LAUREAȚII PREMIILOR REGAL LITERAR, EDIȚIA ANIVERSARĂ – 2025

Cu o tradiție cincinală, Premiile Regal Literar continuă să consfințească meritele și performanțele culturale din rândul scriitorilor, poeților, cercetătorilor și promotorilor culturali din noile generații, dar și să evidențieze personalitățile artistice, intelectuale și academice de la care comunitatea revistei Regal Literar se inspiră sau pe care le urmează. 

Plecând de la necesitatea reafirmării valorilor, sensului și rațiunii culturii în spațiul românesc, se acordă Premiile Opera Omnia, Cartea Anului, Regal Literar și Distincțiile Culturale, precum și alte distincții sau premii instituite cu diferite ocazii (Anul Eminescu, Anul Centenar al Patriarhiei Române, Anul Național al Copilului și 150 de ani de la nașterea Reginei Maria a României) sau cu scopul de a reflecta meritul laureaților, stilul acestora, temele abordate și valorile promovate în operele menționate sau în activitate.

De asemenea, la 77 de ani de la nașterea lui Nicolae Dabija (Director de Onoare in memoriam al redacției Regal Literar – Chișinău), juriul acordă un premiu care poartă numele marelui scriitor, poet, istoric literar și om de cultură basarabean, membru de onoare al Academiei Române și membru corespondent al Academiei de Științe a Moldovei.

Sub egida Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, juriul Premiilor Regal Literar (ediția a VI-a, 2025) a fost format din George Coandă (președinte), pr. Constantin Necula, Marius Andreescu, Veronica Balaj, Andrei Drăgulinescu, Adrian Artene, Teodora Marin, Maria Ivanov și Claudiu Dumitrache, stabilind laureații după cum urmează:

Premiul Opera Omnia

Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române (membru de onoare al Academiei Române)

Marcând 5 ani de la fondarea revistei și premiilor Regal Literar, în contextul solemn al Centenarului Patriarhiei Române și sfințirii Catedralei Mântuirii Neamului, cu smerenie, Revista Regal Literar conferă Premiul Opera Omnia – pentru întreaga operă teologică de anvergură și pentru contribuția semnificativă la dezvoltarea culturii scrise și spirituale românești – Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. Acest lucru vine ca o plecăciune și mulțumire profundă în fața unui Luminător și Apărător al valorilor creștine și condiției umane.

Cartea Anului

Adrian Lesenciuc – pentru romanul „Limba lui Hristos”, Editura Corint Fiction, 2024;

Premiul Regal Literar

Înaltpreasfințitul Părinte Calinic, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților – pentru volumul „Minunile – revelații ale Sfintei Treimi”, Editura Crimca, 2024;

Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului – pentru opera complexă prin care aduce o contribuție deosebită la îmbogățirea literaturii religioase și a poeziei contemporane;

Acad. Mircea Aurelian Martin (membru titular al Academiei Române) – pentru contribuția fundamentală la reconfigurarea criticii literare românești, ca autor al unor lucrări de referință în teoria literaturii, precum și pentru valorificarea criticii românești în dialogul universal;

Ioan Bolovan (membru corespondent al Academiei Române) – pentru opera de studii fundamentale asupra populației și evoluției Transilvaniei, pentru contribuții teoretice de referință și pentru promovarea identității și valorilor comunității istorice românești;

Georgeta Filitti (membru de onoare al Academiei Române) – pentru remarcabila activitate de cercetare și valorificare a istoriei românești, ilustrată prin lucrări de referință privind elita boierească, societatea românească modernă și patrimoniul cultural;

Gheorghe E. Cojocaru (membru de onoare al Academiei Române) – pentru lucrările prin care aduce o contribuție valoroasă la recuperarea memoriei istorice și la afirmarea identității românești în spațiul basarabean;

Pr. Bogdan Tătaru-Cazaban – pentru volumul „Învierea lui Lazăr de-a lungul secolelor (Vol. 1: 125 – 1486)”, Editura Spandugino, 2025;

Eugen Dorcescu – pentru întreaga operă scrisă cu măiestrie și pentru versificarea originală a Psalmilor și a altor texte sacre, contribuind astfel la perpetuarea conștiinței religioase și literare din cultura noastră, dar și la reafirmarea spirituală a liricii românești;

Ion Hadârcă (membru corespondent al Academiei de Științe a Moldovei) – pentru contribuția de prim rang la consolidarea poeziei românești din Basarabia, printr-o operă lirică de mare intensitate și rafinament, precum și pentru rolul său emblematic în promovarea limbii române și a valorilor culturale în spațiul Republicii Moldova;

Elena Prus (membru corespondent al Academiei de Științe a Moldovei) – pentru contribuția valoroasă la dezvoltarea studiilor literare comparate și hermeneutice, prin cercetări aprofundate asupra literaturii franceze și universale, care au deschis noi orizonturi în înțelegerea poeticii moderne și a identității culturale în spațiul european;

Premiul „Sf. Cuv. Sofronie Saharov”
cu ocazia Anului Centenar al Patriarhiei Române

Pr. Rafail Noica – pentru scrierile, traducerile și discursul prin care a revitalizat literatura ascetică românească și a filocalizat spiritul tinerelor generații, ca trăitor și moștenitor al unor înalte înțelegeri și învățături deținute de Sfinții Siluan Athonitul și Sofronie Saharov;

Distincția „Luceafărul – 175 de ani de la nașterea lui Mihai Eminescu”
cu ocazia Anului Eminescu

Mihai Cimpoi (membru de onoare al Academiei Române și membru titular al Academiei de Științe a Moldovei) – pentru contribuția excepțională la studierea, promovarea și universalizarea operei lui Mihai Eminescu, printr-o activitate eminescologică remarcabilă, încununată de lucrări academice de referință și de o misiune inedită în susținerea valorilor eminesciene în spațiul românesc și internațional;

Premiul „Ion Cantacuzino”

Dan Vodnar (membru corespondent al Academiei Române) – pentru volumul „Ştiinţă cu sare şi piper. Chimia pe care nu o înveţi la şcoală”, Editura Corint Educaţional, 2024;

Premiul „Jean Boboc”

Radu Țincu – pentru volumul „Învinge dependența”, Editura Bookzone, 2024;

Premiul „Sf. Cuv. Ioan Iacob de la Neamț”
cu ocazia Anului Centenar al Patriarhiei Române

Pr. Ignatie Grecu – pentru volumele de versuri publicate din 1992 – prezent;

Premiul „Ioan Alexandru”

Marius Iordăchioaia – pentru volumele de versuri publicate din 2011 – prezent;

Premiul Myosotis

Pr. Vasile Ioana – pentru volumul intitulat „Cartea bunei înțelegeri”, Editura Bookzone, 2024;

Pr. Antipa Burghelea – pentru  lucrările teologice scrise cu măiestrie și pentru promovarea personalităților duhovnicești românești din ultimele trei secole;

Premiul Excelsior

Constantin Chiriac – pentru contribuția originală la promovarea textelor dramatice și poetice românești, atât contemporane, cât și clasice, care îl consacră drept un veritabil promotor, interpret și mediator între literatură și public, reușind să stimuleze inovația, să încurajeze dialogul intercultural și să transpună literatura română într-un spectacol de înaltă ținută culturală;

Premiul „Magda Isanos”

Daniela Șontică – pentru volumul de versuri „Cântece pentru vrăbii și motoare”, Editura Vinea, 2024;

Premiul „Zoe Dumitrescu-Bușulenga”

Ileana Toma – pentru romanele istorice cu profund caracter creștin, prin care a reconstituit, cu fidelitate și demnitate, istoria și spiritualitatea românească;

Premiul „Ștefan Baciu”

Pr. Ştefan-Cristian Muntean – pentru volumele de versuri publicate din 2003 – prezent;

Premiul „Luceafărul – 175 de ani de la nașterea lui Mihai Eminescu”
cu ocazia Anului Eminescu

Claudia Motea – pentru contribuția la promovarea valorilor eminesciene în cultura contemporană, precum și pentru volumul „Eminescu, dincolo de timp. Antologie lirica”, publicat la Editura Creator în 2025;

Nicolae Florentin Streche – pentru valorificarea creației eminesciene, în contextul Anului Eminescu, prin publicarea unei serii de articole inedite;

