Închinarea unui acatist lui Mihai Eminescu poate să pară unora o profanare, adică o aducere spre lumesc (mirenesc) a ceea ce este sfânt, pentru că acatistul este imn și slujbă bisericească ortodoxă în cinstea Fecioarei Maria sau a unor sfinți. Dar nu este așa, fiindcă aici avem de-a face cu un acatist simbolic, pe de o parte, iar pe de alta, Eminescu a fost și este adorat de mulți români ca un sfânt.
Tânărul cu un talent așa de mare, Claudiu Dumitrache este un fin cunoscător al teologiei ortodoxe, al tipicului slujbelor și al vieții bisericești. În același timp, este un poet, dotat cu sensibilitate de poet și un admirator și diortositor al creației Eminescului. El explică tinerilor de vârsta lui opera fără egal a „băietului” care cutreiera păduri la Ipotești, adică face un fel de „îndreptări” spre cunoașterea mai aprofundată a poetului. „Acatistul” este o idee originală care se adaugă laudelor aduse autorului „Luceafărului”, cel care a incumbat toată cultura acestui popor, sublimând-o în „țeava subțire” a unui crin cu parfumuri amețitoare, cum ar fi spus George Călinescu. În „Acatist” se pomenesc cele sfinte, dar și „Junimea”, Berlinul, Vieru, Dabija, Maica Benedicta, Arghezi, monahul Nicolae, Șaguna, Bartolomeu Anania, Iorga, Enescu, Ziua Culturii Naționale etc.
Cum acatistele sunt închinate mai ales Fecioarei Maria, autorul aduce, în final, un imn de slavă Maicii Preacurate, care l-a vegheat pe Eminescu și pe care poetul a preamărit-o.
Calde felicitări autorului!
(mesajul academicianului Ioan-Aurel Pop, lansarea „Acatistului simbolic pentru Mihai Eminescu” de Claudiu Dumitrache, 9 ianuarie 2025 – Salonul Național „Mihai Eminescu”, ediția a 47-a, Palatul Parlamentului)