Luni, 15 septembrie 2025, Aula Bibliotecii Centrale Universitare „Carol I” și-a asumat din nou rolul de spațiu al marilor evenimente culturale. Candelabrele înalte și decorul solemn au oferit un fundal care a dublat caracterul protocolar al serii. Totuși, dincolo de monumental, sala a respirat prin publicul adunat: poeți, diplomați, studenți, critici și cititori. Evenimentul a început cu seria de alocuțiuni instituționale, care au conturat cadrul simbolic al festivalului. Ioan Cristescu, directorul Muzeului Național al Literaturii Române, a vorbit despre misiunea festivalului ca spațiu de întâlnire între culturi. Tonul său, direct și cald, a pregătit terenul pentru discursurile care au urmat. Ioan-Aurel Pop, președintele Academiei Române, a așezat poezia în istoria limbii române, subliniind funcția ei de păstrătoare de memorie și identitate. Mireille Rădoi, directorul Bibliotecii „Carol I”, a evocat rolul bibliotecii ca spațiu al dialogului și al conservării patrimoniului. E.S. Divia Cepeda Rojas, ambasadoarea Columbiei, a adus un mesaj despre prietenia dintre spațiile culturale latino-americane și România, unind geografiile prin poezie. Laura Napolitano (Institutul Italian de Cultură) și Abel Murcia Soriano (Institutul Cervantes) au completat tabloul european, fiecare insistând pe relevanța limbii proprii ca limbaj poetic universal. În final, Varujan Vosganian, președintele Uniunii Scriitorilor din România, a conferit discursului o dimensiune amplă, privind poezia ca expresie a libertății și a rezistenței culturale.
În sală s-au aflat ambasadori și reprezentanți culturali din Grecia, Georgia, Chile, Portugalia, Mexic, China, Columbia, Ungaria, Germania și Brazilia. Această componentă a adăugat evenimentului un strat vizibil de diplomație culturală: Aula BCUB nu a fost doar un spațiu pentru poezie, ci și pentru recunoaștere reciprocă între națiuni. Prezența lor discretă, dar atent remarcată, a adus un aer de „mic forum internațional al literaturii”.
Corul Național de Cameră „Madrigal – Marin Constantin”, dirijat de Anna Ungureanu, a dat tonul artistic al serii. Structura muzicală s-a așezat ca un contrapunct al discursurilor oficiale. Publicul a reacționat vizibil cu aplauze lungi, semn că Madrigalul nu este doar un ansamblu respectat, ci și unul iubit. Intervențiile pianistului Abel Corban au funcționat ca punți sonore – scurte, echilibrate, cu rol de a reseta atenția și a închide elegant tranzițiile.
Momentul cel mai așteptat a fost intrarea poeților. Lecturile au fost alternanțe de limbă și ton, cu traduceri consecutive pe ecrane mari care au permis înțelegerea fără a rupe ritmul rostirii. Ana Blandiana a citit calm, cu vocea bine articulată, aducând densitate și gravitate. Magda Cârneci a adus un discurs vizionar, aproape teoretic, dar plin de intensitate apocaliptică. Ruxandra Cesereanu a aadus recitării sale sobrietatea limbii romane și latine. Dan Coman a citit scurt și confesiv, menținând un ton direct. Caius Dobrescu a punctat profesoral, cu o voce sigură. Teodor Dună și Radu Vancu au mers pe emoție, primul interiorizat, al doilea angajat. Lucian Vasiliu și Ciprian Măceșaru au adus note complementare, primul amplu, al doilea confesiv.
Poeții internaționali au completat tabloul: Denver Butson (urban, fragmentat), Luigi Colagreco (sobru, concis), Iria Fariñas (lirică intensă), Adriana Hoyos (poezie socială), Clyo Mendoza (imagistică puternică), Juan Carlos Mestre (retoric și amplu), Denise Vargas (intim și angajat).
Alternanța continuă dintre vocile recitative a funcționat fără sincope. Publicul a rămas conectat, reacționând cu aplauze calde și uneori cu murmure de recunoaștere în fața unor versuri mai pregnante. Sala a respirat odată cu momentele: gravitate la discursurile oficiale, vibrație în pasajele muzicale, intensitate și varietate la poeți. La final, aplauzele au fost lungi și compacte, semn că publicul a perceput unitatea evenimentului, într-o seară perfectă de poezie și muzică corală. Deschiderea FIPB 2025 a fost un spectacol armonios, în care protocolul diplomatic, muzica Madrigalului și varietatea poeziei au construit împreună un ritual al vizibilității. Poezia s-a dovedit limbaj al dialogului global, capabil să lege instituții, culturi și sensibilități individuale.