Mihai Costin – pentru organizarea Salonul Național „Mihai Eminescu”, care se desfășoară anual, din anul 2000, la Palatul Parlamentului;

Pr. Adrian Dobreanu – pentru articolele dedicate personalității și moștenirii lui Mihai Eminescu, precum și pentru inițierea proiectul „Mihai Eminescu – poet român al rugăciunii și meditației” din Episcopia Maramureșului și Sătmarului;

Premiul Innocentia
cu ocazia Anului Național al Copilului

Vasile (Lică) Drăgușanu – pentru convertirea suferinței copilăriei în literatură motivațională și pentru pledoaria adusă familiei prin volumul de proză și poezie „Din ghearele orfelinatului în brațele mamei” (Editura PIM, 2025);

Claudia Partole – pentru opera literară remarcabilă, în care literatura pentru copii ocupă un loc central, contribuind la formarea spirituală și culturală a tinerelor generații;

Ioana Revnic – pentru contribuția sa la educația și formarea copiilor prin intermediul poveștilor, ca autoare de cărți dedicate celor mici, președintă a Asociației „Spune-mi o poveste pentru suflet”, realizatoare a rubricii Școala de Duminică la Basilica și formatoare; ca susținătoare a unor cursuri de formare care au inspirat sute de profesori, de povestitori și de părinți să transforme povestea într-un instrument important de creștere sufletească, de învățare și de apropiere de valorile profunde ale umanității;

Veronica Iani – pentru activitatea sa neobosită de autoare și ilustratoare de cărți pentru copii cu învățături esențiale, pentru implicarea generoasă și constantă în proiectul „Spune-mi o poveste pentru suflet” – unde a creat numeroase materiale și a participat la sute de ateliere –, precum și pentru contribuția sa la rubrica Povești pentru suflet de la Basilica, prin care a adus lumină, sensibilitate și profunzime în viața copiilor, ajutându-i să înțeleagă lumea cu inima deschisă;

Distincția Culturală

Iuliana Gorea-Costin – pentru misiunea de promovare a culturii, literaturii și spiritualității românești, realizată cu excelență atât în spațiul românesc, cât și la nivel internațional, precum și pentru valorificarea moștenirii culturale a maestrului Eugen Doga, prin proiectul editorial „Eugen Doga – Mergând după soare” – un omagiu artistic și spiritual adus unuia dintre cei mai iubiți compozitori români;

Doina Dabija – pentru cariera dedicată publicisticii și poeziei autentice, atat în calitate de autor, cât și de redactor‑șef al revistei „Literatura și arta”, președintă a Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România (Filiala Chișinău) și președintă a Fundației Culturale pentru Literatură și Artă, prin care susține formarea cititorului și dezvoltarea culturii literare în spațiul românesc;

Premiul „Magister Apologeticus”

Cosmin Iulian Cîrstea – pentru volumul „Vocația sacerdotală a omului – între adevăr și ideologie”, Editura Cuvântul Vieții, 2025;

Premiul Regal Cultural
cu ocazia a 150 de ani de la nașterea Reginei Maria a României

George Grigoriu – pentru realizarea filmului documentar „Coroana României” (2023), film care arată istoria încoronărilor în Țările Române, precum și pentru turneul său internațional, susținut în peste 25 de orașe din întreaga lume, unde prezentarea filmului a contribuit la promovarea identității naționale în comunitățile românești din străinătate și, totodată, a devenit o carte de vizită pentru străinii care își doresc să cunoască mai bine România;

Premiul „Nicolae Dabija”

Alexandra Drestaru – pentru romanul „Zorii primului Apus” (volumul III din tetralogia „Haiducul din Cetate”), editura Petale Scrise, 2024;

Premiul „Verbum Vivum”

Alexandru Lazăr – pentru volumul „Străvezimea Împărăției – de la simplitatea lucrurilor la profunzimea iubirii divine”, Editura Renașterea, 2025;

Premiul „Mysterium Fidei”

Mihail Khalid Qaramah – pentru volumul „Rugăciuni ale Euharistiei”, Editura Reîntregirea, 2024;

Premiul „Nicolae Steinhardt”

Matei Boholțeanu – pentru romanul „Dă-mi, fiule, inima ta”, Editura Crimca, 2025;

Premiul „Stella Maris”
cu ocazia a 150 de ani de la nașterea Reginei Maria a României

Carmen-Alexandra Dumitra – pentru talentul poetic prin care naște versuri încărcate de imagini biblice și simboluri sacre, precum și pentru exprimarea profunzimii vieții și credinței ancestrale;

Premiul „Petre Țuțea”

Sebastian Zidaru – pentru volumul „Gânduri către semeni”, editura Art Creativ, 2024;

Premiul „Doamna Maria Brâncoveanu”
cu ocazia Anului Centenar al Patriarhiei Române

Cristiana Sima – pentru dedicarea față de promovarea și perpetuarea culturii autentice, ca fondatoare a unor misiuni artistice și de recuperere a unor valori esențiale pentru tradiția, literatura și spiritualitatea românească;

Distincția Culturală

Nicoleta Liliana Grigorescu și Maria Avramescu – pentru promovarea culturii și cărții, în calitate de bibliotecare și formatoare de generații, și pentru consolidarea rolului bibliotecii ca motor cultural;

Eugenia Tofan – pentru contribuția remarcabilă la promovarea științei și valorificarea activității Academiei de Științe a Moldovei.

Mesajul lui Claudiu Dumitrache, directorul fondator al publicației, publicat pe 30 iunie, 2025

Aniversarea cincinală a revistei Regal Literar,
în anul împlinirii unui vis eminescian

În agitația și mirajul experimentelor de șoc temporar din zilele noastre, revista Regal Literar, aflată sub egida Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, a ajuns la 5 ani de existență, ceea ce, pentru mine, ca fondator, reprezintă o biruință. O biruință a unui demers pe care îl văd aidoma unei corăbii culturale pentru cei care mai cred în noblețea spiritului și în acele mărturii prin care Arta a fost consacrată drept colaborare între Creator și artist. O adunare pentru cei care au trăit și caută să trăiască, în continuare, adevăratele experiențe artistice, la baza cărora stă inspirația, nu experimentul, nu defularea sau pasiunea din instinct, nu ambiția goală sau șocul căruia nu i se pot găsi rațiuni.

Am intenționat ca această revistă să reprezinte o comunitate de tineri cu un cuvânt așezat, cu repere și modele puternice, care să le descopere dimensiunile culturii. Alături de colegii mei, am căutat reafirmarea valorilor autentice acolo unde a fost necesar și, nu de puține ori, am întreprins misiuni pentru recuperarea acestora – fie prin organizarea de concursuri și manifestări literare, fie prin desemnarea laureaților premiilor anuale sau prin participarea activă la inițiative asemănătoare.

Trebuie înțeles că tinerii nu au nevoie doar de platforme sau algoritmi. Ei au nevoie de rădăcini. De izvoare limpezi din care să bea. Au nevoie de modele vii, nu de idoli de carton. De aceea, între toate binecuvântările pe care le-a primit Regal Literar, una strălucește cu o lumină cu adevărat minunată: încurajarea părintelui elitei contemporane, Domnul Academician Ioan-Aurel Pop. Prezența Domniei Sale nu a fost nici festivistă, nici pasageră, ci caldă, lucrătoare la Regal Literar.

Faptul că l-am numit Director de Onoare al revistei pe Domnul Profesor Ioan-Aurel Pop este un strigăt ce poartă în sine nevoia de claritate și sens – valori care, pentru mulți, au devenit mituri sau doar concepte moarte, invocate în discursuri repetate, fără rod sau finalitate. Îi aducem Distinsului Academician, Președintele Academiei Române, pentru atenția oferită proiectului, profundă recunoștință. Domnia Sa, model viu al intelectualului autentic, care nu se retrage în turnul de fildeș al academismului steril, ci rămâne în mijlocul cetății, ca mărturisitor și formator de conștiințe, ne este mereu alături cu un gând, cu un sfat, cu o îndrumare intelectuală pe care doar spiritele mari le pot oferi.

