Norocul omului pornit la drum întins Se frânge de o stâncă nevăzută. – Eschil Am…
Etichetă: Alexa Visarion
Alexa Visarion – Călăuzirea oarbă
Uită-te până când ai să vezi! Constantin Brâncuși Privesc un album Pieter Bruegel cel…
Alexa Visarion: IMPERTINENȚA – statutul privilegiat al IMPOSTURII
În paradis se află arborele vieții și cel al cunoașterii, cel din urmă fiind un…
Alexa Visarion – Ispita călăuzită de Smerenie…
Prieteniile bucură viața, înseninează sufletul și dau lumină gândurilor. Aleargă pe nisipul fierbinte, între uitare și…
Alexa Visarion: George Constantin – o nemurire…
Nu putea fi cunoscut… de fapt, nimeni nu l‑ar fi putut desluşi cu adevărat vreodată. Nu…
Alexa Visarion – Ispita de a dărui râsului lacrimi…
Cuvintele sunt folosite uneori de oameni ca semnalmente ale ideilor, traseu şi convenţie de inspiraţie mimetică.…
Alexa Visarion – Scriu, în amintirea valorii…
Te simţi bine pe ţărmul mării, în timp ce în largul ei se răstoarnă o barcă…
Alexa Visarion – Vocile anilor…
În ceasurile mele de veghe, seva nesomnului îmi călăuzește mintea, sufletul și gândul, călătorindu-mă către…
Alexa Visarion – Ecoul Dostoievski
* Eseu publicat cu acordul domnului Alexa Visarion Am aflat de la părintele Iulian, la…