La ora 18 trecute (de) fix, miercuri, 1 octombrie, Sala „Ion Băieșu” a Muzeului Național al Literaturii Române se umpluse deja de murmur, foșnet de scaune și emoția aceea ușor protocolară a întâlnirilor diplomatice. Drapelele aliniate în spatele pupitrului, lumina caldă și traducătorii pregătiți cu carnețelele lor anunțau că nu va fi o seară obișnuită, deoarece Bucureștiul urma să devină, pentru câteva zile, un spațiu comun al culturii latino-americane. Amfitrioana, Luana Stroe, a dat tonul serii cu o voce limpede și zâmbitoare, în română și spaniolă deopotrivă. Apoi, au început discursurile, fiecare purtând în el o bucată de continent aparent departe, dar atât de aproape prin spirit cultural și latinitate lingvistică.
Ceremonia inaugurală a început cu salutul Excelenței Sale, Ambasadorul Argentinei, Carlos Alejandro Poffo, care a vorbit despre „arta de a construi punți prin literatură”. Pentru Excelența sa, festivalul este o ocazie de a aduce în România fragmente din energia Buenos Airesului, fie că e vorba de tango sau de paginile lui Borges. E.S. Julio Bravo, ambasador al Republicii Chile, a evocat tradiția literară chiliană, de la Pablo Neruda la Gabriela Mistral și Isabel Allende. Discursul său a avut o notă de recunoștință, vorbind despre dialogul instituțional ca instrument de promovare inter-culturală.
„În special dorim să-i mulțumim directorului MNLR, domnul Ioan Christescu, pentru sprijinul său constant în ceea ce privește promovarea culturii latino-americane în România. De asemenea, mulțumim pentru angajamentul său față de dialogul intercultural, pentru ospitalitate și pentru implicare cu care organizează această ediție a festivalului și mulțumim de asemenea și întregii echipe a muzeului. De asemenea, doresc să mulțumesc și să exprim recunoștință față de colegii mei ambasadori din țările latino-americane pentru solidaritate și spiritul de colaborare care fac posibil acest festival.”
A urmat ambasadorul Braziliei, Ricardo Guerra de Araújo, care a adus în discurs culoarea și ritmul țării sale. Intervenția sa a fost o invitație la sărbătoare, amintind cum muzica și literatura sunt ambasadorii neoficiali ai Braziliei, purtând mesajul ei dincolo de granițe. María Fernanda Silvera, consul al Uruguayului, a ales să vorbească despre „forța subtilă a unei țări mici”. Și-a construit intervenția în jurul ideii că literatura uruguayană, de la Galeano la Benedetti, dovedește că adevărata influență nu se măsoară în teritoriu, ci în profunzimea cuvântului. E.S. Déborah Leticia Ojeda, ambasador al Cubei, a transmis un mesaj cald, amintind de legătura istorică dintre poporul cubanez și cel român. Evocând sonoritățile Caraibelor, discursul său a avut aerul unei invitații la dialog și prietenie sinceră. Discursul E.S. Gloria Olivares Portocarreroa, ambasador Peru, adus emoție și mândrie. Domnia sa a evocat tradiția literară chiliană, de la Pablo Neruda la Gabriela Mistral. Discursul său a avut o notă poetică, vorbind despre limbaj ca instrument de libertate și rezistență culturală. Vorbind despre patrimoniul Andin, a subliniat că Peru este o literatură vie, reprezentată chiar de prezența scriitorului Renato Cisneros la București.
În final, Abel Murcia Soriano, directorul Institutului Cervantes, a revenit la ceea ce toți vorbitorii au împărtășit: limba spaniolă ca liant, ca spațiu comun și sutele de proiecte desfășurate în România între Institut și celelalte centre latino-americane din România. Domnia sa a mulțumit publicului român pentru deschiderea constantă și a subliniat angajamentul Institutului de a fi un mediator cultural activ și a felicitat organizatorii pentru perseverența de a aduce festivalul la a șasea ediție.
După momentul oficial, scena a fost cedată muzicii. Tania Morales, artista peruană, și-a lăsat vocea să plutească peste public cu melodii în care se amestecau ritmurile andine și nostalgii tropicale. A fost momentul în care formalitatea s-a topit, iar oamenii au început să bată discret din palme, unii chiar să fredoneze. Cocktailul de la final a continuat seara într-un ton relaxat, printre pahare de vin și conversații mixte în română și spaniolă. Diplomați și scriitori, artiști și spectatori obișnuiți, toți păreau parte din aceeași comunitate temporară. Și asta e, poate, cea mai frumoasă reușită a festivalului: pentru câteva zile, Bucureștiul devine capitala unei alte lumi, una care vorbește despre diversitate, prietenie și puterea artei de a lega destine.