Tinerii trebuie educați în acest spirit. Ei nu pot deveni elite dacă li se refuză accesul la frumusețea clasică, la modele, la marea cultură. De aceea, Regal Literar nu e o revistă „de nișă”, ci o instituție de conștiință, un loc în care tinerii pot învăța ce înseamnă măsura, noblețea, vocația, demnitatea intelectuală. Acum, când tinerii sunt adesea reduși la cifre, statistici sau promisiuni electorale, a le oferi un cadru real de afirmare, poate și de formare, este, probabil, cel mai profund act cultural. Căci tineretul nu se salvează prin sloganuri, prin inteligența artificială sau prin instituții care conservă trecutul fără să formeze și să inspire pentru viitor, ci prin rădăcini și exemple concrete, modele continuatoare ale firului roșu elitist – un fir care, deși se poate subția uneori, iată că nu se rupe niciodată, ci este suficient de puternic să lege trecutul cu prezentul și viitorul, este mereu acolo, ca o promisiune de Sus, pentru cine îl caută cu seriozitate, responsabilitate și bună intenție.

Noi nu credem că există viitor acolo unde nu există asumarea memoriei. Iar cultura este o formă vie de memorie și de responsabilitate. Într-un moment de reală criză a discernământului cultural, în care ideologia suplinește adesea conținutul, iar defularea înlocuiește gândirea, comunitatea noastră proclamă cu seninătate că literatura nu este nici produs de divertisment, ambiguu sau delirant, nici mijloc de manipulare ideologică, ci o lucrare spirituală. Marii scriitori, de la Homer și Socrate la Dante, de la Shakespeare la Eminescu și Steinhardt, nu au scris pentru a-și exprima sinele biologic, ci pentru a revela o ordine a lumii, pentru a reda chipul uman înnobilat de idei, de valori, de iubire și chiar de jertfă. Cultura, în accepțiunea ei adevărată, nu este despărțită de cult. Ea nu este infatuare stilistică, ci un drum al mântuirii prin cuvânt, un act de zidire interioară.

Încă din Antichitate, se știa că educația nu este doar o pregătire pentru viață, ci însăși viața în forma ei cea mai înaltă. Platon, aflat în revelații naturale și evidențe dogmatice (asemenea altor mari gânditori antici, care, prin înțelepciunea lor, au înălțat un altar Dumnezeului necunoscut, Care Se descoperise lui Moise, pe cât putea el să înțeleagă), ne amintea că sufletul trebuie orientat spre frumos, spre adevăr și spre bine – adică spre ceea ce nu piere. Iar în creștinism, această învățătură își află deplina împlinire, căci Logosul, Cuvântul, devine trup și locuiește între noi. Așadar, a scrie, a crea, a cultiva spiritul înseamnă, în fond, a căuta chipul lui Dumnezeu în lume. Acesta este crezul care străbate, cu smerenie, comunitatea revistei Regal Literar. O comunitate care nu vine să restaureze trecutul prin nostalgie și care nu caută să împodobească un sicriu, ci să contribuie la recuperarea unei culturi vii, o cultură în care rațiunea artei este rugăciunea, dorul după Absolut, așa cum ne-au arătat, deci, înțelepții antici, apoi și unii ca Dostoievski, Tarkovski, Sofronie Saharov, Zoe Dumitrescu-Bușulenga, Ioan Alexandru, Vieru, Dabija sau părintele Savatie Baștovoi, desemnat Omul Anului 2022 la Regal Literar, autor de referință pentru cultura vremii, care pe mine m-a impresionat prin publicarea monumentalului volum de eseuri Între Freud și Hristos, ediția revizuită și adăugită.

Nu este întâmplător că, în tradiția noastră culturală, de la Psalmi la cronici, de la Eminescu la Blaga, scrisul a fost trăit ca o rugăciune, ca o isihie transpusă în logos. Cultura noastră adevărată nu s-a născut mereu în saloanele academice, ci în mănăstiri, în chilii, în tiparnițele de lemn ale monahilor cărturari și în sărăcia nobilă a tinerilor visători de universitate. Nu putem vorbi despre spiritul românesc fără să amintim rolul fundamental al Bisericii în plămădirea limbii, conștiinței și culturii acestui popor. Primele școli, primele traduceri, primele tipărituri și primele cărți de învățătură au fost lucrări ale Bisericii și, în continuare, Biserica, printre altele, se ocupă cu acestea.

Biserica Ortodoxă este, cu adevărat, mama limbii române literare. Prin ea, de la Nicodim de la Tismana, Macarie, Coresi, Dosoftei, Antim Ivireanul, Varlaam, Paisie Velicicovschi, Neofit Cretanul, Ienăchiță Văcărescu, Ion Heliade-Rădulescu și Andrei Șaguna, până la Bartolomeu Anania sau Dumitru Stăniloae și ceilalți luminători, s-a îndrăznit să se transforme glăsuirea populară într-un mod de viață care a fascinat și alte popoare, un altar al inspirației, al educației, al credinței, al frumuseții. Din Evangheliarele de altădată au crescut nu doar credința și Liturghia, ci și poezia. Iar acest adevăr, deși uitat de multe ori cu bună știință, trebuie reafirmat cu demnitate și smerenie: nu există cultură fără rădăcină. Nu există spirit viu fără o temelie sacră. Această realitate, departe de a exclude spiritul critic sau libertatea intelectuală, oferă, de fapt, criteriul de discernământ între haosul formelor și ordinea valorilor. Astăzi, când libertatea riscă să însemne absența oricărei răspunderi, revenirea la valorile creștine nu este regres, ci tocmai singura modalitate de progres, o întoarcere la centrul uman al culturii și al roadelor. Trebuie să observăm și noi că literatura și cultura, fără dimensiunea sacrului, devin, după cum arăta un mare gânditor rus, simple estetici, închipuite, ale patimilor sau frustrărilor.

Când relativismul pare să devină dogmă, nu mai este timp pentru experimente și idei de viață neverificate, apărute abracadabrant, cărora nu li se înțelege direcția – idei apărute din negândirea unora ca Elena Blavatschi, Rudolf Steiner, Antonin Artaud, Aleister Crowley, Georges Bataille, Alejandro Jodorowsky, Michel Foucault, Nick Land, Eckhart Tolle, Yuval Noah Harari, Tatiana Popa sau Iuliana Neagu. Este necesar să înțelegem că valorile nu sunt opționale, nu sunt alegeri estetice rostite pentru imagine. Este vital să apreciem că singurul frumos este cel izvorât din adevăr. A devenit destul de comun să întâlnim persoane care aspiră la titlul de filozof susținând că „frumosul este relativ” sau că „gusturile nu se discută”, afirmații deja banale, adolescentine, invocate pentru ca unii să se salveze de ignoranță, impostură sau lipsa de simț critic. Chiar dacă adevărul și frumosul pot exista, oarecum, separat, asta nu înseamnă că avem libertatea de a urmări doar unul, neglijându-l pe celălalt. Deși pot fi despărțite în teorie, este o greșeală să le tratăm ca opuse sau complet independente. Ele trebuie căutate împreună, în mod echilibrat, dar nu oricum – căutarea ar trebui să înceapă cu adevărul, iar frumusețea să urmeze ca o consencință a acestuia, dupa cum invăța Ruskin.

Kant susținea că aprecierea estetică sau a frumuseții ține de gust, fapt care este anulat cu un argument puternic în trăirea celor ancorați în tradiție, care au atins sau intuit adevărata frumusețe și mărturisesc aceea că frumusețea nu este condiționată de un oarecare gust, răsărit biologic, ci de unul format, modelat prin educație, experiență, iubire, consum și discernământ. Așadar, pentru a percepe Frumosul în sens autentic, nu e suficientă impresia personală, nici formarea culturală – este necesară o participare lăuntrică la Adevăr, la comuniunea iubirii, în duhul acelor cuvinte liturgice: „Să ne iubim unii pe alții, ca într-un gând să mărturisim…”. Doar această mărturie comună face loc Frumosului adevărat, dincolo de gusturi și opinii subiective. În artă, Freud vedea o formă de sublimație a conflictelor și tensiunilor interioare, o ridicare a frustrărilor personale la rangul de valori sau virtuți generale, în afara binelui sau răului, oferind astfel o satisfacție iluzorie, o auto-mângâiere camuflată sub masca expresiei artistice, care, de fapt, înseamnă pentru noi un substitut al rugăciunii, fiind foarte departe de înalta trăire artistică, pe care nu o poți reduce la primitivele forme și argumente freudiene.

