu. În programul evenimentului din 9 ianuarie, mai transmite Mihai Costin, se va cânta și recita din opera Luceafărului poeziei românești și se va lansa Ediția princeps a Editurii Magic Print, prin Maria Dohotaru, directorul general al editurii.
Toți expozanții și artiștii din programul vernisajului vor primi câte un exemplar din ediția princeps, reeditată. De asemenea, în cadrul evenimentului, unor distinși participanți se va acorda Distincția „175 de ani de la nașterea Luceafărului poeziei românești“.
În România și Republica Moldova, Academia Română și Academia de Științe a Moldovei au declarat anul 2025 drept „Anul Eminescu”.
Mesajul academicianului Ioan-Aurel Pop, Președintele Academiei Române, cu ocazia lansării „Acatistului simbolic pentru Mihai Eminescu”:
Închinarea unui acatist lui Mihai Eminescu poate să pară unora o profanare, adică o aducere spre lumesc (mirenesc) a ceea ce este sfânt, pentru că acatistul este imn și slujbă bisericească ortodoxă în cinstea Fecioarei Maria sau a unor sfinți. Dar nu este așa, fiindcă aici avem de-a face cu un acatist simbolic, pe de o parte, iar pe de alta, Eminescu a fost și este adorat de mulți români ca un sfânt.
Tânărul cu un talent așa de mare, Claudiu Dumitrache este un fin cunoscător al teologiei ortodoxe, al tipicului slujbelor și al vieții bisericești. În același timp, este un poet, dotat cu sensibilitate de poet și un admirator și diortositor al creației Eminescului. El explică tinerilor de vârsta lui opera fără egal a „băietului” care cutreiera păduri la Ipotești, adică face un fel de „îndreptări” spre cunoașterea mai aprofundată a poetului. „Acatistul” este o idee originală care se adaugă laudelor aduse autorului „Luceafărului”, cel care a incumbat toată cultura acestui popor, sublimând-o în „țeava subțire” a unui crin cu parfumuri amețitoare, cum ar fi spus George Călinescu. În „Acatist” se pomenesc cele sfinte, dar și „Junimea”, Berlinul, Vieru, Dabija, Maica Benedicta, Arghezi, monahul Nicolae, Șaguna, Bartolomeu Anania, Iorga, Enescu, Ziua Culturii Naționale etc.
Cum acatistele sunt închinate mai ales Fecioarei Maria, autorul aduce, în final, un imn de slavă Maicii Preacurate, care l-a vegheat pe Eminescu și pe care poetul a preamărit-o.
Calde felicitări autorului!
