Calendarul Bisericii Ortodoxe Române prăznuiește 3 sfinți cu numele de Claudiu, toți fiind mucenici care au mărturisit credința creștină în perioade de persecuție. În continuare, ne propunem să cunoaștem, pe scurt, perioadele în care au trăit și cum au fost uciși.
1. Sfântul Mucenic Claudiu din 31 ianuarie
Pe 31 ianuarie, Biserica Ortodoxă Română îi pomenește pe Sfinţii Mucenici Victorian, Victor, Nichifor, Claudie, Diodor, Serapion şi Papia din Corint. Pentru credință în Hristos, acești sfinți au suferit martiriul în timpul persecuțiilor din perioada împăratului Deciu, în anul 250.

Victorin, Victor şi Nichifor au fost băgaţi în piuă şi zdrobiţi până şi-au dat sufletele. Claudie a murit după ce i-au tăiat mâinile şi picioarele, Diodor a fost ars, lui Serapion i s-a tăiat capul, iar Papia a fost înecat în mare.

2. Sfântul Mucenic Claudiu din 19 martie
Pe 19 martie este pomenit un alt Sfânt Mucenic Claudiu, tribun roman, împreună cu soția sa Ilaria, cu cei doi fii ai lor – Iason și Mavru, precum și cu toți cei din gospodărie, inclusiv cu soldații tribunului Claudiu, care au ales să urmeze calea credinței creștine și au primit botezul. Acești sfinți mucenici, alături de preotul Diodor, diaconul Marian, precum și de Sfinții Hrisant și Daria, au îndurat împreună prigoanele de atunci pentru mărturisirea credinței lor.

Când împăratul Numerian (283–284) a fost informat despre convertirea lui Claudiu și a celor apropiați lui, a dat ordin ca toți să fie condamnați la moarte. Claudiu a fost aruncat în valurile mării, în timp ce fiii săi și soldații au fost executați prin tăierea capului. Trupurile lor au fost adunate de creștini și îngropate într-o peșteră, loc unde Sfânta Ilaria mergea adesea să se roage.

În timpul uneia dintre aceste vizite, a fost prinsă de persecutori. Înainte de a fi supusă torturilor, a cerut timp pentru rugăciune, iar apoi sufletul său s-a înălțat la Domnul. Un slujitor credincios a luat trupul Sfintei Ilaria și l-a așezat alături de ceilalți martiri în aceeași peșteră.
3. Sfântul Mucenic Claudiu din 9 noiembrie
Sfinții Mucenici Claudiu, Castor, Sempronian şi Nicostrat din Smirnum, originari din zona orașului Mitrovița (din Kosovo) de azi, au suferit martiriul în timpul domniei împăratului Dioclețian (284–305). Conform unor sinaxare, erau renumiți pentru măiestria lor în cioplirea și sculptarea marmurii. Pătimirea lor este relatată și în colecţia Acta Sanctorum, izvor ce reface rechizitoriul proceselor de judecare a creştinilor şi reproduce chinurile numeroşilor martiri din perioada persecuţiilor.

Aceștia conduceau un faimos șantier în Smirnum, iar lucrările lor, deosebit de bine realizate, au atras aprecierile împăratului, care era mândru de priceperea lor. Totuși, în șantierul unde lucrau peste 600 de muncitori, mulți dintre aceștia, fiind păgâni, priveau cu ostilitate viața religioasă a creștinilor. Cei patru sfinți făceau semnul Sfintei Cruci la începutul și la sfârșitul fiecărei lucrări, considerând că tot ceea ce reușeau să facă era prin ajutorul lui Dumnezeu. Aceștia fuseseră botezați de episcopul Chiril din Antiohia, care se afla în exil în Iliric. Prin râvna lor pentru credință, au adus la creștinism și pe un alt meșter, numit Simpliciu.