De aceea, semnalul eminescian rămâne astăzi mai actual ca oricând. Eminescu denunța cu luciditate pericolul ideilor artificiale, apărute în „creierii strâmți a unui om curios”, care, prin forța lor de seducție, pot deturna o întreagă cultură sau societate de la rădăcinile ei. Asemenea idei, lipsite de esența morală, de legătură cu tradiția și cu realitatea trăită, nu conduc nici spre muncă, nici spre adevăr, ci nasc o „pătură turbure, despre care să nu știi bine nici ce voiește, nici ce tradiții are, nici dacă e capabilă a conduce un stat ori nu”, o elită falsă, lipsită de conținut și de direcție, ce uzurpă valorile reale, umanismul. Exact acest fenomen îl trăim astăzi, când personaje delirante, precum cele enumerate mai devreme, propun viziuni fascinante, dar neancorate în realitatea muncii, a vieții spirituale sau a comunității. Ele aprind imaginația, dar nu hrănesc sufletul. Sunt idei care n-au trecut prin focul responsabilității, ci doar prin filtrul vanității sau nevoii materiale. Eminescu a fost categoric: „Un singur remediu există în adevăr în contra acestor rele […] munca, acest corelat mecanic al adevărului; adevărul, acest corelat intelectual al muncii.” Cu riscul de a ne repeta, spunem că adevărul nu este un moft intelectual, ci rezultatul unei trude continue, a unui efort lăuntric și exterior, în același timp – muncă și lucrare, gând și faptă, smerenie și rigoare. Adevărul, fără ancorare în muncă și în viața concretă a omului așezat în lume, devine o simplă „negustorie de vorbe”, cum o numea Eminescu. Nu putem reduce actul artistic la simpla exteriorizare a emoțiilor, frustrărilor sau angoaselor. Cultura nu poate fi un teren al experimentelor necontrolate sau al imaginației fără busolă. Frumosul, în absența adevărului, devine o rătăcire.

În acest an în care întreaga suflare românească îl cinstește, cu mai multă gravitate, pe Mihai Eminescu, revista Regal Literar se simte datoare nu doar să-l evoce, ci să-i continue, în duh și în gând, idealul. De acest lucru, în mod special anul acesta, se ocupă, pe platforma Regal Literar, redactorul-șef Nicolae Florentin Streche. Eminescu n-a fost un simplu poet. A fost un vizionar al destinului românesc și al lumii. Poemele sale nu sunt simple exerciții lirice, ci adevărate alcătuiri cosmologice, în care limba română devine Logos, iar dorul – marea revelație, simțiri cântate și plânse cu atâta profunzime de soții Aldea-Teodorovici, care toată viața s-au lăsat inspirați de Geniul românesc. Eminescu voia un popor vertical, nu aplecat spre forme fără fond. Voia o cultură curată, nu un divertisment de cafenea. Voia catedrale – și iată că visul lui devine realitate în anul de grație al Centenarului Patriarhiei Române, prin sfințirea Catedralei Mântuirii Neamului, simbol viu al dăinuirii prin credință și unitate. În această privință, anul 2025 nu este doar un an aniversar. Este un an în care cultura română este chemată să-și reviziteze temeliile. O dată cu Centenarul Patriarhiei Române și cu Anul Eminescu, ne reamintim că poporul român este un miracol real și că îndemnul și constatarea lui Vasile Pârvan nu sunt doar legături poetice, ci realități infailibile. Românii trebuie, mai mult ca niciodată, să se lase pătrunși de toate aceste lucruri.

Doar cunoscând cu autenticitate cine suntem, vom putea valoriza creația literară autohtonă, cu transcendență, în detrimentul experimentelor poetice sau al lucrărilor cu pretenții științifice, dar lipsite de rigoare, promovate abil de forțe interesate în deformarea conștiinței culturale naționale și a caracterului sofianic. Sigur, nu toți actorii sunt interesați, în esență, de această deformare – unii iau parte cu naivitate la aceste curente artificiale, neștiind ce fac.

