Lidia Lazu – Poezia asumării realului

Orice poet îşi propune în discursul său liric o meditaţie asupra funcţiilor şi limitelor limbajului ce transcende realitatea însăși, însă poeta Lidia Lazu parcurge drumul contrar, cel al înțelegerii realității sub forma poeziei, dincolo de natura proprie a cuvântului. Logosul poetic produce, deci, un nou sistem de referință, cel al realului poetic. De la Poezii de care uitasem (Editura Vinea, 1995) și până la Zile la marginea zării (ePublishers, 2024) asistăm la o specifică funcţionare a limbajului poetic după o altă logică decât vorbirea prozastică, limitativă.

Cele 87 de poeme din volumul „Sub coaja eucaliptului” probează o inserţie a afectelor eului auctorial într-o expresie esenţializată a unei viziuni specifice, translatate în imaginarii distincte: urbanul, pădurea, câmpia, marea, animalele îmblânzite. Ne reîntâlnim astfel cu Lidia Lazu care își continuă călătoria proiectată într-un topos de idealitate ce refuză realul contondent, abraziv. Poezia Lidiei Lazu, pornind chiar de la titlul cu sugestii metaforice transparente, este un șir lung de visuri și cântece de sirenă pline de doruri, ce nu acceptă soarta morții, ci aceea a transformării într-o pasăre-speranță: „sunt din ce în ce mai rare / am învățat ceva prețios/ de la prietenele mele zburătoare/ și de fiecare dată când/ sunt lovită în vreun fel/ îmi ridic ochii/ privesc cerul intens/ și/ nu se poate să nu zăresc/ ceva anume -/ uneori doar un nor roșiatic/ spre vinețiu/ care să mă încarce/ cu atâta iubire și dorință de a face/ un lucru oricât de stângaci/ dar îndreptat spre bine” (Clipele de mâhnire adâncă).

Poeta vine și în acest volum cu propriul chip și se îmbarcă pe corabia visurilor conștiente (nu e totuşi le bateau ivre a lui Rimbaud) într-o fugă înainte ce transcende realul, ţărmul pustiu. Ea are pentru fiecare secvenţă a realului o poveste ce se preface în poezie, încât marea, labirintul realului cu tainicele provocări ne poartă înspre o cosmogeneză la care participă elementele macro și microcosmosului. „Cerul se înfurie/ și le stinge  cu o ploaie/ rece repede și grea ca din vremea lui Noe -/ noi privim îngroziți/ și așteptăm să fim/ spulberați de valul ucigaș/ tocmai când credeam/ că am scăpat cu bine din incendiu” (Flăcările au luat).

Esența discursului poetic al Lidiei Lazu este același în fiecare volum, totuși diferit și complex prin manifestare, deoarece universul liric se dilată continuu până la absolut, acolo unde pădurea, natura mirabilă, „mirosul pământului” se ipostaziază în ceva profund salutar: „socul înflorit/ și-a pierdut parfumul/ ne-om usca/ precum un gard/ ne vom îndrepta/ precum un brad rămas ca/ decor dintr-o pădure/ întreagă/ golul din jur  ni se va părea/ bun motiv/ pentru a începe/ să credem în minuni/ chiar fără a face mătănii” (Pe tăpșanul unde ne-am așezat).

Chiar în titlurile poemelor ce formează lianturi cu trupul poetic se pot detecta gândul rațional cu sensibilitatea eului poetic, într-o biografie care nu prelucrează realul, nu îl fetișizează, ci îl redă amplu, îmbogăţindu-l, poetizându-l printr-un cod verbal deschis conotaţiei metaforice. Poeta este o diaristă a propriilor întâlniri cu natura ambientală și, prin extensie, umană, cea din urmă provocând „tremurul apei”. Contemporană cu existența Lidiei Lazu, poezia se domesticeşte în Lumină, în rugăciune de înalt fior religios, aproape mistic. Asumarea empatică a realului, a naturii duce la crearea unei lirici ce îl face pe cititor să asimileze mesajul poetic în mod natural, tangibil: „Doamne apără/și păzește/ căci numai Tu/ ne poți salva/ de voia minții noastre” (Zeii de pretutindeni).

Apariția poeziilor ce poartă amprenta anno Domini 2024 echivalează, fără îndoială, cu un act de curaj din partea Lidiei Lazu, pentru că reprezintă o recreare a universului contemporan pe acorduri lirice. Efectul merită revelat: distanța dintre poetă și text, dar și cititorii săi este proximă, familiară în ciuda sensibilității genuine aparte. În chip conștient sau nu, relaţia poetei cu poezia este una ce impune o onto-poetică, ce se particularizează într-un stil propriu prin care eul poetic răspunde provocărilor multiple. Și aici, în prezentul volum, mai mult decât în celelalte, se simte nevoia unui salt între lumi, între materialitate și deplina armonie, pentru a privi din orizontală înspre verticală:

și au hotărât/ să nu ne lase de izbeliște/ că suntem prea înfumurați/ să ne trezim/ că putem să ne pierdem naibii/ fără măcar să știm/ pentru ce/ Dumnezeu i-a ascultat/ și ne-a înmuiat inimile/ noastre uscate aproape de tot/ și ne-a dăruit suflete/ care să ne ridice/ din pocitele noastre alegeri” (Gerul găurește urechile).

