Se spune că omul se „complace” între emoţii şi raţionamente. Raţionamentul este partea de cujet care îl menţine pe individul uman în cadrul stabilit de un echilibru ce îi asigură echivalentul numit viaţă ca un produs al conlucrării / compromisului extremelor de dreapta și de stânga ale felului său de a fi, iar emoţia este sentimentul pe care-l trăieşte la un apogeu sau perigeu al cedărilor reciproce mediei tributare a acestora. Reţinem că emoţia / sentimentul devine astfel o capacitate graduală a intensităţii aplicării în cotidian a raţionamentelor. Atunci când spunem, preocupaţi fiind de anumite stări ale gândirii în terţe situaţii conjuncturale, că trebuie să minimalizăm emoţiile şi să revenim pe tărâmul raţionamentelor lucide şi reci, nu facem altceva decât să apreciem un anumit grad al trăirii emoţonale, adică să ne coborâm la cea mai mică temperatură a ei, dar nicidecum să o părăsim definitiv.
Nu sunt adevăraţi acei ce consideră emoţia inferioară raţionamentului. Ori, raţionamentul este emotiv aflat în diverse trăiri tensionate ale emoţiei. Nu există raţionament lipsit de emoţie, aşa cum nu există emoţie iraţională. Oricât de raţional s-ar considera pe sine omul, el întotdeauna se va găsi în una dintre stările emoţionale ale raţionalului. Există aşadar un factor care determină diversificarea trăirilor emoţionale ale raţionamentului. Acesta nu poate fi decât legat nemijlocit de satisfacţie (de plăcere).
Plăcarea emoţională este gradul superior al aflării omului în raţionamente. De aceea emoţia este superioară oricărui raţionament, cu toate că nu putem face o distincţie separată şi specifică între ele, deosebirea fiind una de formă şi nu una de fond. Din acest motiv nu trebuie să ne temem atunci când suntem conduşi / preocupaţi în totalitate de emoţii, căci ele reprezintă culmile raționamentelor trăite în cele mai incandescente stări / forme ale lor. A fi glacial / inert cu desăvârşire, adică a fi pur raţional, şi a nu ne supune emoţiilor nu este cea mai mare virtute a omului de altfel imposibil de realizat. Dimpotrivă a fi emotiv, a trăi emoţia din plin, şi a ne bucura de ea este o mare virtute, pentru că toate cele vii din această lume cunosc emoţiile şi se supun lor, omul fiind acela care le savurează în cea mai mare tensiune și intesitate cu toată plinătatea lor. Prin aceasta el se deosebeşte radical de toate celelalte vieţuitoare.
Plăcerile pur fizice ţin mai mult de satisfacerea necesităţilor biologice ale omului. Acestea alcătuiesc emoţiile inferioare. Ele sunt legate nemijlocit de raţionamentele de natură pragmatică din categoria aşa numitelor percepţii somatice inferioare calculate la rece şi puţin mobile. Cu cât omul se detaşează mai mult de ele, ridicându-se în sferele superioare ale senzaţiilor complexe, el cunoaşte sentimentele emoţiilor de înaltă ţinută sufletească, a aşa numitelor percepţii spirituale. Nu încape îndoială că raţionamentele tempertaurilor joase ale emoţiilor somatice sunt acelea la care ne cheamă să ne întoacem cei mai mulţi dintre contribuabilii la actul pragmatic social, pe când adevăratele culmi ale simţirii, omul le atinge numai trăind emoţiile superioare pe care le transformă din categorii pur fiuzice în categorii spirituale. Astfel emoţiile spirituale sunt, de fapt, emoţii de o înaltă ţinută morală. De aceea nu trebuie să subapreciem emoţiile şi pe oamenii emotivi. Din categoria acestora fac parte, în primul rând, toţi acei oameni înzestraţi cu spirit creativ artistic indiferent din ce breaslă de creaţie fac parte.
Emoţiile spirituale constituie una dintre categoriile frumosului. Fiind legate de simţire şi plăcere, aşadar, pentu a le cuceri trebuie de educat simţul frumosului şi vom avea parte şi de emoţii pozitive de înalt rang spiritual, astfel influenţând benefic şi întreaga sferă emotivă a omului. În acest mod emoţiile pot fi cultivate dar şi controlate, dându-se prioritate emoţiilor superioare prin negligarea celeor inferioare. În rezultat vom cunoaște starea desăvârşită emotivă când și în care vom fi capabili să fim pe cât de emotivi pe atât şi de raţionali în cultivarea, controlarea şi folosirea lor. Acesta va fi omul viitorului – omul cu un înalt cujet emotiv.