Premiile Regal Literar, oferite de revista noastră în parteneriat cu Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România și Radio România 3Net – Florian Pittiș, pentru a evidenția modelele și a recunoaște meritele tinerilor creatori talentați sau dedicați culturii, au ajuns la ediție aniversară tocmai în Anul Eminescu, în Anul Centenar al Patriarhiei Române și în Anul Național al Copilului. Cu ocazia acestor sărbători, care se referă la identitatea și valorile noastre, Regal Literar va oferi distincții speciale autorilor care au promovat opera eminesciană, spiritualitatea Ortodoxă și inocența copilăriei în lucrările sau inițiativele lor. De asemenea, anul acesta se va acorda, pentru prima dată, Marele Premiu Opera Omnia al revistei Regal Literar, care nu reprezintă, nici pe departe, validarea operei autorului căruia i se va oferi, ci umila mulțumire, simbolică, a unei comunități care se inspiră din opera sa și care se ghidează după valorile regăsite în aceasta.

Sunt onorat și bucuros să menționez că din juriul aniversar fac parte următoarele personalități care m-au cucerit în ultimii ani prin omenia și profesionalismul lor și cărora le mulțumesc, pentru că, fără să stea pe gânduri, se alătură mereu demersurilor grupului Myosotis: Renumitul profesor George Coandă – președinte al juriului, continuatorul magnific al Școlii de la Târgoviște (istoric al civilizației, critic literar, ziarist, publicist și poet, UZPR); Distinsul părinte profesor Constantin Necula, unul dintre cei mai citiți și notabili autori contemporani (preot, teolog, scriitor, cercetător, traducător și realizator TV); Doamna Veronica Balaj, o emblemă a Banatului literar și cultural, dar și o ambasadoare a românismului în străinătate (prozatoare, poetă, jurnalistă, realizatoare radio, UZPR); Domnul profesor Marius Andreescu, creator al unor tratate esențiale pentru zilele noastre și pentru viitor, om de cultură care, cu noblețe și discreție, stă de veghe pentru dreptate, condiție umană și credință (scriitor, publicist, cercetător, teolog, judecător); Domnul profesor Andrei Drăgulinescu, iscusit autor care a oferit o comoară de răspunsuri în opera sa – de la istoria muzicii și a tehnologiei, inclusiv viziunea postumanistă, până la sacralitatea ființei umane, lucrarea unor simboluri și clarificarea unor superstiții sau dileme științifice (scriitor, teolog, cercetător, traducător); Maria Ivanov, tânără poetă care creează, reafirmă și promovează, fără să obosească, cultura stelelor sudice și răsăritene (poetă, scriitoare, jurnalistă, directoare a revistei TIMPUL din România – ediția Moldova); Adrian Artene, unul dintre puținii poeți și jurnaliști cu rimă, ritm și muzicalitate în tot ceea ce creează și promovează, un romantic realist (poet, jurnalist de investigație, publicist, realizator TV, director editorial al trustului Gândul, UZPR); Teodora Marin (UZPR), jurnalistă și publicistă distinsă a peisajului românesc, care conduce, cu o voce puternică și un profesionalism impunător, prestigioasa publicație Ultima Oră. Aici mă număr și eu – Claudiu Dumitrache, inevitabil, fără a mă putea despărți de ceea ce a devenit o tradiție.

Și anul acesta, pentru a nu omite vreun merit, juriul a stabilit o perioadă (1–14 iulie) în care publicul poate nominaliza autori valoroși, a căror operă este fundamentată pe valori infailibile. Premiile Regal Literar își păstrează misiunea de a aduce în atenție și de a onora lucrările și inițiativele culturale valoroase, indiferent de gradul lor de promovare sau de vizibilitatea comercială. Este un demers necesar într-o vreme tot mai dominată de criterii de oportunitate și marketing, în care creația autentică riscă adesea să rămână în umbră. Nominalizările pot viza scriitori, organizații sau inițiative culturale care au contribuit la susținerea valorilor culturii scrise, în spiritul elitist românesc promovat de revista Regal Literar. Prin acordarea acestor premii, Regal Literar își reafirmă angajamentul față de valorizarea creației de substanță, cultivând interesul pentru tradiție, inovație și excelență în cultura română contemporană.

Mulțumim, cu sinceritate, tuturor autorilor care iau parte la acest proiect, fie consacrați sau la început de drum, mulțumim domnului Sorin Stanciu, președintele Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, și întregii uniuni, mulțumim tuturor cititorilor și susținătorilor care au înțeles rolul publicației noastre și o prețuiesc.