 

Scurtă biografie

Lidia Lazu s-a născut la 20 februarie 1953, în comuna Smârdioasa, județul Teleorman, satul Șoimu. A absolvit liceul din Alexandria și cursurile Școlii populare de Artă din București, clasa prof. Cornelia Mănescu. A debutat în România literară, în februarie 1994, cu un grupaj de poezii prezentat de Mircea Ciobanu. A colaborat la revistele România literară, Luceafărul, Viața Românească, Poesis, Argeș, Cafeneaua literară, Meandre, Curierul de Vâlcea, Spații literare.

Inițiative culturale:

  • Spectacolul de autor Destine bizare la MȚR, la Teatrul Mansarda (de două ori), Muzeul Național de Istorie, la Muzeul Colecțiilor, la Casa Corpului Didactic din București, la Palatul Mogoșoaia (Cuhnea), la Sala Dalles, la Uniunea Scriitorilor (Sala Oglinzilor), la Catedrala Ortodoxă “Adormirea Maicii Domnului” din Satu Mare, la bibliotecile comunale ale orașelor Buzău, Rm. Vâlcea, și Giurgiu, la Muzeul de Artă din Rm. Vâlcea (emisiunea a fost transmisă integral la TV Soti), Rotonda MNLR, la Călimănești, Casa Eminescu-Copou-Iași, la templul Baha’i din Chicago, la Palm Springs, Pasadena, Rotary-West Lake, Hayward;
  • În mai 2008, la invitaţia “Viitorul Român Society” din Los Angeles CA şi a doamnei Ileana Costea, a susţinut un turneu artistic cu recitalul Vreau să joc (I want to dance), în română și engleză;
  • Recitalul Amurg violet, din poezia lui George Bacovia, la Tineretul Român, la 30 octombrie 2006, împreună cu actorul Petre Moraru și cu participarea excepțională a pianistei Ilinca Dumitrescu și a fagotistului Vasile Macovei;
  • Recitalul Mihai Eminescu – Frumoasa fără corp, susținut la Casa Eminescu din Iași-Copou, la 120 ani de la moartea Poetului (2009).
  • Recitalul Izvor sonor, pentru poezia lui Lucian Blaga (în anul UNESCO), un număr de 15 poezii recitate în română și franceză (în traducere de Jean Poncet, apoi a primit Premiul pentru Traducere de la Uniunea Scriitorilor în 1997), un spectacol. cu improvizații folclorice, prezentate la Teatrul Mansardă (de trei ori), la Biblioteca Județeană Vâlcea, la Rotonda Tineretului Românesc, însoțite de gtrei fagoturi Blaa fagottisimo), apoi împreună cu corul Preludiu, în regia lui Voicu Enăchescu; la Casa de Cultură Franceză din Blaj, la Galați, Giurgiu, Alexandria, Brașov.
  • Recitaluri la TVRM – Ilinca Dumitrescu și invitații săi etc.;
  • Colaboratoare în ultimii 12 ani la Radio 3 Tineret, Radio România Cultural (emisiunile Diotima, despre iubire, frumos și adevăr – din literatura universală, împreună cu Dragoș Pâslaru și Claudiu Romila; Remember pentru mileniul III și Imago mundi, realizator Maria Urbanovici), și la Radio Actualități;
  • Membră a Uniunii Scriitorilor din România, ASB, secția Poezie, 2007;
  • Publive Studio – Emisiunea Teatru pe scurt. Realizatori: Lidia Lazu, Petre Moraru. Producător general: Design New Generation SRL (2021 – prezent).

 

Volume de poezii:

  • Poezii de care uitasem – Editura Vinea, 1995 (cu o prefață de Mircea Ciobanu);
  • Continuarea cuvântului – Editura Vinea, 1999;
  • Balansoarul umbrei – Editura Vinea, 2004;
  • Cuvântul care stă să mă nască / The word poised to birth me, poezii bilingve – Editura Vinea, 2008; format ebook, EuroPress, 2014;
  • În voia luminii, poezii – Ed, Ideea Europeană, 2010; format ebook, EuroPress, 2012;
  • Jurnale ameriane (ebook) – memorialistică, EuroPress, 2014;
  • Varianta B – Editura Eikon, 2015;
  • Flori de spini, poezii – ePublishers, 2020;
  • Zile la marginea zării – ePublishers, 2024.

 

În antologii:

  • Poezia pădurii, Editura Orion, 1999;
  • Spectre Lyrique, Antologie de la poesie roumaine contemporaine, Ed. Europa, 2000;
  • 101 poeme, Colecția Ideal, Ed. Biodova, 2011; format ebook, EuroPress, 2011;
  • Soarta firului de nisip, Editura Tipo Moldova, 2012;
  • Antologie de poezie română contemporană (în română, franceză, engleză și germană), vol. II, ed. TipoMoldova, 2014;


Traduceri:

  • Înainte, calm și drept, roman de Francois Nourrissier –  traducere de Lidia și Ion Lazu.

Referințe critice:  Mircea Ciobanu (România literară), Florin Mihăilescu (Viaţa Românească), Anghel Ruda (Viaţa Românească), Radu Voinescu (Luceafărul), Gh. Grigurcu (România literară), Horia Gârbea (Ziua literară), Ion Murgeanu (Meridianul Românesc-USA, Ziua literară), Radu Cange (Poesis), Ion Andreiţă (România liberă), Nicolae Tzone, Maria Urbanovici, George Astaloş, Lucian Gruia.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *