Bogdan-Alexandru Hagiu – Galopul

Radu învârti pentru a nu știu câta oară în mâini micuța statuetă. Un cal cu întreaga coadă prinsă într-un nod uriaș. Ce să fie asta? Nu l-ar fi preocupat atât dacă nu ar fi venit din partea LOR. Laolaltă cu o bucată de hârtie pe care scria “ultimul avertisment”. Adică să le accepte clienții pe sume derizorii? Nu-i vorbă, la început îl ajutaseră, nu ar fi obținut el terenuri centale, autorizații de construcție, nu ar fi beneficiat de atâtea semnături… dar acum… Și ce-i, mă rog, cu ciudățenia asta, cu figurina asta care ar putea părea caraghioasă dacă ar fi venit din altă parte? Se duse și i-o arătă Mariei, dar femeia ridică din umeri. Mai rămâne să repete ce spunea de câteva zile când venea vorba de EI: “ar fi cazul să mai lași și tu frâiele din mână.” N-or fi oare în înțelegere? Poate că acum se încruntă din cauză că se gândește la alt termen din lumea jocheilor. Mare greșeală făcuse însurându-se cu ea, îl mai are acum pe cap și pe frate-su, răspopitul ăsta! Dar ia să-l întrebe pe el… Ionică a răspuns repede la telefon:

– Da, cumnate, spune, te ascult…

Îi povesti de coletul primit azi-dimineață, de ciudata statuetă de ipsos.

– Stai puțin, lasă-mă să mă documentez!

Acum avea să caute pe Google, desigur. Nu mai departe de ieri îi împuiase capul cu nu știu ce biserică veche, în care Adam și Eva nu erau pictați în fața unui șarpe, ci în fața unui cap uriaș și hâd pe jumătate îngropat în pământ. Și că asta era o nouă reprezentare a învățăturilor negative, de care omul trebuie să se ferească, că… Uite cine vorbește! Ionică, cel anchetat pentru abuz sexual asupra unei enoriașe, cumnatul pentru care el trebuia să împingă atâția bani ziarelor ca să nu apară ceva… Sigur era și ăsta pus de EI să-i distrugă mintea cu toate poveștile astea. Hai că sună telefonul, oare ce-i mai spune?!

– Allooo… uite cumnate cum vine treaba: așa credeau turcii în vechime, că un cal la care i-ai făcut coada nod va fugi spre moarte fără să se mai oprească. Da´ cine oare să-ți fi trimis grozăvia asta?

– Las´ că știi tu bine cine, măi Ionică! Eu ți-am zis demult că nu-s fraier!

Închise apelul, imaginându-și cu satisfacție mutra perplexă a cumnatului. Primul drum îl va face la psiholog, doar nu degeaba îl plătește cu patru sute ora. Îl va întări, îi va da niște cuvinte-cheie, sau cum le zice, care să-și facă efectul în două săptămâni. Iar apoi… Dar ceva nu e în regulă! Motorul pornise bine, până acum mașina mersese lin, dar acum motorul scotea un zgomot asemănător copitelor unui cal în galop. Cal care fuge spre moarte, fără să se mai oprească. Nici nu îndrăznea să calce frâna, să vadă dacă mai merge.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *