În peisajul literar contemporan, aforismul pare, pentru unii, o relicvă a marilor spirite din trecut. Însă Sebastian Zidaru, tânăr aforist talentat, demonstrează că această formă de exprimare intelectuală nu doar că supraviețuiește, ci și înflorește în mâinile potrivite. Volumul său, „Gânduri către semeni”, publicat la Editura „Art Creativ” în 2024 și lansat anul acesta la Centrul Cultural Pitești, este o meditație profundă asupra puterii literaturii de a transcende timpul, asupra credinței și responsabilității fiecăruia.
„Totul este efemer, și cel care își amintește, și cel care este amintit”, afirma Marcus Aurelius în monumentalele sale „Gânduri către sine însuși”, asemănându-se, într-un fel, cu Solomon în „Ecclesiastul”, dar fără deschiderea de a cunoaște revelația deplină sau adevăratul destin al omului. Zidaru însă, un nume care îți sugerează că zidește, în „Gânduri către semeni”, având altă viziune eshatologică, spune că „sufletul este etern pentru că iubește”. Tot el afirmă că „viața e un vis, realitatea vine după ea”, și că „înmormântarea e prima zi de naștere din viața de apoi”. În acest fel, el spulberă ideea efemerității personale promovată de împăratul păgân și se arată adept al „filozofiei” care responsabilizează și, deci, care zidește!
Cu aspectul despre care vorbim, cu viața veșnică a persoanelor, suntem siguri că și Marcus Aurelius este în prezent de acord, indiferent unde s-ar afla. Persecutor al creștinilor, împăratul nu a fost lipsit de revelațiile naturale, ajungând să scrie lucruri frumoase, precum afirmația că „omul e făcut să trăiască între oameni”. Dar în gândurile sau meditațiile scrise este observabil faptul că lipsa certitudinii valabilității gândirii sale l-a făcut să aibă un monolog – un demers (cinstit!) menit să îi fie doar lui ghid de inspirație, cu virtuți extrase și deduse autonom prin prisma unei judecați telurice și, uneori, pe o eșuată încercare de a înțelege cosmosul și infinitul. Iacă Sebastian nu vorbește singur – el se adresează semenilor cu încredere, pentru că nu inventează sau opinează de la el, ci știe pe Cine se bazează în afirmațiile pe care le face!
Laureat al Premiilor Regal Literar și al Medaliei de Argint a Basarabilor, Mihai Sebastian Zidaru, la doar 20 de ani, posedă o maturitate intelectuală remarcabilă. Aforismele sale sunt scurte lovituri de condei, cu iz de ironie fină și adevăruri perene, amintind de înțelepciunea stoicilor, dar și de Blaga sau Cioran. Îmbinând observația socială cu reflecții profunde despre existență, credință, moralitate și destin, autorul reușește să sintetizeze teme majore în fraze memorabile. Scriind despre absurditatea lumii moderne, Zidaru nu ezită să fie acid, ironic, dar nici să invite cititorul la o introspecție sinceră. El știe să dozeze ironia cu melancolia și să ridice întrebări existențiale la rang de artă.
Student bursier în anul al II-lea la Facultatea de Drept a Universității din București, Sebastian reușește, prin acest volum, să demonstreze că aforismul rămâne viu, actual și necesar. Prin debutul său, tânărul poet și aforist promite o carieră literară de excepție, iar calitata de membru al Uniunii Aforiștilor din România îi confirmă valoarea, precum și premiile literare obținute până acum.
El își conturează o voce proprie și nu se ferește să critice ipocrizia socială, nici să abordeze teme grave, precum moartea sau credința. Într-o epocă a vitezei și a superficialității, „Gânduri către semeni” propune o întoarcere la esență. Este un volum de savurat pe îndelete, de recitit, de rumegat, mai ales pentru tineri:
„Cărțile sunt singura modalitate de a vorbi cu morții.”
„Dacă ne pierdem identitatea de neam, nu ne vom recunoaște nici măcar între noi.”
„În școlile din România, au ajuns profesori elevii din ultima bancă.”