Mă îndepărtez în mine
Treaba lor ce-or face alții,
Am destule de gândit,
De schimbat și întărit,
Iar mai bine ascult psalții,
Decât flecăreala lor.
Mai bine citesc în frunze
Și-apoi le pictez pe pânze,
Redând, prin culori, sonor.
Viața pe-aici are termen
Și nu-i greu să cad nici singur,
Mai ales împins,desigur,
De vreun demon dintr-un semen;
Cum nu-i greu să fiu acela
Ce nici nu s-ar vrea a fi,
Care deloc n-ar dori
Să-și umple cu glod parcela
Inimii sale și-a vieții…
Astfel zăvorăsc ogorul
În care îmi sădesc dorul
De Soarele dimineții.
Mă indepărtez in mine,
Căutându-mă-n prezent,
În frumosul ambient;
Și nădejdea iarăși vine.